Despre curajul de a risca o incercare

Un rege isi puse curtea la incercare pentru un post important. Numerosi oameni puternici se aflau in jurul lui. " Inteleptilor - spuse regele -, am o problema si vreau sa vad care dintre voi este in stare sa o rezolve." Ii conduse pe oameni la o usa enorma, mai mare decat vazuse cineva vreodata. Regele le explica: "Aici vedeti cea mai mare si cea mai grea usa din regaltul meu. Care dintre voi poate sa o deschida?" Unul dintre curteni scuturara doar din cap. Altii care se numarau printre cei intelepti, se uitara la usa mai de aproape, dar recunoscura ca nu pot sa o faca. Cand inteleptii spusera asta, restul curtii consimti ca aceasta problema era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la usa. O examina cu ochii si cu degetele si, in cele din urma o trase cu o smuncitura puternica. Si usa se deschise. Fusese lasata intredeschisa numai, nu inchisa complet si nimic atceva nu fusese necesar decat bunavointa de a realiza ceva si curajul de a actiona cu indrazneala. Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru ca tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iti pui propriil eputeri in joc si risti o incercare." (N. Peseschkian)

imagine preluata din sursa: http://www.flickr.com/photos/rufux/3198835271/

Umbre pe cadranul solar

 imagine preluata din sursa: http://www.robintel.ro/index.php/galerie-foto/romania/cluj-napoca/2010/gradina-botanica.html

Odata, in Orient, un rege a vrut sa faca o bucurie supusilor sai . Deoarece ei nu stiau ce este acela un ceas, s-a intors dintr-o calatorie cu un cadran solar. Darul lui a schimbat vietile oamenilor din imparatie. Ei au inceput sa faca distinctie  intre partile zilei si sa-si imparta timpul. Devenind mai punctuali, ordonati, de incredere si muncitori, au dobindit mari bogatii si un nivel ridicat de viata. Cand regale muri, supusii lui s-au intrebat cum ar putea aduce un omagiu realizarilor sale. Deoarece cadranul solar simboliza generozitatea regelui si ii datorau succesele lor, s-au decis sa construiasca in jurul cadranului un templu splendid, cu o cupola de aur. Dar, cand templul a fost terminat si cupola inaltata deasupra discului, razelele soarelui nu au putut ajunge la discul solar. Umbra, care le indicase cetatenilor ora disparuse; punctul comun de orientare, cadranul solar, era acoperit. Ca urmare, unii oameni nu au mai fost punctuali, altii-de incredere, iar altii-harnici. Fiecare a facut ce l-a taiat capul si imparatia s-a prabusit.

Profetul si lingurile lungi

 imagine preluata din sursa: http://www.freerepublic.com/focus/f-news/1985805/posts

Un credincios ortodox veni la profetul Elijah. Era îmboldit de întrebarea despre iad şi rai, pentru că vroia, fireşte, să-şi trăiască viaţa corespunzător. "Unde este iadul, unde este raiul ?" Rostind aceste cuvinte, se apropie de profet, dar Elijah nu îi răspunse.Îl luă pe om de mână şi îl duse, pe alei întunecate, la palat. Trecură printr-o poartă de fier şi intrară într-o încăpere largă, înţesată cu muţti oameni, bogaţi şi săraci, unii în zdrenţe, alţii împodobiţi cu bijuterii. În mijlocul camerei, o oală mare de supă,  numită "asch", stătea deasupra unui foc aprins. Vasul ce fierbea împrăştia o aromă minunată prin încăpere. În jurul lui, grupuri de oameni, cu obrajii supti şi ochii goi căutau să-şi obţină porţia de supă. Cel care venise impreună cu Elijah fu uimit când văzu lingurile pe care le  purtau oamenii, pentru că erau la fel de mari ca oamenii inşişi. Fiecare lingură era alcatuită dintr-un castron de fier, incandescent de la focul supei, şi, chiar la capăt, un mâner mic de lemn. Înfometaţii dibuiau lacomi in oală  .Deşi fiecare vroia porţia lui, nu o obţinea nimeni. Era dificil să ridice lingura din oală şi, fiind ea foarte lungă, nici cei mai puternici nu puteau să o ducă la gură. Cei mai obraznici işi ardeau  chiar braţele şi faţa sau vărsau supa pe vecinii lor. Ocărându-se unul pe altul, se luptau şi se loveau unul pe celălalt cu lingurile pe care ar fi trebuit să le folosească pentru a-şi astâmpăra foamea.Profetul Elijah îşi luă însoţitorul de mână şi îi zise:" Acesta este iadul!" Părăsiră încăperea şi, în curând, nu mai putură auzi ţipetele infernale dindărătul lor. După o lungă călătorie prin pasajele întunecate, intrară într-o altă încăpere. Şi aici erau mulţi oameni care stateau, în mijlocul camerei era, din nou, o oală cu supă fierbinte. Fiecare dintre persoanele prezente avea o lingură gigantică în mână, exact ca şi cele pe care Elijah şi omul le văzuseră  în iad. Dar aici oamenii erau bine hrăniţi. Putea fi auzit doar un murmur liniştit, multumiţ, laolaltă cu sunetele lingurilor cufundate in supă. Întotdeauna lucrau impreună câte doi oameni. Unul cufunda lingura în oală şi îşi hrănea partenerul. Dacă lingura devenea prea grea pentru o persoana, alţi doi ajutau cu instrumentele lor, astfel încât toată lumea putea mânca în pace.  De îndată ce unul mânca de ajuns, era rândul altcuiva. Profetul Elijah îi spuse însoţitorului său: "Acesta este raiul!" (N. Peseschkian)

50 de ani de politete

Imagine preluata din sursa: http://edaa.in/Members/edea/our-old-age-people/

Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi:

„De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami.”

A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus:

„Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult”. (N. Peseschkian)