Complexul Oedip este un concept teoretic central în Psihanaliză. Sigmund Freud (1856-1939) a descris această noţiune referindu-se la o legendă a Greciei antice, în care Oedip, fiul regelui din Teba, fără să ştie, ucide pe propriul lui tată, Laios, şi se căsătoreşte cu mama lui, Iocasta. În psihanaliză, complexul Oedip simbolizează legătura erotică inconştientă cu părintele de sex opus şi rivalitatea faţă de părintele de acelaşi sex, care se dezvoltă încă din copilărie şi provoacă sentimente de vinovăţie şi teamă în cadrul unei stări nevrotice.
În primele sale lucrări, Freud foloseşte expresiile "complex nuclear" sau "complex matern", termenul de "complex Oedip" (Ödipuskomplex) apare pentru prima dată în lucrarea "Zur Psychologie des Sexuallebens" ("Psihologia vieţii sexuale", 1910). După Freud, elaborarea unui "complex Oedip" constituie o etapă normală în dezvoltarea copiilor de sex masculin, mama fiind percepută din primul stadiu de dezvoltare drept aceea care îi oferă sânul pentru a se nutri, fapt care declanşează o primă senzaţie elementară de plăcere ("faza orală" a vieţii sexuale). Acest impuls iniţial de tandreţe este la originea complexului Oedip, care apoi evoluează în trei faze:
* Faza falică. Copilul de sex masculin începe să aibă intuiţia compotamentului sexual al părinţilor, între care ar exista o complicitate din care el este exclus. Sentimentul de frustraţie îi provoacă reacţii tipice, încercând să se interpună între tată şi mamă (de ex. intră în camera părinţilor fără să bată la uşă). Dezvoltă o rivalitate faţă de tată şi îşi exhibează penisul în prezenţa mamei.
* Teama de castrare. Tatăl capătă în reprezentarea fiului statura unei figuri autoritare susceptibilă să-l pedepsească. Fiul îşi imaginează castrarea fie ca o sancţiune din partea tatălui, în situaţia de rivalitate (complex Oedip "pozitiv"), fie ca o identificare cu mama, în dorinţa inversă de a-şi seduce tatăl (complex Oedip "inversat", care demonstrează ambivalenţa şi bisexualitatea umană potenţială). Impulsurile sexuale sunt în această fază refulate şi pot genera traume psihice şi stări nevrotice.
* Faza rezolutivă sau de identificare. Refularea impulsurilor sexuale durează până la adolescenţă, vârstă la care fiul se eliberează treptat de complexul Oedip şi îşi caută parteneri sexuali în afara părinţilor, construindu-şi propria personalitate cu elemente ce provin atât de la mamă, cât şi de la tată.
Freud susţinea universalitatea complexului Oedip. El a încercat să demonstreze că cea mai mare parte a tulburărilor nevrotice ale bărbaţilor la vârstă adultă ar proveni dintr-un complex Oedip oprit în evoluţie, înainte de faza rezolutivă sau de identificare. Acest punct de vedere a fost amplu criticat.
Acest complex apare la copii în jurul vârstei de 3 ani şi se manifestă comportamental prin atracţia faţă de părintele de sex opus şi respingerea celui de acelasi sex, prin afirmatii de tipul “vreau să mă însor/mărit cu mama/tata”, dorinţa de contact sexual cu părintele de sex opus, fantezii în legătură cu moartea părintelui de acelaşi sex "dacă aş băga cuţitul în mama", "dacă tata ar băga cuţitul în mama, eu aş rămane cu tata şi aş avea relaţii sexuale cu el" etc…
Este foarte important să stabilim limita, graniţa între normal şi patologic.
Din punct de vedere psihologic, când există un abuz sexual care să determine tulburari de dinamică sexuală, problema este mai lesne de rezolvat. Dacă nu există un abuz sexual şi nu există elemente de care sa ne legam atunci când există o asemenea simptomatologie, este foarte importanta evaluarea psihiatrică a copilul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu