duminică, 23 noiembrie 2008

Relectiile personale ale unui autor anonim...



“Pornind de la psihanaliza ca reper pentru descrierea inconstientului, Jung defineste umbra ca element al mintii inconstiente care are tupeu sa contrazica pe mult acceptatul-social constient, fiind apropiat si independent de acesta. Acum am inteles de ce oamenilor le e frica si de umbra lor… le e frica de ei insisi, de ceea ce sunt cu adevarat, chiar daca nu-s atat de rai pe cat se cred. Caci, cand nu stergi praful prin colturi, se extinde in toata camera. Umbra asta, primitiva si instinctuala, nu este valorificata cum trebuie. De aceea, se supara pe noi si apare-n vise in diverse forme si culori, ca un bau-bau inofensiv in esenta. Mie mi s-a intamplat sa port un dialog cu umbra, sa-l constientizez si sa-l inregistrez in memoria de lunga durata, cu toate ca nu mi-as fi dorit sa am acest vis… In continuare voi reda cateva fraze extrase din dialog:
umbra: - Bolue, ce-ai ajuns!! Un comedian de mana a treia, un element social care se zbate si ravneste dupa o clipa de atentie!
eu: - Era si previzibil. A existat candva un geniu, dar l-am ucis, am incetat sa ma uit in spate, nu mai existi pentru mine!
umbra: ai uitat de tot ce-ti doresti cu adevarat. te complaci in lumea lor. ai uitat cine esti, vai de capu tau!
eu: Am mai multe de castigat asa. constientul va triumfa, prin nemarginita lui ratiune!
umbra: esti prost. mi-e sila ca urmez astfel de specimen. preferam sa urmez unu din milioanele de surdomuti de afara cu minti astupate.
eu: Sunt doar oameni. n-ai cum sa-i intelegi cu absolutismul tau.
umbra: sunt niste insecte, n-ar trebui sa-ti pese de ei. nu poti sa-i omori, poti sa fugi, ai unde, baga-i la origini si fugi cat mai e timp.
eu: tu ramai neatinsa, eu ma aplec ca trestia, dupa cum bate vantul. m-am saturat sa-mi caut idealurile pe cer, nu ma mai iau dupa tine. ma simt bine printre ei, o sa devin un element util al societatii.
umbra: te dizolvi in suc propriu. o sa mori un sclav, si tot singur, ca oricum nu te va inghiti nimeni si nu vei lasa nimic in urma ta. faci umbra pamantului degeaba
eu: cred ca tu esti cea care face umbra. ma va inghiti pamantul si e suficient. nu vreau sa ajung in rai, am rau de inaltime, iar in urma las doar binecuvantarea lor.
umbra: ramai un produs al mediului. vad ca te agiti impotriva societatii, si ai si multi admiratori care te cunosc din cap pana-ntre picioare. morala oamenilor te-a distrus si acum o imbratisezi.
eu: vreau binele omenirii si vreau sa ma cunoasca lumea. si vreau ca tu sa dispari! razna! valea! zona! nu ma mai bantui, pana nu-mi pierd de tot mintile.
umbra: nu ti le pierzi, ti le oferi mie, singura parte a ta care conteaza. vei fi coplesit, voi da delete la softul pe care ti l-au bagat in cap, vei fi liber. adio, pancreatorule, ne vedem in ceruri.
eu: in rai se face bungee jumping? daca da, hai ca dau o tura, dar fara coarda, ca am avut destule pe pamant.
…. si se facu lumina.”

UMBRA…. LUI C.G. JUNG



Arhetipurile care influenteaza sau tulbura cel mai frecvent si cel mai intens Eul sunt UMBRA, ANIMA si ANIMUS.

In arhetipul umbrei sunt cuprinse acele dorinte care fiind mai slabe si mai putin adaptate raman in afara constiintei, formanad ceea ce se numeste subconstient individual.
In termeni generali, se poate spune ca in umbra se afla tot ceea ce este reprimat de catre o persoana deoarece aceasta considera ca este negativ, dar si tot ceea ce este disparut deoarece invidul il considera fara valoare.
Jung considera ca a-ti cunoaste propria umbra este o sarcina care necesita rabdare si curaj. A ne cunoaste umbra inseamna sa dezgolesti in fata ochilor tot ceea ce cu atata grija ascundem de noi si de ceilalti. Invidia, egoismul, ura, gelozia, sentimente considerate imorale sunt “arhivate” intr-un spatiu dincolo de limita constientului. Deoarece acestea raman nerezolvate, devin o puternica si permanenta risipa de energie.
In vise, acest arhetip apare intotdeauna ca avand acelsi sex cu cel al visatorului si isi asuma atitudini care in stare de veghe ne-ar ingrozi. Uneori, umbra poate dezvalui si caracteristici pozitive, pe care din ratiune de inconvenienta sociala nu indraznim sa le afisam. Spe exemplu, cazul unui avocat de succes cu excelente aptitudini artistice isi lasa in umbra toata creativitatea.
Umbra individuala proiecteaza asupra altora ceea ce personalitatea constienta refuza sa accepte ca fiindu-i propriu!
Si in cazul umbrei colective se intampla la fel. In al doilea Razboi Mondial pentru nemtii hitleristi umbra colectiva era reprezentata de catre evrei.

In conceptia lui Jung, inconstientul poate fi periculos, insa nu este in esenta rau sau distructiv. Cu toate acestea, exista o importanta componenta functionala a inconstientului, care, in anumite conditii poate deveni o sursa pentru mare parte din raul pe care fiintele umane il produc in lume. Aceasta componenta este umbra. Conform lui Jung, umbra este partea intunecata a personalitatii exprimate constient, persona. Umbra reprezinta acele calitati si caracteristici personale neacceptate de ego si care prin urmare lupta impotriva lor. Cele mai importane mecanisme de aparare de acest gen ale egoului sunt reprimarea si proiectia. Atunci cand reprimam ceva, egoul impinge aceste tendinte inacceptabile in inconstient, unde raman ca secrete personale rusinoase/penibile. Astfel, reprimarea necesita energie psihica si ne poate produce suferinta ca urmare a scaderii generale ulterioare a rezervelor noastre psihologice de energie. Reprimarea poate de asemenea sa ne produca durere deoarece umbra poate contine calitati benefice, pozitive necunoscute si neexprimate, cum ar fi capacitatea de a ne bucura, a iubi, a crea.
Mult mai periculos si continand un rau potential este, totusi, mecanismul de aparare constituit de proiectie. Prin proiectie, caracteristicile neacceptate ale umbrei sunt respinse la propria persoana si perceputa ca fiind localizate in exterior, de obicei in alte persoane. Astfel, de exemplu, un sentiment propriu neconstientizat de furie, ura, gelozie, egoism sau lacomie sunt in mod fals considerate ca apartinand unei alte persoane sau unui alt grup. Aceasta proiectie imaginara si inconstienta va determina in general o apreciere morala asupra acelui obiect, realizata constient, care ne va conduce gradat la un comportament negativ fata de acea inocenta persoana. In mod concret, acest fapt exprima disconfortul minor consecutiv unei simple dojeni sau unui comentariu nedorit la adresa propriei persoane pana la raul major care este violul, tortura, crima si problemele etnice.
Conform lui Jung, acestea rezulta din faptul ca umbra are un efect de completare si compensare asupra persoanei constiente. In conditiile in care persoana este evaluata ca fiind buna, umbra va fi considerata rea. Daca aceasta umbra negativa este proiectata apoi asupra altora, acele persoane vor fi catalogate si percepute ca fiind dusmanul nostru moral si ca urmare vom resimti constient ca justificat un anumit rau pe care l-am putea cauza acelor persoane, rau interpretat cu intelepciune de ego ca rau meritat. Astfel, raul (nemeritat) este apreciat ca fiind bun (meritat). Aceasta este dilema morala care poate fi produsa prin proiectie. Identificarea umbrei inconstiente ca fiind o importanta sursa de rau in cazul omului, nu contrazice ideea exprimata mai sus prin care tendinta spre rau se dezvolta odata cu emergenta constiintei egoului. Aceasta si pentru ca umbra insasi este un produs al dezvoltarii personalitatii. Umbra se formeaza astfel din trasaturile personalitatii luate ca intreg si care nu pot fi acceptate de constient. Deoarece aceste trasaturi nu sunt acceptate de constiinta, vor ajunge in inconstient unde vor forma constelatii sub forma unei umbre complexe.

Umbra este un arhetip care personifica partea cea mai arhaica si mai obscura a psihismului uman si care constituie zona cea mai joasa a personalitatii este UMBRA.
Jung spunea: “crusta noastra de civilizatie ascunde un soi de bruta cu aspect preistoric...” Tot ce este nai primitiv, mai bestial si violent in natura umana este atributul Umbrei.
Aceasta figura arhetipala care salasluieste in tenebrele inconstientului cuprinde elemente psihice personale sau colective care se opun tentintelor constiente sau care nu au fost traite ca experiente concrete. Ea este compusa din doua aspecte ale psihismului uman.
Pe de o parte semnifica zona psihica cea mai putin evoluata, mai intunecata, prin raportarea la normele morale ale unei constinte civilizate. Pe de alta parte este suma tuturor defectelor, slabiciunilor, tendintelor nefaste, care sunt respinse de catre ego-ul individului.
Aspectul terific al Umbrei, care se reveleaza in vise sub forma unor aparitii detestabile, diabolice, dusmanoase, criminale, populeaza straturile cele mai frustre din profunzimile insondabile ale inconstientului.
Arhetipul Umbrei este personalizat de catre Diavol, cel care dezbina, cel care tenteaza...
Este intr-un fel opusul arhetipului Sinelui, simbolizat prin Dumnezeu, cel care uneste armonios fiinta umana.
Aceasta violenta intrinseca aspectelor cele mai reprobabile si josnice ale personalitatii individului, egoismului cel mai acerb, barbariei si sadismului, orgoliului mistuitor si vindicativ, se dezvaluie la nivel colectiv cu ocazia razboaielor nimicitoare, desfasurare oarba de ura distructiva.
Dar ea este prezenta, de asemenea, in viata de zi cu zi, in conflictele familiale, la locul de munca, in viata politica, disputele religioase, etc., unde dorinta de dominatie, de aservire si pofta nesabuita de putere sunt expresia acelorasi pulsiuni obscure ale primitivismului unei naturi psihice neevoluate Umbra, pe care o purtam cu totii in adancul fiintei noastre, este partea din noi care trebuie prelucrata, materialul brut care supus procesului de analiza si transformarea, ne obliga sa iesim din propria ignoranta si permite in final, ca urmare a ptixzei de constiinta, evolutia sa se desfasoare. Caci evolutia este tocmai acest drum de la tenebrele inconstientului spre lumina constiintei.

luni, 10 noiembrie 2008

Modelul cognitiv (al abuzului de substanţe şi a recăderii)


Modelul cognitiv reprezintă un sistem conceptual instructiv prin care se înţelege menţinerea comportamentelor legate de abuzul de substanţe, tendinţa recăderii şi ariile pe care le pot ocupa intervenţiile terapeutice. Modelul cognitiv, descrie fenomenul consumului de alcool ca fiind împărţit în 7 factori:
(1). Stimuli cu risc înalt. Prezenţa unor stimuli externi cum ar fi “oameni, locuri, lucruri” la care se referă programul “12 paşi” şi factori interni care sunt reprezentaţi de stări emoţionale şi psihice care amintesc subiectului substanţele de care au abuzat sau stimulează dorinţa de consum de alcool.
(2). Credinţe dezadaptative despre droguri. Credinţele şi miturile pe care cei care consumă alcool le menţin şi le folosesc drept argumente în menţinerea comportamentului adictiv.
(3). Gânduri automate. Idei instantanee şi imagini pe care clienţii le au atunci când sunt pe punctul de a recurge la consumul de substanţe ca urmare a nevoii şi dorinţei acute de a consuma alcool.
(4). Pofta şi nevoia acută Senzaţiile psihologice pe care individul le simte ca inconfortabile şi care fac dificilă decizia de a nu mai consuma substanţe.
(5). Gânduri care permit. Fenomenul “raţionalizării” prin care clientul argumentează că există un motiv bine întemeiat pentru consumul de substanţe sau că nu există suficiente motive pentru a a se abţine.
(6). Strategii instrumentale. Paşii comportamentali pe care consumatorii de alcool îi urmează pentru a¬-şi procura şi a consuma substanţele. Comportamente specifice (de genul mersului la toaletă) pentru a putea să-l sune pe cel care îi procură substanţele, mersul la un bar.
(7). Consumul de substanţe adictive. Pasul final al modelului celor 7 paşi reprezintă consumul de substanţe în sine.
Modelul cognitiv este prezentat în secvenţe successive. El oferă o practică şi teorie extrem de folositoare atât clinicienilor cât şi clienţilor adictivi.

de Leahy L.R.,1997

Alcoolismul parental ca factor de risc pentru abuzul şi dependenţa de alcool definite conform DSM-IV la femeile din America


Ipoteza studiului: comunicarea maritală pozitivă, definită ca frecvenţa interacţiunii şi inţelegerea problemelor substanţiale care afectează cuplul va media relaţia între părinţii alcoolici, mediul comun împărţit şi abuzul şi dependenţa de alcool la femeile COAs (copil adult care provine din părinţi alcoolici).
Metoda: subiecţii, în număr de 4449 femei , au fost aleşi întrei perioade diferite: 1984, 1989, 1994. Femeile aveau vârste cuprinse între 19-27 ani în 1984, 24-32 ani în 1989 şi 29-37 în 1994. 57% dintre ele erau căsătorite, în timp ce 22% nu au fost niciodată căsătorite.
21% (n=939) femei din acest studiu au intrat în categoria COAs.
19% (n=826) dintre femei au identificat că având doar tatal alcoolic şi nu ambii părinţi.
Instrumente de măsurare: suplimentarea consumului de substanţă şi alcool la femei NLSY(National Longitudinal Survery of Youth) în cele trei perioade amintite 1984, 1989 şi 1994 a inclus întrebări asupra patternului consumului de alcool, frecvenţa şi cantitatea consumului, problemele relatate asociate cu consumul de alcool, referitoare la cine e alcoolic şi e un băutor problemă şi nu în ultimul rând întrebări referitoare la impactul consumului de alcool în şcoală şi la slujbă.
Instrumente de măsurare: pentru a măsura coeziunea în comunicarea maritală autorii au folosit două scale:
 Dyadic Adjustment Scale (DAS) – care măsura coeziunea diadică
 Questions on the Marital Communication Scale (MCS) – care măsura comunicarea maritală
Rezultate obţinute şi conluzii: în acest studiu s-a identificat un mediator multiplu de model structural latent al transmiterii consumului de alcool între femeile COAs. Studiul încorporează perspectiva de-a lungul vietii şi modelul longitudinal. Rezultatele acestui studiu sugerează influenţa ulterioară directă pe care o are un părinte alcoolic în abuzul şi dependenţa de alcool în cursul vieţii şi aceasta poate fi diminuată la femeile COAs în jurul vârstei 20-30 ani.
Transmiterea atitudinilor familiale specifice alcoolului poate reprezenta o cale a influenţei factorilor psihosociali în transmiterea alcoolismului la generaţiile următoare.
În acest studiu patternul comunicării interpersonale moderează efectiv relaţia indirectă care există între alcoolismul parental, influenţa mediului şi consecinţele adverse ale alcoolului asupra femeilor COAs. Un feedback pozitiv în comunicarea intimă este indicată pentru interacţiunea diadică suportivă. Coeziunea diadică prezentă aici a sugerat că intensificarea şi dezvoltarea comportamentelor de comunicare efectivă pentru cuplurile cu probleme de alcool aflate în terapie, pentru unul sau ambii parteneri ar trebui să rămână un aspect terapeutic major şi scopuri de tratament.
Limitele studiului includ posibilitatea ca unele rezultate să reprezinte influenţa negativă a alcoolului în familie şi le privează de comunicarea maritală. Generalitatea poate fi limitată de factori cum ar fi adaptarea, comunicarea maritală autoraportată, certitudinea statusului COA. Aici sunt argumente valide pentru folosirea măsurilor de autoraportare, ambele în cazul comunicării maritale şi în evaluarea problemelor de alcool a membrilor familiei. De fapt, aceste evaluări ale alcoolisamului familial reprezintă erori lipsă în preferinţa relativă pentru un alcoolic oarecare decât în altă direcţie.
În final, rezultatele studiului reprezintă un pas important în înţelegerea faptului că consumul de alcool la femeile COAs poate fi moderat, dar sunt însă necesare mai multe studii care să confirme aceste date. Rezultatele menţin promisiunea pentru clarificarea viitoare în evaluarea copiilor de alcoolici şi sugerează că varietatea factorilor psihosociali în viaţa adultă a femeilor COAs poate servi la intensificarea optimismului cu respect a predilecţiei sau a vulnerabilităţii faţă de abuzul şi dependenţa de alcool.


de K.M.Jennison, K.A.Johnson, 2001

Tipuri de alcoolism după Jellink E.M.

Un studiu important asupra fazelor de evoluţie ale alcoolismului a fost efectuat de către profesorul american Jellink E.M. pe baza cercetării istoricului bolii a peste 2000 de pacienţi. Concluziile sale au fost publicate în raporturile O.M.S. şi constituie baza metodelor moderne de diagnostic şi tratament acestei afecţiuni. Jellink E.M. a descris cinci tipuri de alcoolism, descriind prin aceasta pierderea controlului şi a capacitaţii de abstinenţă. Jellinck, defineşte în 1960 alcoolismul ca "orice folosire a băuturilor alcoolice care produc daune individului, societăţii sau ambelor". El clasifică alcoolismul în cinci forme. După Jellinck, numai alcoolismul de tip gamma şi delta reprezintă boala reală, restul reprezentând probleme legate de abuzul de alcool.
Băutorii de tip alfa - consumă alcool pentru a se uşura, încercând prin aceasta să-şi rezolve diferitele probleme. Progresiv se instalează dependenţa, dar în această formă există încă control asupra consumului de alcool.
Băutorii de tip beta - consumă alcool frecvent, cu diferite ocazii fără să se instaleze dependenţa. Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice ale abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac etc).
Băutorii de tip gamma - dependenţi de alcool în primul rând psihic dar şi fizic. Nu mai pot controla cantitatea consumată (după primele pahare nu se mai pot opri până ajung la starea de ebrietate).
Băutorii de tip delta - dependenţi fizic de alcool, pot păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool (nu se îmbată tare dar nici nu pot renunţa).
Băutorii de tip epsilon (periodici) - beau necontolat timp de câteva zile, având însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv. Consumul de alcool este ciclic (Rieth E., 1999).

Studiu asupra dependentei de alcool la femei. Nr.1

Dr. Sylvia Lammers a observat pe baza studiului că, în comparaţie cu băutorii problemă de sex masculin, femeile din aceeaşi categorie provin mai ales din familii în care au existat probleme legate de alcool. Ele sunt mai predispuse la a dezvolta forme combinate de dependenţă la alcool şi bezodiazepine şi totodată suferă de tulburări organice mai mari din cauza băuturii. De asemenea, ele beau în mai mare măsură pentru a scăpa de sentimente negative ca tensiunea, anxietatea, melancolia şi alinarea.
Luptându-se cu prejudiciile, Lammers S. demonstrează că familiile care au probleme cu băutura nu sunt mai masculine decât celelalte femei. Ea este însă de acord cu faptul că unele femei se folosesc într-adevăr de un consum exagerat de alcool pentru a avea acces la „lumea bărbaţilor”. Lammers S. afirmă însă că şi acest lucru ar avea de a face cu fluctuaţiile hormonale datorate ciclului menstrual, care reduc stabilitatea în cazul farmacocineticii alcoolului, de aceea efectul alcoolului asupra femeilor este mai puţin predictibil decât în cazul bărbaţilor.
Autoarea descrie un studiu al funcţiilor fiziologice şi al efectelor consumului de alcool la un grup eterogen de 45 de femei băutoare problemă. Printr-un interviu semistructurat femeile au fost întrebate despre momentele importante din istoria dependenţei lor, despre efectele psihologice ale alcoolului şi despre relaţiile apărute în timp între abuzul sexual, problemele de cuplu şi problema cu alcoolul. Autoarea face o distincţie între funcţiile direct raportate la problemă şi cele care nu se raportează la problemă, între efectele pozitive şi negative şi între efectele asupra percepţiei şi asupra comportamentului. Toate femeile care au luat parte la studiu au părut a fi folosit alcool pentru a reduce sentimente negative (autoadministrare de medicament).
Pentru majoritatea femeilor totuşi alcoolul a avut şi multe alte funcţii. Multe dintre femei, consumând alcool au resimţit direct sau indirect efecte pozitive. De exemplu acesta le-a permis (a făcut posibil) să opună mult mai multă rezistenţă partenerului, sau dorinţelor partenerului, le-a imbunătăţit funcţionarea socială şi a servit ca semn de sfidare sau ca strigăt de ajutor. Funcţiile consumului de alcool s-au schimbat însă în timpul carierei de băutoare a femeii; la început erau multe funcţii pozitive. Într-un stadiu mai târziu, reducerea emoţiilor negative a ajuns să-şi depăsească rolul. Lammers S. examinează această funcţie a consumului de alcool în rezolvarea problemelor cu partenerul.(n=23) şi femei care au spus că aceasta nu a jucat un rol în încetarea problemelor lor cu alcoolul (n=18) demonstrează că primul grup a folosit mai frecvent alcool pentru a face faţă situaţiilor; băutul a făcut posibil pentru ele să continuie o relaţie nesatisfăcătoare pentru că le făcea posibil să işi suprime sentimentele negative sau să vină în întâmpinarea numai în sens sexual a dorinţelor partenerilor lor, asta pentru că sub influenţa alcoolului le era mai puţin teamă să spună „NU”.
Femeile care într-un anumit moment al vieţii lor au fost victima violenţelor sexuale (n=23) au declarat mai des că ajustarea sau constrângerea identităţii personale sau sexuale ar fi o funcţie a consumului de alcool decât femeile băutoare care nu au avut în trecut cazuri de violenţă sexuală (n=22). Şi mai mult, femeile abuzate sexual au declarat mai multe tentative de sinucidere, mai multe probleme de mâncare şi mai multe probleme cu băutul, şi de asemenea au declarat că au avut o perioadă mai scurtă în care au băut fără probleme înainte să ajungă la dependenţă. Printre aceste femei alcoolul a apărut a fi prezent mai des în miezul problemelor şi pentru aceste femei el a servit de asemenea şi altor funcţii pe lângă reducerea sentimentelor negative. În particular efectul reconfortant de a da o identitate pozitivă cauzat de băut se dovedeşte a fi important.

de S.Lammers, 1999
Traducere Ruxandra Marcu

Feminismul – între feminitate şi masculinitate, Analiză de discurs


Abstract

În acest studiu s-a urmărit atitudinea a doi subiecţi cu studii superioare (dublu masterand, respectiv doctorand), cuplu, faţă de ideea de feminism, de ideea că încă în societate, se fac diferenţe între femei şi bărbaţi sub influenţa conceptelor de feminitate şi masculinitate. Şansele pe care le primesc in societate femeile sunt percepute diferit de femei, ele fiind de părere că nu li se acordă şanse egale, în timp ce bărbaţii privesc mai indulgent această problemă, chiar mai detaşat. În analiză, s-a ţinut cont şi de faptul că cei doi subiecţi formează o pereche, punându-se în contrast răspunsurile lor pe tot parcursul analizei
Cuvinte cheie: feminism, şanse de promovare, atitudini specifice, relaţia de cuplu.
Concepte relaţionate: carieră, familie.

Introducere

Feminismul a apărut ca replică a femeilor la modul în care societatea ajunsese să le trateze. La sfârşitul anilor ’60 mişcarea feministă a supus unei viziuni critice radicale societatea şi relaţiile sociale, în special cele dintre bărbaţi şi femei. A introdus discursul public despre caracteristicile patriarhale ale societăţii contemporane, despre dominaţia masculină, despre „politicile sexuale” (A. Băban, 2002). Feminitatea, poate fi înţeleasă ca exact obiectul vizat de feminism. Femeia poate să-şi întreţină singură familia, poate avea funcţii de conducere, poate avea un copil fără sa aibă un soţ. Toate aceste aspecte sunt în contradicţie cu ideea de feminitate, idee ce susţine că femeile trebuie să se comporte în mod „adecvat sexului lor”. Procesul de învăţare al rolurilor feminine şi masculine se realizează treptat, fetele şi băieţii observă şi imită acţiunile realizate de părinţii lor.
Din perspectiva teoriei învăţării sociale femeia tradiţională (sau barbatul tradiţional) este cea care crede că „femeile şi bărbaţii ar trebui să posede anumite caracteristici specifice”. Astfel, „feminitatea şi masculinitatea sunt conceptualizate ca şi comportamente şi acte, ca un fel de performanţă şi nu ca esenţă umană”. (Connell, 1987, 1995)
În schimb, teoria dezvoltării cognitive, consideră că “băiatul devine conştient de statutul genului său din interior, din sine insuşi. El nu are nevoie de recompense sau pedepse. O tendinţă “de a-şi atribui valoarea sieşi” presupusă a fi innăscută, îl determină pe băiat nu doar să vadă genul său ca fiind superior în mod natural, ci să considere activităţile associate cu genul său ca fiind preferabile.” (Kohlberg, 1984)
Interviurile ce se regăsesc în acest studiu abordează ideea feminismului şi a modului în care este înţeles în ţara noastră, mai exact în mediu universitar (cei doi fiind atât cadre didactice cât şi studenţi).


Metoda şi subiecţi

Metoda la care am recurs este analiza de discurs, definită uneori şi analiza limbajului „dincolo de propoziţie”. Poate fi caracterizată drept o cale de abordare şi analiză a unei probleme. Analiza de discurs este o citire deconstructivă şi interpretare a problemei sau textului. Nu ofera răspunsuri absolute la probleme specifice, dar ne ajută să înţelegem condiţiile din spatele unei probleme specifice şi ne face să înţelegem că esenţa acelei probleme şi rezolvarea ei se regăsesc în asumpţii, aceleaşi asumpţii care relevă existenţa acelei probleme. Toate acestea au scopul de a ne permite să vedem problema dintr-o perspectivă mai largă şi să câştigăm capacitatea de a înţelege problema.
Analiza de discurs doreşte să ofere o înţelegere mai clară a motivaţiilor ascunse la altii şi la noi înşine şi implicit, ne oferă şansa de a rezolva probleme concrete, nu prin oferirea de răspunsuri nonechivoce, ci prin adresarea de întrebări ontologice şi epistemologice.
Cei doi intervievaţi fac parte din mediul universitar. Primul subiect (sex feminin), L.B., 24 ani, este dublu masterand la Facultatea de Litere şi la Facultatea de Studii Europene şi asistent universitar. Al doilea subiect (sex masculin), B.C., 24 ani, este doctorand la Facultatea de Chimie şi asistent universitar. Cei doi subiecti intervievaţi formează un cuplu de 4 luni şi locuiesc în cămin. Analiza materialului s-a realizat pe casete audio, apoi s-a recurs la transcrierea acestora. Am obţinut consimţământul din partea subiecţilor şi am respectat condiţiile de anonimat.

Analiza interviurilor
În interviu s-a urmărit următoarea structură:
1. Influenţa conceptelor de de masculinitate şi feminism;
2. Diferenţe în mediul universitar in ceea ce priveşte atitudinile profesorilor faţă de fete şi faţă de băieţi;
3. Şansele de dezvoltare a unei cariere pentru absolvenţi (băieţi) şi pentru absolvente (fete);
4. Femeile cu o familie întemeiată (copii) şi şansa unei cariere.

Din cauză că aceste teme s-au atins uneori anticipat de către subiecţi, vom analiza interviurile în ansamblu.

Analiza porneşte de la faptul că cei doi subiecţi formează un cuplu, provin din mediul universitar şi au aspiraţii orientate catre dezvoltarea unei cariere. Cei doi au cunoscut dinainte faptul că vor fi intervievaţi pe aceeaşi temă. În urma analizei iniţiale a interviului lui L.B. (frazele bine structurate, siguranţa în voce, ton răspicat, stapânire de sine) se observă că subiectul nu se limitează la a da răspunsuri la intrebările ce i se adresează, ci încearcă să îşi facă cunoscută poziţia fermă faţă de ceea ce se întamplă în societate vis-a vis de femei, la ora actuală. Uneori lasă impresia că experimentează situaţia în care femeilor nu li se dau şanse egale cu cele ale bărbaţilor şi ca tot ce a realizat este datorită muncii efective şi a competenţelor pe care le deţine şi nu datorită anumitor favoruri legate de aspectul fizic. L.B.:„ Cei mai mulţi care rămân în universitate..ăă....posturile universitare sunt în mare parte ocupate de băieţi. Deşi am terminat Facultatea de Litere şi.. ponderea..ăă...femeilor este mult mai mare. Majoritatea asistenţilor la cele mai multe catedre sunt bărbaţi.”
Cuvintele pe care şi le alege, modul în care le aşează în propoziţie, astfel încât să fie cât mai clar înţeleasă şi să iţi exprime ideile cât mai clar posibil, demonstrează că doreste să transmită cât mai clar ceea ce simte şi anume că întradevăr pentru ea, situaţia femeii care doreşte o carieră şi nu este sprijinită în acest sens, îi este foarte cunoscută.
Făcând o comparaţie între dimensiunile răspunsurilor între cei doi, putem stabili că L.B. a văzut acest interviu ca o ocazie de a se face auzită, în timp ce B.C. oferă răspunsuri destul de scurte şi generale, demonstrând faptul că problema feminismului şi a feminităţii nu-l afectează şi nici nu-i stârneşte curiozitatea în mod deosebit. La întrebarea „Care este diferenţa dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte atitudinea lor faţă de o femeie care doreşte să îşi facă o carieră” B.C. răspunde: „Nu stiu, nu...cel putin nu simt asta si...nu stiu de ce ar fi diferit. Adica probabil ca este diferit, dar nu cred ca are atata importanta…Eu cred pur si implu ca au gandiri diferite……aa, …inca un lucru…diferitele puncte de vedere nu inseamna obligatoriu…necaz …pot ajunge la rezultate mult mai bune…”
Urmărind firul discursului celor doi la prima intrebarea „Câtă influenţă au în zilele noastre conceptele de masculinitate şi feminism?” se observă că acestea două diferă atât din punctul de vedere al conţinutului cât şi al fluenţei vorbirii: „Toată tevatura în ceea ce priveşte feminismul s-a mutat dinspre America şi înspre România şi se încearcă, dacă nu se aplică măcar teoretic, se încearcă să se schimbe mentalitatea românilor. Şi atunci nu neapărat cu titlu de comunism, ci sub o forma de reconsiderare a drepturilor femeii se încearcă o egalitate sau o egalizare a femeilor cu bărbatul. Problema este că femeia niciodată nu o să fie egală cu bărbatul. Deoarece sarcinile în plus care îi dau această egalitate cu bărbatul nu fac altceva decât să-i încarce programul şi din această cauză femeia munceşte de două ori mai mult decât bărbatul: munceşte şi la serviciu , munceşte şi acasă. Cu cât are mai multă responsabilitate la serviciu, cu atât stresul va fi mai mare şi acasă.” (B.L.), „Pe plan profesional...cred că...feminismul a câstigat foarte mult deoarece... au apărut noi,.. noi domenii care… care au oferit posibilitatea ca şi femeile să lucreze tot la fel ca bărbaţii … să...ăă… meargă în paralel... eu cred că ... ăăă... nu ... cred că esenţa de.. de feminism poate ar avea vreodată sens pentru egalitate în orice domeniu deci este evident faptul că sunt domenii în care nu poţi face faţă dacă eşti bărbat sau vice versa... este greu de imaginat să............ .sau sa lucreze bărbatul în domenii în care... nici dacă ar vrea (cu ton zimbăreţ) nu ar putea să facă faţă.”(B.C.). Fraza continuă a lui L.B. denotă faptul că problema constituie o sursă frecventă de discuţii şi analize în viaţa ei şi chiar importantă. Se regăseşte destul de des cuvântul „egal” în diferite sensuri „se încearcă o egalitate sau egalizare a femeilor cu bărbatul”, „...îi dau această egaliatate cu bărbatul....” înţelegem de aici că aceasta este o problemă care se doreşte a fi rezolvată nu atât pe plan social aşa cum apare în discurs dar mai ales pe plan personal. Tonul vocii reflectă senzaţia subiectului ca dacă va vorbi cât mai convingător ceva se va schimba în viaţa personală. De aceea interpretăm fraza „Problema e că femeia niciodată nu o să fie egală cu bărbatul” nu ca o confirmare, ca o concluzie ci ca o strigare către infirmarea acestei idei de către cei din jur şi ca un reproş adresat bărbaţilor în legătură cu diferenţele ce încă există între ei şi femei în ciuda mediatizării puterii şi egalităţii femeii cu bărbatul.
Un alt aspect interesant care reiese din raspunsul lui L.B. este o contradicţie în ceea ce priveşte conceptul de egalitate între femei şi bărbaţi. Dacă prima idee din prima parte a interviului vizează inegalitatea dintre femei şi bărbaţi:
”Problema este că femeia niciodată nu o să fie egală cu bărbatul”, spre sfârşitul interviului, L.B. contrazice ideea iniţială răspunzând astfel: “... S-au schimbat pur şi simplu mentalitatea şi s-a schimbat după părerea mea în momentul în care s-a ajuns la conceptul de egalitate, nu neapărat între femeie şi bărbat, de egalitate pur şi simplu. Şi de drepturile omului. În momentul în care a fost acceptat, ... a fost acceptată ideea omului de egalitate ca şi drept al omului, ăă... s-au schimbat lucrurile».
Se observă cum subiectul încearcă să nu insiste pe acceptarea ideii de egalitae şi în momentul ăn care afirmă că femeia este egală cu bărbatul, şi lumea acceptă acest lucru, continuă prin a spune că de fapt nu este vorba de egalitate între femeie şi bărbat ci doar « egalitate pur şi simplu ». Obiectul acestor afirmaţii contradictorii este lupta interioară pe care o resimte L.B. în legătură cu acceptarea ideii de egalitate între bărbat şi femeie. L.B. trăieşte această dilemă destul de intens şi este preocupată în mod deosebit de acest aspect în viaţa sa socială şi mai ales profesională.
Răspunsul lui B.C. este din contră caracterizat de multe pauze în vorbire şi un ton scăzut, calm al vocii. Ideile disparate, incomplete arată ca acesta nu este în mod deosebit interesat de subiect şi în acelaşi timp încearcă să dea rapunsuri coerente şi satisfăcătoare pentru intervievator. subiectul nu profită de situaţie pentru a-şi susţine ideile şi convingerile ci este mai degrabă amabil să răspundă la întrebările care i se adresează. El nu încearcă să se impună şi ni încearcă să convingă de nimic.
Pauzele dese din discursul lui B.C. dau impresia de dezinteres dar în acelaşi timp se simte incapacitatea de a-şi expune coerent ideile şi renunţă la a finaliza frazele. “ să...ăă… meargă în paralel... eu cred că ... ăăă... nu ... cred că esenţa de.. de feminism […]”. Dezinteresul lui B.C. faţă de tema propusă îl face să fie detaşat, poate chiar plictisit de ideea de a discuta pe această temă. Nu reuşeşte să işi formuleze nişte păreri clare asupra acestei probleme şi nici nu încearcă. Afirmaţia că femeia s-a emancipat şi şi-a modificat imaginea în societate şi faţă de bărbat nu înseamnă recunoaştere a acestui fenomen ci mai degrabă acceptarea ideii generale pe care societatea a emis-o în legătură cu drepturile egale dintre femeie şi bărbat. Nu pare a fi afectat de oricare din aceste situaţii „femeia egală barbatului” sau din contră „femeia – gospodina, soţia, mama” şi nu îşi modelează cursul vieţii după aceste principii.
B.C. evită să dea răspunsuri clare, exacte şi este evaziv când se aduce în discuţie situaţia în care el ar trebui să decidă dacă angajează sau nu o femeie, existând posibilitatea ca acasta să-şi întemeieze o familie: Cercetător: “Tu personal, dacă ai fi în locul angajatorului ai merge pe ideea asta?” B.C. „Nu ştiu... Odată ce aş fi convins că este pregatită pentru postul respectiv şi că are... anumite competenţe necesare şi... că poate produce ceva pentru mine... nu cred că ar mai conta.... Mi-e mi-ar absolut indiferent dacă ar exista rezultate...” Ultima propoziţie evidenţiază de fapt adevărata poziţie vis-a-vis de expectenţele lui faţă de o posibilă angajată necăsătorită. Punctează clar că vrea rezultate iar în momentul când are aceste rezultate îi este indiferent cine le produce. Tot el afirmă că unei femei cu familie, cu copii, îi este greu să facă faţă unei slujbe: Cercetător: “Crezi că femeile consideră un element de slabiciune faptul că au copii?” B.C.: “E mai greu şi mai obositor şi pentru ele ... şi pentru ...cei din jur... ca să-i asigure ei un randament bun.” Prin tonul vocii doreşte să transmită faptul că înţelege evoluţia unei femei dar în acelaşi timp toate răspunsurile sunt bazate pe teorii şi nu pe experienţe personale. Părerile sunt preluate şi concluzionate dintr-un episod real. B.C. face eforturi de a nu se îndepărta de context dar cu toate astea nu reuşeşte la nici o întrebare să fie concis. Dezinteresul pentru tema abordată îşi spune cuvântul.
Obiectul discursului lui B.C. este nevoia de a dezvoltare personală pe plan profesional, toate exemplele sale incluzând aspecte legate de studiu, cercetare, activităţi profesionale: “După aceea probabil că este mai greu, deoarece se întamplă ca să apară teme de cercetare şi atunci pentru...aceste persoane merge mai greu sau... ia mai mult timp...”, “Femeile ţintesc o carieră înainte de a-şi întemeia o familie, în timp ce băieţii o iau mai uşor... Depinde. Mai tranşantă este ideea de a avea sau a nu avea o familie în momentul în care îţi faci o carieră...”. « Eu …deocamdată… am de gând să..să-mi lărgesc câmpul de vedere şi să studiez ca în anii ulteriori să îmi fie mai uşor ». Prin tot ceea ce spune, prin cuvintele care le foloseşte, B.C. exprimă dorinţa de a studia, interes pentru ceea ce studiază şi indiferenţă, neutralitate faţă de restul problemelor.
L.B. găseşte în acest interviu ocazia de a îşi exprima din nou părerea, aşa cum orice ocazie de a se exprima într-un cadru mai oficial, formal este pentru ea o metodă bună de a se face auzită. Obiectul discursului ei îl reprezintă recunoaşterea profesională : « Da! Am simţit-o încă din anul I. Sub forma unei anumite indulgenţe faţă de băieţi. Băieţii erau mult mai repede promovaţi în orice. Cei mai mulţi care rămân în universitate, ăă... posturile universitare sunt în mare parte ocupate de băieţi, deşi am terminat Facultatea de Litere şi ăă.. ponderea ăă.. femeilor este mult mai mare. Majoritatea asistenţilor la cele mai multe catedre sunt bărbaţi.”, “Şi chiar în cadrul seminarilor se, se vede clar aăă.. lupta femeilor, care, sau lupta fetelor care vor să, vor întotdeauna să aiba ele primul cuvânt. », « chiar şi în cadrul mediului universitar. ... Nu spun ca bursele din străinătate sunt acordate mai mult bărbaţilor decât femeilor dar este mult mai uşor să ajungi la aceasta bursă. Munceşti mult mai puţin ca băiat decât o face ea..”, “nu întotdeauna cel ce munceşte cel mai mult, indiferent dacă este fată sau băiat, ajunge să ocupe locul care, ăă.. îi este potrivit, şi pe care poate îl merită... “, “de exemplu: există un cuplu... căsătorit... care să spunem că termină facultatea.... ĂĂ... sunt el la doctorat, ăă.. ea la masterat. ĂĂ.. apare un copil... Este mult mai greu sa faci doctorat ca şi femeie decât un bărbat. Un bărbat poate să se înscrie fără probleme şi la masterat şi la doctorat, pentru că el oricum îşi continuă activitatea. Tu ca femeie ai şi alte responsabilităţi. În momentul în care intri la doctorat, ăă.. colateral ăă.. ai multe alte obligaţii familiale. Chiar dacă ai vrea sa rămâi în cadrul faculităţii, ăă.. profesorii gândindu-se la familia ta, se gândesc implicit că, ăă.. este de preferat ca în cadrul facultăţii să rămâna un bărbat!.. Cel puţin asta este părerea mea. Aşa văd eu lucrurile..”.

Concluzii
Finalitatea analizei de discurs ne întăreşte convingerea că răspunsurile celor doi difera în totalitate, că acestea sunt în opoziţie unele faţă de altele. Subiectul de sex masculin este mai detaşat faţă de problema pusă în discuţie, în timp ce subiectul de sex feminin este mult mai interesat, chiar analitic în ceea ce priveşte răspunsurile la tema abordată. Mai succint, se poate concluziona că opiniile subiecţilor intervievaţi sunt complet diferite, atitudinile lor, poziţia lor faţă de tema abordată este în opoziţie. Cu toate acestea cei doi formează un cuplu complementar în viaţa de zi cu zi.

de Ruxandra Marcu si Gabriela Georgescu

miercuri, 24 septembrie 2008

Anunt formare in Training Autogen

Despre Trainingul Autogen:
Antrenamentul autogen este o tehnica de relaxare psihoterapeutica, stiintifica, verificata atat experimental cat si clinic. Initiatorul acestei tehnici, psihiatrul german Johannes Heinrich Schultz (1884-1970), defineste antrenamentul autogen ca un exercitiu generat (genos) din interiorul eului (autos) individului. Termenul utilizat adesea de Schulz pentru antrenamentul autogen este de “relaxare concentrata”, clientul devenind propriul terapeut.

Scopul programului:
Organizarea şi desfăşurarea de activităţi de grup în vederea parcurgerii celor şase exerciţii standard ale antrenamentului autogen (metoda Schultz) (în continuare 6 ESAA).

Cursul se adereseaza in primul rand absolventilor de psihologie dar nu numai, ci si persoanelor care se confrunta cu situatii stresante sau care pun pret pe propria sanatate.

Participarea: maxim 15 participanti in grupa

Perioada de desfasurare:
octombrie (noiembrie) 2008– martie 2009
16 module a cate 2 ore saptamanal

Locul de desfasurare:
Sibiu, Cabinet individual de psihologie – sala de grup

Costul: 25 RON/ modul

La finalul trainingului se acorda certificate avizate de Asociatia Romana de Psihoterapie Pozitiva din Cluj-Napoca

Inscrierile se fac fie prin mail la adresa: formator.trainer@yahoo.com, fie la nr de tel 0744-397886

Psihoterapeut MARCU RUXANDRA

Bunavointa ne face fericiti



A fi recunoscator celorlalti inseamna mai mult decat o virtute morala sau una sufleteasca. Recunostinta genereaza o senzatie de bine pentru cei care o adopta si o construieste meticulos pe zi ce trece.

A spune „multumesc“ e doar o „formalitate“? Cati dintre noi isi aduc aminte gestul de a-i multumi unui om care le-a facut un bine? Considerata simpla politete, printre datoriile morale ale culturii noastre, recunostinta nu are mare pret. Dar, surpriza! In lumina celor mai recente studii americane de psihologie pozitiva, recunostinta ajuta la sanatatea emotionala a celui care o practica. Cum? Intarind relatiile sociale, diminueaza emotiile negative, asigurand astfel o stare durabila de bine.

Mici exercitii de recunostinta

Carei persoane sau intamplari ii datorezi lucrurile care iti plac atat de mult: munca, intalniri, carti? Rememorarea iti va aduce o dubla bucurie: o data, pentru ca ai primit lucrul respectiv, apoi, pentru ca sesizezi valoarea celuilalt. „In general, avantajele exista in orice situatie, pozitiva sau chiar negativa. Intotdeauna avem ceva de castigat, chiar daca nu e neaparat ceva palpabil. De exemplu, imbunatatirea rela­tiilor sociale.

Starea de bine se asociaza mai degraba cu cresterea stimei de sine, de multumire fata de propriile decizii. Dar recu­nostinta este o actiune orientata spre ceilalti, nu spre sine. Cata vreme rezultatul acestei actiuni induce un confort psihic, putem spune ca persoana e apta sa dezvolte relatii sociale, sa le acorde timp, are capacitate de acceptare, de a fi politicoasa etc.“, remarca Ruxandra Marcu, psiholog clinician din Sibiu specializat in psihoterapie pozitiva.

Ce are re­cu­nostinta americana, unde exista chiar o sarbatoare dedicata acesteia, cu „multumescul“ de la noi, mol­fa­it adesea printre buze, a lehamite? Daca nu cumva e uitat cu totul. Nu ca ar fi cazul general, dar e destul de comun. In modelul romanesc de civilizatie, oameni scoliti, educati, alesi considera formule ca „va rog“ sau „multumesc“ cu totul inutile. Exercitiile de recunostinta nu prea au legatura cu mentalitatea noastra.

Liviu Rebreanu scria, in Amalgam, ca cea mai buna varianta sa pierzi un prieten e sa-l ajuti. Tocmai pentru ca „sentimentul romanesc al fiintei“ include mai rar recu­nos­tinta. Insa practica acestei virtuti aducatoare de con­fort psihic se poate exersa. Altfel, ne paste pericolul lipsei de recu­nostinta pentru ce ni s-a intamplat bun, semnalat de psihologul Ru­x­an­dra Marcu: „In momentele in care ne con­fruntam cu situatii stresante, multi dintre noi uitam de lucrurile pla­cute din existenta noastra. Focaliza­rea mentala pe evenimente negati­ve ne induce emotii negative (tris­tete, deza­magire, depresie, tole­ranta scazuta la frustrare, anxietate). A ne reaminti de propriile realizari confera echilibru emotio­nal si ventilare emo­tionala pozitiva, respectiv trairea unor emotii pozitive.“

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii septembrie.



Cuvinte cheie: bunavointa, emotie, emotii, psiholog, ru­x­an­dra marcu, psihoterapie pozitiva, ancheta, anchete

http://www.psychologies.ro/Revista/Bunavointa-ne-face-fericiti.html?a=4519/419953

marți, 23 septembrie 2008

Al 9-lea Seminar International de Psihoterapie Pozitiva Wiesbaden, Iunie 2008

Aceasta este intrarea in Academia Internationala pentru Psihoterapie Pozitiva si Psihoterapie Transculturala
Prof. Dr. Med. Peseschkian -Stiftung

Cand esti motiovat, esti pregatit sa infrunti situatii noi din viata ta. Pentru noi, prima aventura a fost zborul cu avionul, experienta noua si plina de emotii. Motivatia a fost paticiparea pentru prima data la un Seminar International de Psihoterapie Pozitiva si intalnirea cu prof. Peseschkian si familia acestuia.

Dupa ce am scapat cu bine de aceasta prima aventura am pornit cu inimile pline de emotii pentru ceea ce urma.

Prima zi in Wiesbaden a fost inceputul unei experiente unice si minunate. Am vizitat Academia, loc unde si-a sarbatorit ziua de nastere promotorul Psihoterapiei Pozitive, prof. Peseschkian, ocazie cu care ne-am cunoscut. A fost o onoare pentru noi si o mare bucurie sa dam mana cu Prof. Peseschian si cu familia acestuia...... Ne-am simtit foarte familial cu locul acela, desi nu mai fusesem niciodata...

Iata si doua fotografii de la prima intalnire cu domnul profesor Peseschkian. Am incercat sa selectez pe cele mai reprezentative...

Aici domnul profesor Peseschian a primit cadoul din partea Asociatiei Romane de Psihoterapie Pozitiva din Romania condusa de Gabi Hum (de la stanga la dreapta: Dana, Gabi, prof. Peseschkian si Miki).

Aici am surprins momentul domnul profesor Peseschian ne-a intampinat si am facut cunostinta (de la stanga la dreapta: Dana, Andra, Miki si prof. Peseschkian).

Urmatoarele trei zile am participat in cadrul Institutului de Psihoterapie Pozitiva la Training, respectiv la workshop-uri tinute de colegii nostri cu mai multa experienta. A fost o sursa de cunoastere, de sedimentare a informatiilor pe care le detineam precum si de relationare cu ceilalti colegi. Trainingul s-a dovedit a fi foarte bine organizat, cum obisnuim noi sa spunem "nemteste". A fost inca o lectie de cum sa iti primesti musafirii si cum sa ii faci sa isi doreasca sa se reaintoarca la tine.

In cadrul Institului de Psihoterapie Pozitiva sunt cabinete de psihoterapie pentru copii si adulti, cate un etaj pentru fiecare categorie in care isi desfasoara activitatea mai multi psihoterapeuti.

Surpriza de final a fost o excursie pe Rin cu vaporasul si vizita Castelului Reichenstein, construit numai din piatra iar in interior impodobit cu coarne de cerbi de diferite marimi si incarcat cu multa istorie.

Aici ne pregatim sa plecam in
croaziera pe Rin....

Pe scurt, in aceasta perioada am invatat, am dansat (nu mai dansasem de la ultima nunta la care am fost...), am stabilit relatii noi, am avut parte de experiente noi si ne-am promis ca vom transforma in traditie participarea la celelalte seminarii care se vor organiza.

Ne-am straduit sa aducem cu noi cat mai multe amintiri si sa le conservam pentru a le impartasi si celorlati colegi din Sibiu. Cu siguranta ca ne dorim sa ne reintoarcem, sa ne reintalnim cu colegii pe care i-am cunoscut si sa ne reincarcam cu energie pozitiva!

Reprezentantele grupului PPT din Sibiu,
Daniela Posa
Ruxandra Marcu

luni, 22 septembrie 2008

Training Autogen



Antrenamentul autogen este o tehnica de relaxare psihoterapeutica, stiintifica, verificata atat experimental cat si clinic. Initiatorul acestei tehnici, psihiatrul german Johannes Heinrich Schultz (1884-1970), defineste antrenamentul autogen ca un exercitiu generat (genos) din interiorul eului (autos) individului. Termenul utilizat adesea de Schulz pentru antrenamentul autogen este de “relaxare concentrata”, clientul devenind propriul terapeut.
TA se foloseste pentru persoanele mai putin sugestibile, la peroanele hiper-rationale si la cei la care emisfera imaginativa este mai putin dezvoltata. Pentru restul de clienti (imaginativi, sugestibili) se foloseste hipnoza.
Exercitii specifice TA:
1. Clopotul greutatii
2. Clopotul caldurii
3. Piramidele greutatii si caldurii
4. Clopoteii
5. Exercitiul inimii
6. Exercitiul respiratiei
7. Exercitiul plexului solar
8. Exercitiul frunctii
9. Exercitiul plexului sacrat

Se pot folosi formule organo-specifice pentru urmatoarele disabilitati:
- infectii, tumori, nevi pigmentari;
- sindrom premestrual;
- anorgasmie/vaginism;
- probleme de dinamica sexuiala;
- impotenta;
- spondiloza cervicala;
- diabet zaharat;
- obezitate;
- imunitate;
- probleme gastrice;
- dislipidemia;
- veruci, etc

Se poate folosi si pentru urmatoarele tulburari:
- emotionala;
- anxietate sociala;
- incredere in sine;
- anxietate de performanta, etc
- Invatarea TA dureaza intre 16 si 20 de saptamani, cu intalnire de cate o ora (pentru invatarea individuala) si intalniri de cate 2 ore (pentru invatarea in grup) saptamanale.
- TA se exerseaza zilnic de 2-3 ori timp de 1 an, apoi se poate face 1 exercitiu la 2-3 zile sau la nevoie mai multe.
- Nu uitati! Se vor indica ore diferite de efectuare a TA (nu la aceleasi ore-nu ne programam creierul sa ne relaxam la aceleasi ore).
- Daca facem exercitiul seara si intentionam sa dormim, nu mai facem revenirea.
- Nu este indicat sa ne ridicam imediat din pozitia in care facem exercitiul (indiferent de pozitie) – se ramane minimum 10’-15’ dupa exercitiu, abia apoi revenim in ortostatism (pot sa apara: scaderea tensiunii arteriale, ameteli, dezechilibru, etc.)
- Dupa 5 ani TA este implementat in structura inconstientului si se poate face incomplet (de ex. se poate lucra doar ex. inimii singur).
- Informatiile care apar sub forma gandurilor parazite se aduc in terapie. Ele pot sa nu fie importante pentru client dar pot fi importante in terapie. Gandurile parazite au rolul de a „igieniza inconstientul”.

Pentru orice problema exista solutie!

Pentru orice problema exista solutie!