duminică, 10 iunie 2012

Fisa Inscriere Training Autogen Schultz



Data:__________________


Nume: _____________________________________
Prenume:___________________________________
Data nasterii:_____________________________
Varsta:____________________________________
Studii:____________________________________
Profesie:__________________________________
CNP:_______________________________________

Motivatia inscrierii la Training Autogen: ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce asteptari aveti de la Trainingul Autogen?
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Telefon: _____________________________
E-mail:_______________________________

marți, 29 mai 2012

Grup de Training Autogen - metoda Schultz - Sibiu 2012


"Seninătate şi pace interioară veti găsi
Reîncărcandu-va bateriile, pentru a contracara stresul vieţii de zi cu zi ..."




Cabinet Individual de Psihologie Ruxandra Marcu organizeaza grup de Training Autogen metoda Schultz, in cursul anului 2012

Despre Trainingul Autogen Schultz:
Training autogen este o tehnica de relaxare bazata pe auto-sugestie, care a fost initiata in Berlin de catre psihiatrul german Johannes Heinrich Schultz, a fost publicat pentru prima oară în 1932 şi sa dezvoltat din hipnoza. Se spune ca Trainingul autigen este copilul hipnozei. Acesta este acum una dintre cele mai populare metode de relaxare, fiind validata stiintific.

Scopul Trainingului Autogen este de a antrena starea de relaxare fizică şi mentală. Acest lucru se face prin sugestii scurte definite prin formule standard.

Exerciţiile constau in:

1. Exercitiul greutatii
2. Exerciţiul căldurii
3. Exercitiul inimii
4. Exercitiul respiratiei
5. Plexul solar
6. Plexul sacrat
7. Exercitiul fruntii
8. Exercitiul cefei


Exerciţiile standard folosite în mod regulat, ajuta la insomnie, dificultăţi de concentrare, sau de a reduce oboseala sau stresul.

Training autogen şi relaxare musculara progresiva Jacobson (tehnica de relaxare si incordare musculara pentru eliberarea energiei negative, ameliorarea durerii, reducerea oboselii si a stresului) se pot folosi impreuna atat individual cat si in grup.

Cursul include:

- Managementul stresului
- Managementul echilibrului dintre viata personala si viata profesionala
- Managementul anxietatii


Cursul este destinat tuturor persoanelor care se confrunta cu oboseala cronica, stres, anxietate,atacuri de panica, boli imunitare, enurezis, encoprezis dar si pentru optimizare personala si autocunoastere.

Se vor folosi tehnici din psihoterapie pozitiva, psihoterapie cognitiv-comportamentala si psihodrama.

Consistenta cursului: practica, exercitii, materiale si interventie terapeutica

- Durata: intre 16-20 sedinte

- Sesiunile vor avea loc o data pe saptamana timp de 2 h

Se vor acorda diplome eliberate de Asociatia de Psihoterapie Pozitiva.

Pentru detalii, va rog sa ma contactati la:

Tel: 0744397886

e-mail: cabinet_psihoterapie@yahoo.com

web: http://cabinetpsihoterapie.blogspot.com


Trainer/Psihoterapeut
Ruxandra Marcu

Pasii nostri in viata...


Un barbat care a murit, a ajuns la Dumnezeu. Acesta ii ofera posibilitatea de a-si revedea toata viata ca pe un film.
Barbatul incepe sa vada o plaja pe care sunt urme de pasi si intreaba:
- Ai cui sunt pasii?
Dumnezeu ii raspunde: “Ai tai”
- Vad si ati pasi langa ai mei. Ai cui sunt acestia?
Dumnezeu ii raspunde: ” Ai mei – te-am insotit pe tot parcursul vietii.”
- Vad si o portiune in care sunt doar pasii mei…
Dumnezeu: “Atunci ti-a murit sotia, aveai probleme cu copiii….”
- Pai bine, atunci cand aveam mai multa nevoie de Tine, de ce nu ai fost langa mine?
Dumnezeu: ” Am fost… Te-am dus in brate.”

Aceasta este o poveste pe care am auzit-o de la o colega draga, experta in povesti si care mi-a ramas in suflet. Sper sa rezoneze si cu voi, atunci cand o veti citi.

Psihoterapeut, Ruxandra Marcu

luni, 19 martie 2012

Pierde un pion, dar castiga regina


Sahul este cel mai bun mijloc cognitiv de invatare prin joc Este cel care stimuleaza gandirea rationala, coerenta, logica, structurata, stimuleaza analiza si sinteza, procese cognitive pe care copiii le duc in viata de adult si nu poate sa fie decat in avantajul fiecaruia. Ajuta copiii sa inteleaga ca orice schimbare presupune costuri si beneficii si sa isi asume deciziile, pentru ca orice decizie preluata din exterior nu este asumata si integrata pe termen lung.


Depresia apare adesea ca exprimare a incapacitatii de a accepta ceea ce ni se intampla, a evenimentelor negative. Sah-ul ii ajuta pe copii sa integreze ideea ca in viata castigam precum si pierdem uneori si ca amandoua situatiile ne ajuta sa ne dezvoltam si sa crestem frumos, sa invatam din experiente anterioare si sa folosim in experiente noi ceea ce am invatat. Cu alte cuvinte invata copiii ca o pierdere nu trebuie sa fie perceputa ca dezatroasa, precum un castig nu il putem extrapola in viata noastra ca un lucru care ne defineste intru totul.

Prin jocul de sah copiii stabilesc strategii, creeaza scenarii, ii inteleg mai bine la nivel cognitiv pe cei cu care sunt in directa interactiune. Sah-ul este un antrenament mental eficient in copilarie si mai apoi la varsta adulta, la fel cum sportul este un antrenament fizic.

Studiile de specialitate afirma ca micutii nostri se nasc genii si ca dezvoltarea lor ulterioara depinde in mare masura de cum ii stimulam, educam si incurajam.

Un alt beneficiu al sah-ului este acela ca incurajeaza competitia la copiii mai putin competitivi, mai introvertiti si creste stima de sine. Pe de alta parte, un alt beneficiu al jocului de sah este acela ca, creeaza un echilibru intre cognitiv si emotional, echilibru de care avem nevoie si la varsta copilariei cum avem nevoi si la varsta adulta.

Copiilor cu dizabilitati le dezvolta memoria si procesele cognitive, le creste stima de sine si le da o valoare in plus. Ii invata ca toti pierdem si castigam in viata si ca nu sunt unii mai presus decat altii. Cognitivistii spun ca orice schimbare presupune costuri si beneficii pe care e important sa ni le asumam; iar sahul face asta prin faptul ca un castig se realizeaza in pasi, la fel ca si o pierdere si ca ceea ce facem noi duce la aceste aceste consecinte: de castig sau de piedere. In felul acesta ne creeaza pargia prin care devenim responsabili de propriile decizii si nu mai dam vina pe ceilalti sau pe alti factori exteriori. Aici sah-ul lucreaza supra controlului impulsurilor. Pe de alta parte, tot cognitivistii spun ca “nimic nu trebuie nu necesitate” – asa cum sah-ul ne spune ca nu trebuie sa ne grabim ca sa nu regretam mai apoi. Ca exista un timp pe care fiecare ni-l acordam ca sa decidem si ca nu timpul ne preseaza ci noi il presam… De aceea sah-ul ne arata beneficiile rabdarii si ca astfel invatam cum putem ajunge acolo unde ne dorim fara sa alergam. Mai mult, sah-ul disciplineaza copiii.

Jocul de sah disciplineaza copiii, invatandu-i ca fiecare are un timp care e dezirabil sa fie respectat. Ajuta la respectarea regulilor, deoarece sahul este un joc cu reguli clare, care nu pot fi incalcate. Sah-ul invata copiii sa se implice in propria viata si sa devina responsabili, asa cum si in jocul de sah se implica, sunt acolo si sunt responsabili de decizia pe care o iau.

Sah-ul ne invata ca daca pierdem un pion, putem castiga regina… si ca in viata nu exista castig-castig si exista o alternanta intre castig si pierdere si e important sa aflam asta din timp ca sa invatam din experientele noastre si sa facem fata emotional si cognitiv mai bine la pierderile, conflictele care apar pe parcursul vietii. Sahul da copiilor “curajul de a face o incercare”!

marți, 7 februarie 2012

Tehnici de control a respiratiei


sursa imagine: http://musictherapy.gooclip.net/

Tehnica expunerii interoceptive

Respirati adanc si cu frecventa mare pe gura timp de 1-2 minute. Acest exercitiu va duce la aparitia hiperventilatiei si in consecinta la declansarea unor simptome asemanatoare celor declansate in crizele anxioase (ex. lesin, ameteala, ritm cardiac crescut etc.).

Indicatii terapeutice: Tehnica este utila in modificarile cognitive din atacul de panica, cand sunteti convins ca, crizele sunt declansate prin mecanismul hiperventilatiei si nu se datoreaza unei boli grave, incurabile si incontrolabile.

Tehnica de control a respiratiei.

Respirati usor si lent pe nas (3 secunde inspiratia, 4 secunde expiratia). Repetati ecercitiul pana cand simtiti ca se instaleaza starea de relaxare, bataile inimii se echilibreaza, pulsul scade sau se remit durerile, in cazul in care exersati pentru a ameliora anumite dureri. Pozitia poate fi: intins, fara perna sub cap, iar salteaua sa fie tare; in fotoliu; sau pe scaun. Va alegeti o pozitia confortabila.

Indicatii terapeutice: Tehnica este utila cand dorim sa prevenim si sa controlam hiperventilatia (care duce la atacuri de panica, ameteli, migrene, agitatie psiho-motorie, etc.).

duminică, 8 ianuarie 2012

Evoluţia dependenţei de alcool

Simptomele ce vor fi descrise în continuare nu trebuie să apară în mod obligatoriu la fiecare caz în ordinea enunţată şi nici nu trebuie să fie prezente toate sintomele unei faze. Deja prezenţa câtorva simptome ale fazei respective arată că ea a fost atinsă.




Faza prealcoolică (a primelor simptome)
Destindere şi uşurare
Primul consum de alcool apare aproape întotdeauna cu o motivaţie socială. Spre deosebire de consumatorul normal de băutori alcoolice la viitorul dependent se manifestă mai pronunţat un efect de destindere şi de uşurare. Aceasta, fie din cauză că el suferă de nişte stări de tensiune mai puternice decât cei din anturajul lui, fie că nu a învăţat cum să-şi stăpânească prin alte metode aceste stări.
Căutarea unor ocazii
Iniţial, băutorul consideră că starea de uşurare se datorează mai mult anturajului vesel, atmosferei de sărbătoare, decât băuturii. De aceea, el caută asemenea ocazii la care se consumă şi băuturi alcoolice.
Refugiul zilnic
După o perioadă de aproximativ jumătate de an, până la doi ani, în care uşurarea prin băutură a fost resimţită doar ocazional, toleranţa la frustrare (rezistenţala stress) scade într-o asemenea măsură încât se ajunge practic la un refugiu zilnic în relaxarea care se instalează în urma consumului de alcool. De regulă, nu se ajunge la starea de ebrietate, dar către seară se atinge un stadiu în care încetează tensiunea psihică, un fel de narcoză sufletească. Nici el şi nici familia, prietenii (cei apropiaţi) nu găsesc nimic alarmant în acest consum.
Creşterea toleranţei
După o anumită perioadă, băutorul are nevoie de doze tot mai mari de alcool, pentru a ajunge la starea de calmare şi de relaxare. Acest fenomen se numeşte creşterea toleranţei.
Consumul permanent pentru uşurare
Această metodă de a consuma băuturi alcoolice se întinde, în funcţie de situaţie, de la câteva luni la doi ani, trecând de la stadiul de relaxare ocazională la cel de căutare permanentă de uşurare.

Faza prodromală (premergătoare toxicomaniei)
Lacune ale memoriei
La începutul acestei faze apar dintr-o dată lacune ale memoriei, tulburări – amnezii. Ele pot să apară chiar şi fără semnele evidente ale ebrietăţii. Băutorul, care poate nu a consumat mai mult de 50 – 60 grame de alcool pur (500 grame vin sau 200 grame ţuică de 30%) este în stare să întreţină o atmosferă normală, să execute anumite lucrări dificile, dar a doua zi să nu-şi mai poată aminti nimic, sau numai fragmente disparate din cele întâmplate. Spirtoasele, vinul chiar şi berea, nu mai sunt simple băuturi, ci îşi etalează tot mai clar valenţele de "drog", de al cărui efect băutorul nu se mai poate dispensa(19).
Consumul tăinuit
Unele aspecte indică faptul că băutorul începe să conştientizeze vag că modul lui de a consuma alcool diferă de al celor din jur. Acesta începe să bea pe ascuns. Chiar şi la o petrecere caută să dea pe gât câteva pahare fără să observe ceilalţi. Acesta se teme să nu fie "judecat greşit".
Preocuparea permanentă privind băutura
Nevoia crescăndă de alcool se manifestă şi prin faptul că tot mai des apare gândul la băuturi şi preocuparea de a nu rămâne fără "rezervă". Uneori această fază nu apare evidentă, mai ales la cei care prin natura ocupaţiei şi programului lor au practic toată ziua băutura la îndemână.
Consumul lacom
Evoluţia dependenţei de alcool se poate manifesta şi prin faptul că, după câteva zile sau după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele două pahare sunt consumate cu "sete", chiar cu lăcomie. Unii alcoolici, mai ales din păturile sociale mai elevate, consumă cu un stil "elegant" până la degradarea totală, autoamăgindu-se că dacă îşi menţin anumite tabieturi nu pot deveni dependenţi.
Sentimente de vinovăţie
Deoarece băutorul începe treptat să-şi dea seama că ceva în modul său de a consuma băutura alcoolică nu este în regulă, apar sentimente de vinovăţie(1). Acestea devin cu atât mai apăsătoare cu cât reuşeşte mai puţin să-şi controleze consumul.
Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool
Din motive menţionate în discuţii, cel în cauză evită pe cât posibil toate aluziile referitoare la băutură.
Agravarea tulburărilor de memorie
Acest mod de comportament, împreună cu creşterea frecvenţei cu care se manifestă lacune ale memoriei, constituie un semnal de alarmă premergător instalării toxicomaniei alcoolice.
! Concluzii
Consumul de băuturi alcoolice este ridicat în faza prodromală, însă nu este considerat ca fiind alarmant, deoarece nu duce la o stare de ebrietate evidentă. Cel care devine tot dependent de alcool, prin consumul său atinge către seară un stadiu care poate fi numit "narcoza sufletului". Abuzul de alcool începe să perturbe buna funcţionare a sistemului nervos şi procesele metabolice. La început, alcoolul servea doar drept mijloc pentru a depăşi unele probleme sociale, însă funcţia lui se schimbă tot mai mult. Băutorul începe să-şi ascundă consumul real de alcool, din teama de a nu fi privit în mod negativ de către societate. Faza prodromală poate dura de la şase luni la patru sau cinci ani. Ea este urmată de faza critică, în care se manifestă pierderea controlului. Din acest punct începe toxicomania alcoolică.

Faza critică
Pierderea controlului
Pierderea controlului este trecerea spre "faza critică" a alcoolismului. "Pierderea controlului " înseamnă că, imediat după ce o cantitate mică de alcool a pătruns în organism, apare o dorinţă puternică de a consuma mai mult. Aceasta este resimţită de către băutor ca o necesitate organică, însă ar putea fi şi un fenomen psihic. Această dorinţă imperioasă persistă până când băutorul este fie presa beat pentru a mai consuma, fie prea bolnav pentru a mai putea suporta alcoolul. Aceste excese nu se declanşează neapărat din cauza unei nevoi individuale acute (de exemplu, printr-o stare conflictuală), ci ele pot fi provocate chiar de un singur pahar, cu ocazia unui eveniment social. După trezirea din beţie nu pierde controlul, adică necesitatea organică, reală sau aparentă, este cea care duce la un nou exces după câteva zile sau chiar săptămâni; reluarea consumului de alcool este legată de reactualizarea conflictelor iniţiale sau de un banal nou prilej oferit de viaţa socială. Pierderea controlului se manifestă practic numai după ce individul a început să consume alcool. Dependentul poate decide dacă la o anumită ocazie începe sau nu să bea. Faptul se confirmă prin aceea că el poate şi după instalarea "pierderii controlului" să-şi impună în mod voluntar perioada de abstinenţă. Se pune întrebarea, de ce băutorul după atâtea experienţe nefaste se întoarce mereu şi mereu la alcool ? Chiar dacă nu recunoaşte, dependentul de alcool crede că şi-a pierdut voinţa şi că doar prin efort poate să şi-o redobândească. Nu este conştient că în el s-a petrecut un proces care îl pune în imposibilitatea de a-şi mai controla consumul de alcool. Cea mai importantă problemă devine pentru el "să-şi controleze voinţa". În cazul apariţiei unor tensiuni, remediul cel mai la îndemână este "un pahar" şi este convins că după această dată se va opri după unul sau două pahare.
Încercări de justificare a modului de a bea
Odată cu pierderea controlului bolnavul dependent de alcool începe să dea explicaţii despre modul său de a bea: sunt aşa zisele "alibiuri ale alcoolului". El găseşte explicaţii care îl conving că nu şi-a pierdut controlul şi are motive întemeiate să bea şi că fără aceste circumstanţe nefaste ar fi în stare să consume alcool în cantităţi moderate sau să nu se atingă deloc de el(22). Aceste justificări îi dau posibilitatea să continue abuzul de alcool ceea ce pentru el, care nu cunoaşte alte posibilităţi de a-şi rezolva problemele, este foarte important.

Probleme sociale
Acesta este începutul unui întreg "sistem de explicaţii" care cuprinde tot mai multe planuri ale existenţei sale. Serveşte, nu în ultimul rând ca apărare împotriva problemelor sociale care apar în urma pierderii controlului. Acum, modul abuziv de a consuma băuturi alcoolice nu mai poate fi trecut cu vederea. Aparţinătorii şi superiorii încep să-i atragă atenţia şi să-l avertizeze(18).
Afişarea unei siguranţe de sine exagerate
În ciuda tuturor explicaţiilor se produce o pierdere importantă a respectului de sine. Într-o încercare de compensare, dependentul de alcool încearcă să afişeze în exterior o siguranţă de sine exagerată. Prin unele cheltuieli extravagante şi afirmaţii cu atitudine grandomană, vrea să se convingă singur că încă nu a ajuns aşa de rău cum se pare câteodată.
Comportamentul agresiv
Din "sistemul de explicaţii" ia naştere "sistemul de autoizolare". Explicaţiile găsite duc la convingerea că greşeala nu este a sa ci a celorlalţi. Primul semn al acestei atitudini este un comportament agresiv ieşit din comun.
Remuşcări permanente
Prin comportamentul descris apar sentimente de vinovăţie. Dacă în faza prodromală remuşcările au fost sporadice, acum devin un însoţitor permanent. Prin starea tensională creată apare astfel încă un motiv de a căuta uşurare prin consumul de alcool, intrând într-un cerc vicios.
Perioada de obişnuinţă
Din cauza presiunilor din mediul social dependentul de alcool îşi impune perioade mai scurte sau mai lungi de abstinenţă totală.
Schimbarea modului de a consuma alcool
Există şi o altă metodă prin care cel dependent speră să poată controla consumul de alcool. El crede că dificultăţile pe care le are provin din cauza modului său de a bea. Începe astfel să-şi fixeze anumite reguli: să nu bea înainte de o anumită oră, să nu bea decât în anumite locuri şi în unele împrejurări, să nu consume decât anumite sortimente şi cantităţi de băuturi alcoolice fixate de el în prealabil, etc. Nu reuşeşte însă să respecte aceste reguli pentru multă vreme.
Comportamentul ostil şi izolarea
Ignoranţa anturajului care consideră că "un pahar de vin" nu strică, îi confirmă atitudinea descrisă. Lupta pe care o duce îi creşte însă ostilitatea faţă de mediul său social, începe să-şi abandoneze prietenii vechi şi să părăsească locul de muncă.
Părăsirea locului de muncă
Unii prieteni încep la rândul lor să-l evite şi uneori îşi pierde serviciul din cauza unor probleme legate de abuzul său de alcool, dar adesea cel dependent preia iniţiativa şi îşi dă singur demisia "preventiv".
Pierderea interesului şi autocompătimire pronunţată
Izolarea devine tot mai mare, toate preocupările concentrându-se asupra alcoolului. Se gândeşte mai mult cum o anumită activitate i-ar putea afecta modul de a consuma alcool, decât să se gândească cum consumul de alcool poate afecta munca. Urmează pierderea interesului şi deprecierea relaţiilor interumane. În acelaşi timp apar sentimente puternice de autocompătimire.
Evadare imaginară sau reală
Uneori, din cauza izolării şi a sistemului de explicaţii greşite, bolnavul caută o rezolvare prin părăsirea anturajului. Aceasta rămâne deseori o intenţie, dar alteori se pune in practică prin părăsirea localitaţii ("evadarea geografică").
Schimbări în viaţa familială
În urma comportamentului descris apar diferite perturbări şi în viaţa de familie. Uneori, soţul (soţia) şi copii se retrag din viaţa socială din sentimente de teamă sau ruşine, alteori dimpotrivă se implică în diverse activităţi cu scopul de a ieşi din mediul familial(26).
Nemulţumire neîntemeiată
Schimbările enumerate mai sus duc la o insatisfacţire neîntemeiată şi exprimarea nemulţumirii faţă de tot ceea ce este în jur.
Asigurarea proviziei de alcool
Preocupările fiind concentrate asupra alcoolului, cel dependent are grijă să-şi asigure o provizie suficientă.
Neglijarea alimentaţiei
Consumul abuziv de alcool (care are şi un conţinut caloric ridicat) duce la neglijarea unei alimentaţii corespunzătoare, ceea ce are drept consecinţă un efect şi mai puternic al alcoolului asupra organismului.
Internarea în spital din cauza alcoolului
Afectarea diferitelor organe (creier, nervi periferici, ficat, stomac, aparat cardio-vascular) prin efectul toxic al alcoolului duce la suferinţe care necesită un tratament de specialitate. Internarea este adesea solicitată pentru diferite afecţiuni secundare şi nu pentru dependenţa de alcool care de fapt le-a generat.
Scăderea dorintei sexuale
Una din cele mai frecvente consecinţe organice ale abuzului de alcool la bărbat este scăderea instinctului sexual.
Gelozia alcoolică
În acelaşi timp creşte ostilitatea faţă de soţie care este suspectată de a întreţine relaţii extraconjugale. Astfel se naşte "gelozia alcoolică".
Consumul matinal de alcool
În această perioadă, remuşcările, nemulţumirea confruntarea între îndatoriri şi dorinţa de a consuma alcool, pierderea respectului de sine, incertitudinile, dar şi atitudinile greşite ale celor din jur, l-au adus într-o asemenea stare de bulversare pe cel dependent de alcool încât nu poate începe ziua fără a se calma imediat după sculare, sau chiar înainte, cu alcool. Dacă în trecut consumul matinal de alcool era un fenomen ocazional, acum devine regulat.


Concluzie:
În timpul fazei critice, consumul de alcool începe de obicei în cursul după amiezii, iar spre seară este atinsă starea de ebrietate. Faza critică este caracterizată de lupta aprigă a celui dependent împotriva pierderii totale a poziţiei sale sociale. Uneori, dimineaţa are probleme să-şi revină după beţia din seara precedentă, dar în general poate să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. În schimb îşi neglijează familia(12). Depune eforturi deosebite pentru a nu se îmbăta în timpul zilei. În cursul fazei critice, rezistenţa psihică dar şi cea fizică sunt subminate treptat de evoluţia toxicomaniei.

Faza cronică

Starea de ebrietate prelungită
Rolul tot mai dominant al alcoolului şi dorinţa nestăvilită declanşată de consumul matinal anihilează în cele din urmă rezistenţa celui dependent şi i se întâmplă pentru prima dată să se îmbete în plină zi sau la mijlocul săptămânii, respectiv în timpul perioadei de activitate profesională(1). În acest stadiu rămâne timp de câteva zile, până ce este total incapabil de a mai întreprinde ceva. Apar tot mai frecvent stări de ebrietate prelungite.
Degradarea etică şi alterarea raţionamentului
Excesele prelungite duc de regulă la o importantă degradare etică şi la alterarea raţionamentului. Aceste procese pot fi însă într-o măsură mai mare sau mai mică reversibile.
Psihoze alcoolice
La aproximativ 10% dintre alcoolici, în această fază pot apărea "psihoze alcoolice" – tulburări psihice grave datorate alcoolului.
Consumul de alcool cu persoane cu mult sub nivelul său social
Pierderea moralului este atât de avansată încât dependentul, în anumite situaţii acceptă compania la băutură a unor persoane aflate cu mult sub nivelul său social şi total necunoscute(18).
Recurgerea la consumul de produse tehnice
În cazul în care alcoolicul nu poate să-şi procure nici un fel de băuturi alcoolice, recurgre la consumul unor produse nealimentare, tehnice sau medicale (de exemplu, loţiuni de păr, de bărbierit, spirt sanitar, frecţii antireumatice). Nu mai ţine cont de gustul neplăcut şi de toxicitatea suplimentară a acestora.
Scăderea toleraţei faţă de alcool
În faza cronică scade toleranţa faţă de alcool. Aceasta înseamnă că persoana respectivă poate suporta tot mai puţin alcoolul, respectiv starea de ebrietate se produce din cantităţi din ce în ce mai mici de alcool.
Stări de anxietate nedefinite, tremurături, tulburări psihomotorii
Stările de teamă fără un obiect anume şi tremurăturile devin fenomene frecvente, uneori permanente. În cursul fazei cronice aceste simptome apar atunci când alcoolul dispare din organism. De aceea cel dependent combate aceste simptome care fac parte din sindromul de sevraj, prin reluarea consumului de alcool. Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele tulburări psihomotorii, de exemplu incapacitatea de a efectua unele operaţii simple. Acestea devin posibile doar după consumul unei anumite doze de alcool.
Consumul de alcool devenit manie
Nevoia de a controla aceste simptome ale sindromului de sevraj este acum problema principală a celui dependent de alcool şi devine mai importantă decât dorinţa de a rezolva problemele iniţiale. Persoana în cauză intră tot mai adânc într-un cerc vicios şi consumul de alcool capătă trăsăturile unei manii, obsesii.
Dorinţe religioase nedefinite
La aproximativ 60% din persoanele dependente de alcool apar anumite dorinţe mistico-religioase, care devin cu atât, mai pronunţate, cu cât încercările lor de a oferi explicaţii raţionale pentru situaţia lor devin tot mai slabe.
Sistemul de explicaţii eşuează
Explicaţiile invocate pentru a justifica modul abuziv de a consuma alcool sunt distruse de confruntările frecvente şi dure cu realitatea. Cel dependent trebuie să-şi recunoască înfrângerea.
Crize depresive
Adesea, în cursul acestei evoluţii, cel bolnav ajunge la crize depresive de o intensitate extremă care impun o asistenţă medicală corespunzătoare. Foarte des se ajunge la tentative de sinucidere.
Delirul alcoolic
O parte din cei bolnavi de alcoolism pot ajunge la manifestarea unor tulburări neuropsihice marcante(15). Pot fi prezente elemente schizoide şi paranoide. Apar modificări de personalitate. În cazul psihozelor alcoolice se instalează halucinaţii predominant vizuale şi tactile cu caracter terifiant (frecvent sunt percepute animale mici, pe care bolnavul încearcă să le prindă sau să fugă de ele). Degradarea progresivă a personalităţii este inevitabilă în cazul în care nu se opreşte complet şi definitiv consumul de alcool şi bolnavul nu este supus unui tratament adecvat, complex şi competent.

Cum puteţi recunoaşte dacă cineva din familie este alcoolic?


Dacă o persoană cunoscută se regaseste într-unul sau două din următoarele cazuri, s-ar putea să fie dependenta de alcool.
• bea la o anumită oră
• are nevoie să bea a doua zi de dimineaţă
• îşi pierde vremea după programul de lucru cautad motiv sa bea
• bea singur
• ascunde alcoolul
• are pierderi de memorie în timp ce bea sau după ce a băut
• devine furios, întristat sau iritat după ce a băut
• se simte vinovat sau deprimat din cauza comportamentului său când bea
• evită prietenii sau activităţile sociale din cauza alcoolului
• afectează comportamentul celorlalţi din familie datorita consumului de acool
• se plânge de schimbări fizice precum:scăderea în greutate, insomnia,accidentele
• se scuza cand bea "de nevoie".

Metafora creionului


Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:

- Scrii o poveste care ni s-a intâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zambi şi-i spuse nepotului:

- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea să fii ca el, cand vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!

- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti să le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti să faci lucruri mari, dar să nu uiti niciodata că exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si să folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie să folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie să intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tău.


Si, in sfarsit,a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie să incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta!

Maini in rugacine

srsa imagine: http://www.albrecht-durer.org/Hands-I.html

În secolul al XV-lea , într-un micuț orășel german locuia o familie cu 18 copii. 18! Pentru a-şi întreține familia tatăl , bijutier de profesie era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecini….

În ciuda condiției lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienți de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuții noaptea în patul lor aglomerat cei doi au făcut un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susține pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susține la rândul său pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.

Apoi, într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Fratele său, Albert, a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susținut fratele cu bani.

Lucrările fratelui său au făcut imediat senzație. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante. Când s-a întors în satul său familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă.

După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzica şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ține un toast pentru cel mai iubit dintre frații săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru că el să-i îndeplinească visul.

Cuvintele de încheiere au fost: „Şi acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poți duce la Nürenberg să-ți urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine.”

Toți s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe fața palidă, iar capul plecat şi-l mişca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta încontinuu nu, nu, nu.
În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi…

Apoi, ținându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând: Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puțin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să țin paharul pentru a toasta cu tine, cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu…

Mai mult de 450 ani au trecut. Până acum sute din capodopereale lui Albrecht Dürer portrete, schițe, desene în cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume.

Cel mai ciudat lucru este însă faptul că probabil ție îți este familiară doar una singură, a cărei reproducere o poți avea acasă sau la birou…

Într-o zi, într-un gest de recunoștință pentru tot sacrificiul făcut, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui său mâinile muncite cu palmele şi degetele subțiri îndreptate spre cer.

Şi-a denumit opera simplu „Mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii „Mâini în rugăciune”.

˙˙˙

În concluzie:

Momentul în care Albert și Albrecht au aruncat moneda în aer a fost o alegere grea…

Pe de o parte, cei doi frați au decis împreună că nu vor continua să trăiască în sărăcie. Pe de altă parte, amândoi au ales să se țină de cuvânt atunci când moneda norocului l-a favorizat pe unul în defavoarea celuilalt.

…. realitatea crudă pentru Albert a fost o deschidere de drum spectaculoasă pentru Albrecht…..

S-ar putea concluziona că Albert a pierdut, iar Albrecht a câștigat… dar în schema mai largă a lucrurilor, omenirea a câștigat o capodoperă.

Mâini în rugăciune va rămâne pentru totdeauna o operă de echipă, pe care nici Albert și nici Albrecht nu ar fi putut-o zămisli individual. Este o creație provenită din sacrificiul lui Albert și din genialitatea șlefuită a lui Albrecht…

La fel poate fi și viața fiecăruia dintre noi, în anumite momente….

Uneori când ne aflăm la răscruce, luăm decizii sau facem alegeri pe care nu le înțelegem, pe care le regretăm sau ale căror rezultate ni se pare că ne aparțin în exclusivitate…

Cu toate astea, adevăratele rezultate pot fi înțelese numai după ce au trecut proba timpului și au adus valoare semnificativă semenilor noștri.

Așa că…. dacă soarta ne favorizează, să nu uităm că opera pe care o producem nu ar fi fost posibilă fără apropierea de oameni valoroși, care poate nu au gustat la final din cupa succesului nostru, tocmai pentru că erau ocupați să toarne vinul în ea…

Iar dacă soarta ne pare potrivnică, să nu uităm că din această durere se pote naște o operă inspirațională veritabilă și necesară pentru generații întregi…

Atunci vom dobândi înțelepciunea să pricepem alegerile și deciziile pe care le-am făcut cândva din perspectiva credinței că nu am trăit degeaba.

de Andy Szekely

Preluare din sursa: http://www.andyszekely.ro/maini-in-rugaciune/

Pentru orice problema exista solutie!

Pentru orice problema exista solutie!