Serviciile psihologice pentru copiii cu tulburări din spectrul autist și psihoterapia vor fi decontate

Serviciile psihologice pentru copiii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist și psihoterapia vor fi decontate începând cu 1 iunie, odată cu intrarea în vigoare a pachetului de servicii medicale de bază și a Contractului-cadru, a anunțat marți președintele Colegiului Psihologilor din România (CPR), prof. univ. dr. Mihai Aniței.

"Din luna iunie, copiii cu autism și alte persoane vor putea beneficia de anumite servicii psihologice decontate de către Casa Națională de Asigurări de Sănătat — psihodiagnostic, consiliere psihologică, psihoterapie și psihopedagogie specială—, acest fapt reprezentând o premieră pentru România. CNAS și Guvernul României au dat dovadă de înțelepciune. Cetățenii pot apela mai ușor, mai deschis la serviciile psihologice. Psihologilor li se decontează aceste servicii. S-a negociat o creștere a numărului de puncte pentru serviciile psihologice", a declarat Mihai Aniței, într-o conferință de presă legată de "Ziua Psihologului".
Potrivit lui, este pentru prima dată când în normele la Contractului-cadru se reglementează posibilitatea încheierii de contracte cu medici din specialitățile medicale diverse. În acest fel, un număr mult mai mare de pacienți vor avea acces și la servicii psihologice decontate.
Mihai Aniței a mai anunțat că, în perioada următoare, Colegiul Psihologilor din România va desfășura o campanie de informare a psihologilor, medicilor și publicului larg asupra acestor schimbări.
La rândul său, șeful departamentului juridic al CPR, dr. Laurențiu Ștefan, a spus că de la 1 iunie vor putea fi accesate toate metodele terapeutice care pot fi eficiente în intervenție și diagnosticare, cu precizarea că unui psiholog i se vor deconta trei intervenții pe zi cu trimitere.

Potrivit normelor la Contractul-cadru, recent publicate, servicii psihologice de sănătate conexe actului medical sunt furnizate de psihologi în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică, psihoterapie și psihopedagogie specială și pot face obiectul contractelor încheiate de casele de asigurări de sănătate cu medicii de specialitate, cu următoarele specialități clinice: neurologie și neurologie pediatrică, otorinolaringologie, psihiatrie și psihiatrie pediatrică, ortopedie și traumatologie și ortopedie pediatrică, reumatologie, oncologie medicală, diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, hematologie și nefrologie.

Tot pentru prima dată, normele la Contractul-cadru fac referire expresă la consilierea psihologică clinică pentru copii (numai la recomandarea medicului cu specialitatea psihiatrie pediatrică) — într-o metodă psihoterapeutică aplicabilă copilului cu tulburări din spectrul autist.

Dumnezeu vs. stiinta

Aceasta este o poveste adevarata si merita sa o cititi, fie si numai pentru a afla cine a facut demonstratia de logica pe care o contine!
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia ...dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o
persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezita.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat raul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de masura a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gandi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei sa demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
„Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”
… Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...

Copacul fricii si copacul curajului: cum il inveti pe copil sa-si depaseasca frica

Vorbim prea putin despre emotii, desi fac parte din viata noastra la fiecare pas. Pentru ca le asociem cu ideea de a fi slab si vulnerabil, emotiile sunt discutate in termeni de „a face fata emotiilor”, „a depasi emotiile” sau „a nu te lasa afectat de emotii”. Iti propunem ca in Saptamana Scoala Altfel sa schimbi aceasta perspectiva asupra emotiilor, invatandu-i pe copiii sau pe elevii tai sa integreze emotiile si sa le accepte ca parte din viata lor. Desigur, daca esti parinte, poti realiza aceasta activitate si acasa, cu toti membrii familiei.

Iata cum:

De ce ai nevoie

carton colorat,
bucati de ziar,
lipici,
foarfeca,
instrumente de scris,
coala A3 sau plansa de polistiren.


Cum se realizeaza

1) Vorbeste-le copiilor despre emotii si despre cum ne pot influenta alegerile. De exemplu, un copil care se sperie sau se descurajeaza usor va avea dificultati la scoala chiar daca este un copil inteligent. Explica-le copiilor ca doar exprimandu-le si identificandu-le, putem sa avem o relatie sanatoasa cu ele si sa nu ne simtim coplesiti de ele atunci cand nu ne dorim acest lucru. In plus, vorbind deschis impreuna despre temerile lor, copiii vor ajunge sa se priveasca cu mai multa intelegere, sa se ajute reciproc si sa se respinga mai putin. Desigur, pentru acest lucru este nevoie ca orice glume rautacioase ale copiilor sa fie descurajate pe parcursul activitatii. Le poti explica copiilor ca uneori oamenii aleg sa rada de ceilalti doar pentru a se apara ei insisi si pentru ca, la randul lor, se tem sa fie vulnerabili.

2) Propune-le sa vorbiti mai intai despre temerile voastre creand impreuna „Copacul fricii”. Deseneaza pe coala de hartie un copac. Decupati impreuna frunze de diferite culori si fiecare dintre voi (inclusiv cadrul didactic:) ) va scrie pe o frunza unul sau mai multe lucruri sau situatii de care se teme. „Intuneric”, „lucrari de control”, „dentist”, „note mici”, „caini”, „tunete si fulgere”, „monstri”, „cutremure”, „sa dorm singur”, „fantome”, „sa fiu singur acasa”, „furia parintilor”, „inaltime” pot fi posibile raspunsuri ale copiilor. Incurajeaza-i sa scrie orice isi doresc si nu le cere sa scrie numele lor pe frunza cu temeri. Lipiti apoi frunzele in crengile copacului.

Exercitiul ii ajuta pe copii sa simta ca au mai mult control asupra propriilor trairi, ca le pot folosi pentru a obtine rezultate pozitive si ca toti trecem prin stari mai mult sau mai putin placute.

3) Treceti apoi la etapa in care va imprieteniti cu temerile si cautati impreuna solutii pentru a le depasi, creand impreuna „Copacul curajului”. Deseneaza un al doilea copac si scrieti pe frunze actiuni care va pot ajuta sa depasiti temerile. Ajuta-i pe copii sa gaseasca solutii pentru fiecare temere si scrieti-le pe frunze pe care le lipiti in al doilea copac. Poate fi vorba de solutii simple:„incerc din nou”, “cer ajutor”, „vorbesc cu prietenul meu”, „invat cum sa ma relaxez”, „respir adanc”, „nu renunt”, „caut alta solutie”, „imi recunosc frica”, „glumesc”, „iau o pauza”, „zambesc””. Solutiile sunt, desigur, diferite de la caz la caz. Este esential insa ca elevii sa inteleaga ca primul pas este sa isi accepte temerile si sa le traiasca, pentru a nu se lasa controlati de ele.

Exercitiul ii va invata de asemenea ca fiecare dintre noi ne temem de ceva, ca nimeni nu este perfect, dar, ca acceptandu-ne reciproc, ne putem ajuta sa devenim mai buni.

Daca ai nevoie de inspiratie pentru a vorbi despre emotii, iti recomandam materialele video si articolele cercetatoarei Brene Brown, care vorbeste despre rusine, vulnerabilitate si emotii.


http://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o


Alte variante ale activitatii

Poti crea copacul comunicarii nonviolente si copacul comunicarii agresive, al dorintelor si al lucrurilor pentru care copiii sunt recunoscatori, copacul locurilor in care copilul isi doreste sa calatoreasca, al profesiilor pe care vor sa le aiba, al cartilor pe care le-ati citit.

sursa: http://www.suntparinte.ro/copacul-fricii-si-copacul-curajului-cum-il-inveti-pe-copil-sa-si-depaseasca-frica

Cum il inveti pe copil despre emotii

Ii invatam pe copiii nostri sa scrie, sa citeasca, sa vorbeasca politicos, sa deseneze, sa aiba grija de sanatatea lor. O multime de lucruri care ii ajuta sa le fie bine. Le vorbim prea putin insa de un subiect esential pentru starea lor de bine: emotiile lor. Iata o activitate simpla, dar importanta, pe care o poti realiza cu copilul tau cu scopul de a-l ajuta sa inteleaga ce sunt emotiile, cum se manifesta ele la nivel de mimica si cum influenteaza comportamentul:

De ce ai nevoie?
Coli de hartie alba;
Creioane colorate;

Cum se realizeaza?
Scrie pe o coala de hartie emotiile: bucurie, tristete, surpriza si frica.
Discuta cu copilul tau despre fiecare emotie in parte.
Ia o coala alba de hartie si desenati in centru, fata unui copil, dupa care trasati mimica corespunzatoare primei emotii, bucurie: ochi rotunzi, sprancene arcuite, zambet pana la urechi. Gasiti impreuna sinonime pentru “bucuros” si scrieti-le in jurul desenului.

Cere-i apoi copilului sa isi aminteasca unele intamplari in care s-a simtit foarte bucuros. Axeaza-te pe actiuni: ce ai facut atunci cand ai fost bucuros? Ai sarit? Ai batut din palme? Ai ras zgomotos? Ai dansat? Ai imbratisat pe cineva?
Notati fiecare actiune in parte specifica bucuriei in partea de jos a foii.
Luati pe rand alte emotii si realizati acelasi exercitiu.

Teama - expresie faciala si cuvinte care exprima starile generate de teama:

Surpriza - cum arata un copil suprins si ce cuvinte folosim pentru a exprima aceasta emotie:

Tristetea - expresia faciala a tristetei si cuvinte pe care le folosim pentru a o exprima

Priviti-le si analizati-le, facand comparatie intre ele: cum arata mimica in diferite emotii? Ce comportamente suntem tentati sa realizam in functie de ceea ce simtim?
Prinde foile in camera copilului tau, pe perete, astfel incat sa fie vizibile, iar cel mic sa isi poata aduce cu usurinta aminte ce inseamna fiecare emotie in parte.

De ce este importanta aceasta activitate?
• Pentru ca il ajuta pe copil sa identifice mai usor emotiile.
• Face legatura intre mimica si comportament.
• Identifica mai repede emotiile pe care cei din jur le traiesc, doar privindu-le comportamentul.
• Isi poate regla propriile emotii mai usor, recunoscandu-le prin mimica si comportament, atunci cand apar.

sursa: http://www.suntparinte.ro/cum-il-inveti-pe-copil-despre-emotii

Castelul - Test de personalitate

Imaginati-va ca va aflati in fata unui castel. Scenariul se va desfasura ulterior cu ajutorul urmatoarelor intrebari: “Cat de usor va asumati riscuri in viata? Ce credeti ca se va intampla in viitor si care este imaginea pe care o au ceilalti despre tine?” Momentan….

Ajutandu-te de o hartie si de un creion, noteaza raspunsurile urmatoarelor intrebari. Cu ajutorul acestora vei invata mai multe despre caracterul tau, aspecte pe care probabil nu le cunosteai pana acum.

1. Va aflati in fata usii castelului. Cum va imaginati ca arata aceasta usa?
a) este o simpla usa
b) este o usa acoperita de plante si este oarecum greu de gasit
c) este o usa masiva de lemn decorata cu detalii metalice si iti creaza un sentiment de mister si de teama
2. Imediat dupa ce intri pe usa castelului realizezi ca nu se afla nimeni inauntru. Este pustiu. Care este primul lucru pe care-l vezi?
a) o bilbioteca mare, cu peretii acoperiti de carti
b) un semineu imens ce arde puternic
c) o salon de evenimente, cu candelambre uriase si covoare rosii
3. Privesti in jurul tau si observi niste scari. Decizi sa urci pe aceste scari. Cum arata aceste scari?
a) par ascutite si masive ca si cand se indreapta spre nicaieri
b) au forma unei spirale, niste scari imense
4. Dupa ce urci scarile, ajungi intr-o camera mica in care exista o singura fereastra. Cat de mare este aceasta fereastra?
a) este o fereastra normala
b) este prea mica, abia patrunde lumina
c) fereastra este imensa
5. Te uiti pe fereastra. Ce vezi?
a) valuri imense ce se lovesc furios de stanci
b) o padure inzapezita
c) o vale plina de verdeata
d) un oras mic, vibrant
6. Faci cale intoarsa pe scari si te-ai intors in zona in care erai atunci cand ai intrat pentru prima data in castel. Mergi pe langa castel si incearca sa gasesti intrarea din spate a castelului. Deschizi acea usa din spatele cladiri si intri intr-o gradina interioara. Ce se afla acolo?
a) este plina de plante, ierburi, lemne rupte si sarma ghimpata
b) se afla intr-o stare impecabila si este plina de nenumarate flori colorate
c) este o mica jungla, dar daca ar fi ingrijit acest loc ar arata superb



Interpretare
Intrebarea Nr. 1 – Usa
Usa reprezinta atitudinea ta pe care o ai fata de noile experiente.
Daca ati ales prima varianta, usa simpla, probabil nu va este frica sa infruntati noile provocari si aveti obiceiul de a va incerca norocul in noi situatii fara sa va ganditi prea mult atunci cand o faceti.
Daca ati ales cea de a doua varianta, usa ascunsa, posibil ca viitorul dumneavoastra sa nu fie prea clar si prea bine definit.
Cea de-a treia varianta este de cele mai multe ori alegerea persoanelor care nu se bucura foarte mult de aparitia noilor experiente din viata lor si care sunt obisnuite sa traiasca in zona lor de confort.
Intrebarea Nr. 2 – In interiorul castelului
Spatiul din interiorul castelului reprezinta ideea pe care crezi ca o au ceilalti despre tine. Daca, de exemplu, ti-ai imaginat o bilbioteca te privesti ca fiind genul de persoana care le acorda ajutorul necesar celorlalte persoane din viata sa si care-i ajuta sa-si gaseasca raspunsul la intrebari.
Imaginea semineului sugereaza sentimentele de caldura si de pasiune pe care crezi ca le oferi celor din jurul tau.
Sala de evenimente implica faptul ca va simtiti o persoana foarte importanta care are foarte multe de oferit celor din jurul sau.
In cazul in care prima imagine care ti-a aparut in minte a fost cea a unui coridor lung cu usile inchise, te privesti ca fiind o persoana greu de inteles.
Intrebarea Nr. 3 – Scarile
Scara reprezinta modul in care privesti viata.
Prima varianta sugereaza faptul ca esti o persoana care vede viata ca fiind plina de suferinta si de dificultati, spre deosebire de scara spiralata, care arata faptul ca esti o persoana ce are o latura romantica, ce se bucura de viata.
Intrebarea Nr. 4 – Fereastra
Fereastra reprezinta modul in care te simti in acest moment. Fereastra prin care patrunde cu greu lumina semnifica starea de depresie sau de sufeinta din viata ta. Simti ca nu exista o cale de a scapa acestei situatii momentan.
O fereastra normala indica faptul ca esti o persoana care are asteptari realiste de la viata. Iti dai seama ca exista limitari, dar preferi sa privesti partea plina a paharului.
Daca fereastra este imensa, probabil te simti invincibil, liber si in masura sa realizezi ceea ce vrei.
Intrebarea Nr. 5 – Vederea de la fereastra
Vederea de la fereastra reprezinta o privire de ansamblu asupra intregii tale vieti.
Valurile furtunoase reprezinta o viata agitata si intr-o continua schimbare, lipsita de echilibru.
Padurea inzapezita reprezinta o persoana ce a trait izolata si detasata de societate.
Valea verde arata ca viata ta este plina de calm, echilibru, fara prea mult stres si fara anxietate.
Orasul vibrant indica faptul socializezi extrem de mult si ai o multime de prieteni.
Intrebarea Nr. 6 – Curtea castelului
Aceasta este imaginea pe care o aveti referitoare la viitorul dumneavoastra. Asa ca, in cazul in care ai ales gradina plina de flori frumoase, viitorul ca fiind pe masura imaginii din mintea dumneavoastra. Pe de alta parte, imaginea gradinii lasate in paragina, din contra, reprezinta imaginea unui viitoru subru, viitorului dureros, lipsit de speranta. In cazul in care gradina aleasa are potential dar are nevoie de un pic de ingrjire, este necesar sa preluati controlul asupra vietii dumneavoastra si sa va asumati aceasta responsabilitate.

sursa: http://www.e-dimineata.ro/castelul-testul-de-personalitate-care-te-va-ajuta-sa-te-cunosti-mai-bine/

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Povestea medicului

Trăia în vremea lui un medic care se numea Ghenadie si era foarte materialist, nu credea in suflet, nemurire, iad, rai, ingeri si nici in diavoli. Mai mult, se lauda cu aceasta, cum fac multi si astazi. Intr-o noapte pe cand Ghenadie dormea a avut un vis: a aparut langa patul lui un tanar care parca l-a trezit si i-a zis: - Urmeaza-ma! Acesta s-a ridicat voios si l-a urmat. Au mers mult timp prin tinuturi frumoase si au ajuns intr-o cetate minunata unde se auzea o muzica deosebita, cu melodii ceresti cantate de zeci de mii de ingeri. La putin timp s-a trezit tihnit. Calatoria din vis ii placuse foarte mult, dar fiind materialist, nu i-a dat importanta, ci a zis in sine: „Ce pacat ca a fost doar vis fugar“, si l-a uitat. A trecut destul timp pana cand, in vis il revede pe acelasi tanar care s-a asezat langa el si l-a intrebat: - Ma cunosti, Ghenadie? - Desigur, imi amintesc foarte bine de tine. - Ce-ti amintesti? - Imi aduc aminte ca ai venit si am mers impreuna intr-o cetate de o frumusete negraita si am ascultat acolo muzici ceresti. A fost nemaipomenit! - Dar cum ai vazut cetatea si ai auzit glasurile minunate? Erai treaz sau in vis? - Visam! - Si trupul tau unde era? - In pat! - Ochii tai erau inchisi sau deschisi? - Inchisi! - M-ai vazut si m-ai auzit? - Desigur! - Dar cu ce ochi si cu ce urechi m-ai vazut pe mine si ai ascultat muzica aceea? Medicul nu stia ce sa raspunda. Atunci tanarul cu chip luminos i-a zis: - Vezi! Cu toate ca ochii tai erau inchisi, simturile tale amortite si trupul nemiscat, tu traiesti, petreci si ai experiente minunate. Exista o viata independenta de trup. La fel se intampla si cand mori: vei vedea cu alti ochi, vei auzi cu alte urechi fara sa traiesti in trup: inceteaza sa te mai indoiesti cum ca nu mai exista o alta viata. Ghenadie s-a trezit brusc si a vrut sa zica: “vis a fost“, dar s-a oprit si s-a intrebat: „Oare a fost vis sau realitate? A fost lectia cuiva? A lui Dumnezeu?” Nu a putut sa-si dea un raspuns exact, caci era materialist, dar de atunci putin cate putin a inceput sa creada. Ghenadie insusi, devenit crestin a povestit intamplarea fericitului Augustin si acesta a consemnat-o intr-una din cartile sale.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina

Scoala de Vara de Psihoterapie Pozitiva editia VI “Psihoterapia: balanta intre continut si proces”

17 – 22 iunie 2013, Remeti Bihor

http://www.ecarpathia.com/

Muntii Vladeasa si Muntii Padurea Craiului “sunt despartiti, in celesta lor fiintare, de una dintre cele mai pitoresti si zvapaiate curgeri de apa: Valea Iadului”. Afluentul Valea Iadului, este cel mai important afluent al Crisului Repede. Raul, pana mai ieri, isi merita cu prisosinta numele deoarece primavara, cand se umflau apele in valea ingusta si repede, in cascade succesive peste stanci crea un zgomot si o atmosfera infricosatoare. Valea Iadului izvoraste din statiunea Stana de Vale, adunandu-si apele din numeroase paraie si suvoaie, unele cu nume desprinse din legenda, altele care vorbesc despre intalnirea cu omul si cu viata atat de contorsionata si totusi, atat de statornica a celei mai minunate creatii dumnezeiesti. De-a lungul vaii, pana la confluenta cu Crisul Repede, se intind trei sate – Bulz, Munteni (Saracel) si Remeti, precum si o sumedenie de catune, raspandite pe coamele muntilor si prin raristi de foioase.

Numele celor trei sate situate pe Valea Iadului sunt stravechi. Bulzul, de exemplu, are rezonante dacice si vine, probabil, de la bulzul de mamaliga, cu care se aseamana si asezarea, in vreme ce Remetii isi, sustin unii lingvisti, sorgintea intr-un cuvant slav, filtrat de limba maghiara (Remethi, “pustnic, sihastru, singuratec”), desi localnicii cred ca el deriva din rimet, ramet (mistret, “gligan”), chiar in centrul satului existand un loc care, pana pe la 1950, se numea Scaldatoarea gliganilor.

Valea Iadului se spune a fi fost locuita inca de pe vremea dacilor liberi, care-si vor fi gasit, si aici, loc de refugiu din fata cuceritorilor romani, “continuitatea de locuire” dainuind si in timpul migratiilor si, mai ales, in perioada expansiunii maghiare, inclusiv in epoca aceleiasi stapaniri.

Valea Iadului supranumita de autoritatile austro-ungare Valea Talharilor, fiindca valea a fost populata de acolitii razvratiti ai lui Horea, care-si cautau scaparea in munti, de unde ieseau la impartirea dreptatii ca niste adevarati lotri, carora le era mai draga libertatea decat viata.

“Cine a urcat o data dealurile si povarnisurilor muntilor de aici, cine s-a cuminecat o data la “preotii” padurilor de aici, cine a ingenuncheat intr-o biserica-pestera de aici, cine a ascultat o data muzica divina a cascadelor si paraielor de aici, linistea de inceput de lume a noptilor, acela, in mod sigur, va veni si a doua oara, si va reveni mereu. Fiindca aici, pe Valea Iadului, Dumnezeu s-a intrecut pe sine, conjugand materia si visul, bucuria adanca si spaima, frumusetea si salbaticia intr-o armonie structurala fara seaman. Fiindca aici, zeii cuvantului au inventat legende si cantece nepereche. Fiindca aici, omul se regaseste pe sine si conditia sa paradisiaca.” ‘Tavi Blaga.

In mijlocul istoriei si naturii, va propun sa lucram alaturi de urmatorii colegi formatori:

Arno Remmers (PPT Germania)
Birgit Werner (PPT Germania)
Sheyda Rafat (PPT Germania)
Liana Don (PPT Romania)
Gabriela Hum (PPT Romania)

Din punct de vedere organizatoric:

se obtin credite de Educatie Profesionala Continua din partea Colegiului Psihologilor si de Educatie Medicala Continua din partea Colegiului Medicilor
vor fi organizate workshop-uri de cate 8 ore zilnic (40 ore la finalul Scolii de Vara)

Pe site-ul Asociatiei de Psihoterapie Pozitiva (www.positum.ro) gasiti datele referitoare la cazare si taxa de participare.

Inscrieri se pot face la:

e-mail:office@positum.ro
gsm: 0744-623236
tel/fax: 0264-43.88.19

Dincolo de masca

De multe ori folosim mastile sociale in viata noastra reala. Ele ne ajuta sa facem fata unor situatii, unor relatii in care ne este teama sa fim autentici. Asa ajungem sa le vindem o imagine celorlati, imagine care nu are nimic de-a face cu adevarata noastra traire interioara. Iar ceilalti, carora le vindem aceasta imagine stabilesc o relatie cu masca noastra si nu cu Eu-ul nostru real.

Mastile sociale sunt scuturi de protectie pentru cei care, avem senzatia ca ne lasam raniti de ceilalti, fiind noi insine. Cream o imagine ca sa ne intelegem mai bine cu ceilalti, sa fim acceptati/sa fim iubiti de catre ceilalti, sa fim mai veseli, mai pozitivi, mai frumosi, mai buni sau mai rai. Totul porneste de la credintele pe care le avem in ceea ce priveste calitatea relatiei. Credem ca ceilalti vor sa fim intr-un anumit fel, si decidem sa fim asa, punandu-ne masca.

Ma intreb, cat de obositor este sa iti pui masca constant, sa vinzi celorlati o imagine ireala, inautentica...

Momentele in care dam jos masca, sunt momentele in care ne simtim in siguranta. Cand ne simtim in siguranta? Cand suntem singuri, sau cand suntem inconjurati de persoane care ne accepta/iubesc neconditionat, in preajma persoanelor care nu ne judeca.

Cum ajungem sa purtam masti sociale? Pai atunci cand traim cel putin o experienta marcanta, jenanta in acest sens si nu mai avem curajul sa fim autentici. In loc sa avem curajul sa addresam intrebari clarificatoare, sau sa punem ca nu stim despre ce este vorba intr-un context de discutie, preferam sa tacem si sa zambim ca sa nu cadem in penibil si luam masca aprobatorului/observatorului. In loc sa fim autentici si sa le spunem celorlati ca nu suntem dispusi sa primim musafiri, luam masca politetii si devenim inautentici primind musafirii nepoftiti si punandu-le toate bunatatile pe masa.

Lise Bourbeau a identificat 5 masti care corespund celor cinci rani:
Rana Respingerii are ca si corespondent Masca de Fugar
Rana Abandomului are ca si corespondent Masca de Dependenta
Rana Umilintei are ca si corespondent Masca de Masochist
Rana Tradarii are ca si corespondent Masca de Dominator
Rana Nedreptatii are ca si corespondent Masca de Rigiditate
Sursa: Carte "Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine" - Lise Bourbeau

De multe ori le explic pacientilor mei ca rana psihica este asemanatoare unei rani fizice peste care punem repede un pansamant fara sa ne mai uitam la rana si pretindem ca nu suntem raniti. Rana se poate infecta, iar noi ne prefacem ca nu ne doare... Asta nu inseamna ca rana nu exista, ci ca din contra, pe langa faptul ca face parte din realitatea noastra, rana se si agraveaza daca nu facem nimic eficient in acest sens. Asa ca, hai sa ne uitam la rana si sa vedem ce putem face cu ea. Negarea o putem aborda pe o perioada determinata, apoi ne confruntam cu realitatea durerii. Tot acolo ajungem, mai devreme sau mai tarziu.

Vulnerabilitatea este cea care sta la baza alegerii mastilor sociale. Ne este teama sa recunoastem in fata celorlati ca suntem vulnerabili si alegem masca puterii. O prietena draga mi-a spus ca "Depresia nu insdeamna ca esti slab, ci ca ai fost puternic pentru mult prea mult timp.."

Atunci cand ma gandesc la masca, ma gandesc la actori, care joaca roluri pe scena teatrului. Unii dintre noi joaca roluri pe scena vietii lor, pretinzand ca sunt un personaj sau altul in functie de cum ne dicteaza ratiunea de a fi in anumite contexte de viata.

Tu ce alegi? Masca sau imaginea ta reala?

Ce este psihoterapia?

Cuvântul psihoterapie provine din greaca veche - psychē, însemnând spirit, suflet sau răsuflare și therapeia sau therapeuein, a vindeca sau a îngriji. Cuvântul psihoterapie a fost utilizat pentru prima data în jurul anilor 1890. Psihoterapia era definită în acea epocă ca ameliorare a distresului sau dizabilității unei persoane de către o alta prin folosirea unei abordări bazate pe o teorie sau o paradigmă anume.

Psihoterapia este o intervenție psihologică asupra persoanei realizată prin mijloace și metodologii specifice ce țin de un cadru clinic și teoretic și care urmărește diminuarea sau înlăturarea unor simptome sau comportamente maladaptative și reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome sau tulburări și uneori prin restructurarea personalității.

În psihoterapie, se utilizează o gamă variată de tehnici: hipnoză, restructurare cognitivă, jocul de rol, tehnici psihodramatice/monodramatice, etc.

Psihoterapia este un proces care are loc in timp, si care este de scurta durata sau de lunga durata.

Psihoterapia de scurta durata dureaza in jur de 4-5 luni, cu intalniri saptamanale, in timp ce psihoterapia de lunga durata dureaza peste 1 an, cu intalniri saptamanale.

In cadrul procesului psihoterapeutic cel mai important rol il are relatia terapeutica intre psihoterapeut si client, aceasta fiind bazata pe incredere, suport si confidentialitate. De multe ori explic clientilor mei ca rolul meu ca psihoterapeut este acela de a fi un alergator pe langa el, ca alerg in ritmul lui si pe drumul lui. Avem nevoie de "indicatoare" ca sa stim in ce directie mergem. Indicatoarele in procesul psihoterapeut constau in istoria de viata a pacientului, simptomele acestuia si obiectivele de lucru pe care le fixam impreuna si care sa fie raportate la problema pacientului. Alteori explic pacientilor mei ca procesul psihoterapeuric este acela asemanator unui bebelus care invata pe masura ce creste sa mearga, avand la inceput nevoie de prijin, apoi gasindu-si singur ancorele de sprijing, nu mai are nevoie de suport.

Psihoterapie include atat autocunoasterea cat si interventie specifica pe problema cu care vine pacientul/clientul in psihoterapie.

Psihoterapie este necesara uneori in viata fiecaruia dintre noi, fie ca facem parte din domeniu, fie ca suntem in afara acestuia, problemele in viata noastra apar, fara a putea sa le controlam directia. Asa ca unul dintre obiectivele mele in relatia cu pacientii/clientii mei este acela de a-i invata sa devina propiul lor terapeut, sa-si foloseasca resursele pe care le identificam in procesul psihoterapeutic, atunci cand in viata lor apare o noua problema.

Pana data viitoare, va doresc ca totul sa fie spre binele vostru!
Cu drag,
Ruxandra

Consiliere Psihologică On-Line

Experienta cu clientii mi-a spus ca nu toti au acces la terapia individuala din cabinet. Multi dintre pacientii care nu erau in tara sau care nu erau deplasabili, si-au dorit să aiba pe cineva cu care să stea de vorbă, cu care să se consulte, sa se descarce, sa se simta intelesi.

Uneori e dificil atunci cand timpul te preseaza, sau cand efectiv nu te poti deplasa la un cabinet medical din motive de sanatate sau legate de distanta.

De aceea am decis sa vin in intampinarea celor care isi exprima dorinta de a primi consultatii on-line, putand sa ne intalnim pe Internet.

Cum vom proceda?

Decizia este tot a ta: putem să ne vedem pe Skype la o dată şi o oră stabilită de comun acord prin email. Este important sa iti creezi un cont pe Skype, in cazul in care nu ai deja unul. Experienta terapiei on-line este asemanatoare consultatiilor din cabinet, avand acces la interactiunea face-to-face prin webcam. Interactiunea se desfasoara intr-un timp real. Pe de alta parte beneficiezi de confortul caminului tau.

Implicarea in procesul terapeutic este importanta, deschiderea, sinceritatea fiind punctele de pornire in relatia terapeutica in care confidentialitatea informatiilor este garantata de codul deontologic al profesiei de psiholog.

Daca doresti o schimbare in viata ta, acest lucru are toate sansele sa se intample atata timp cat esti determinat si implicat.

Cum se plateste consiliera on-line?

În momentul în care te-ai decis că doreşti consiliere on-line prin email, Skype, te rog să mă contactezi la adresa de e-mail: cabinet_psihoterapie@yahoo.com, pentru a-mi face o scurtă descriere a problemei tale şi pentru a-mi da câteva date despre tine.

După ce voi avea confirmarea plăţii şedinţelor, în termen de 48 de ore vom stabili data şi ora la care vom începe şedinţele pe Skype.

In ceea ce priveste modalitatea de plata, vei primi un cont unde se face plata inainte de sedinta cu 24 ore. Poti achita in avans 5 sedinte, iar a 6-a este gratuita.

Camila perfecta

Cu ani în urmã, patru discipoli au cãlãtorit prin desertul Kawir, cu o caravanã. Seara, ei se strângeau în jurul focului si discutau despre experientele lor. Toti aveau o admiratie deplinã pentru cãmile. Erau uimiti de linistea lor, admirau forta lor si gãseau rãbdarea lor modestã aproape de neânteles. “Noi suntem maestrii condeiului”, a spus unul. “Haideti sã descriem sau sã desenãm acest animal, în asa fel încât sã pretuim si sã onorãm cãmila. “În timp ce spunea aceste cuvinte, el a luat o rolã de pergament si a intrat într-un cort, care era luminat de o lampã cu ulei. Dupã câteva minute, el a iesit si a arãtat lucrarea sa celor trei prieteni. El desenase o cãmilã, care tocmai se ridica dupã ce se odihnise. Cãmila era atãt de bine desenatã, încât cineva aproape ar fi crezut cã era vie. Atunci, urmãtorul bãrbat a intrat în cort si curând a iesit. El fãcuse o scurtã înfãtisare a avantajelor pe care cãmila le aduce pentru o caravanã. Al treilea a scris un poem încãntãtor. Atunci, al patrulea bãrbat, în cele din urmã a intrat în cort si le-a interzis celorlati sã-l deranjeze. Câteva ore mai târziu, focul s-a stins si ceilalti adormiserã deja. Dar, din micul colt întunecat încã se auzea scârtâitul si cântecul monoton al penitei. Urmãtoarea zi, cei trei l-au asteptat zadarnic pe colegul lor, la fel si a treia zi. La fel ca stânca, care s-a închis în spatele lui Aladin, cortul era închis celor patru discipoli. În sfãrsit, în cea de-a cincea zi, intrarea cortului s-a deschis, si cel mai silitor dintre cei mai silitori au pãsit afarã, mort de obosealã, cu ochii încercãnati si obrajii supti. Barba sa era nerasã. Cu pasii obositi si cu o privire, ca si cum ar fi mâncat lãmâi verzi, el s-a apropiat de ceilalti. El a aruncat pe covor o legãturã de pergamente. Pe fata primei role, el a scris cu litere mari, “Cãmila perfectã, sau cum ar trebui sã fie o cãmilã…”

Codul Etic al Federatiei Romane de Psihoterapie

Preambul

Psihoterapia – relatie interumana specifica, bazata pe contactul nemijlocit al psihoterapeutului cu persoane sau grupuri de persoane – implica multiple aspecte etice, a caror luare în considerare reprezinta o conditie primordiala pentru prestigiul psihoterapiei ca profesie stiintifica distincta, un pas indispensabil în procesul afirmarii si dezvoltarii acesteia în România.

Realizarea prezentului Cod Etic este efectul constientizarii de catre FRP a responsabilitatii pe care aceasta o are fata de membrii sai – ale caror interese le unifica si le reprezinta, în calitatea sa de organizatie umbrela – cât si fata de pacientii / clientii implicati în procesul psihoterapeutic, pe care îi protejeaza de o eventuala aplicare neetica a psihoterapiei.

Apartenenta la FRP implica necesitatea aderarii la Codul Etic al acesteia si la regulile si procedurile folosite pentru implementarea sa.

Telul prezentului Cod Etic este de a oferi un cadru general de principii si reguli de decizie care sa acopere cele mai multe din situatiile cu care se întâlnesc psihoterapeutii în activitatea lor profesionala, de a valorifica un set dinamic de standarde etice, de a atentiona si sensibiliza psihoterapeutii asupra consecintelor nedorite ce pot aparea în practica psihoterapeutica.

Prezentul Cod Etic se refera numai la activitatile legate de practica psihoterapeutilor.

Profesiunea psihoterapeutica

Profesiunea psihoterapeutica este o profesiune stiintifica distincta care se ocupa cu evaluarea, întelegerea în profunzime si tratamentul planificat al tulburarilor comportamentale si a starilor de suferinta psihosociala / psihosomatica cu ajutorul unor sisteme teoretice si metode specifice.

Procesul psihoterapeutic se bazeaza pe interactiunea dintre unul sau mai multi pacienti / clienti cu unul sau mai multi psihoterapeuti, în scopul facilitarii, ameliorarii sau vindecarii si a dezvoltarii armonioase a personalitatii.

În acest cadru, psihoterapeutii trebuie sa-si aplice cunostintele în sensul scopurilor enuntate mai sus, sa-si foloseasca îndemânarea tinând cont de demnitatea individului.

PRINCIPII GENERALE

Competenta

Psihoterapeutii trebuie sa-si declare pozitia profesionala în strânsa legatura cu pregatirea lor. Ei trebuie sa mentina standardele înalte de competenta în munca pe care o desfasoara, sa-si recunoasca limitele competentei specifice si a experientei de care dispun. Serviciile psihoterapeutilor trebuie sa se limiteze numai la acele tehnici în care sunt calificati în functie de profesia de baza, formare si experienta. Psihoterapeutii îsi vor limita practica la metodele de tratament în care se dovedeste ca au câstigat suficienta pricepere si experienta, îndrumând cazurile ce depasesc pregatirea lor specifica spre alti psihoterapeuti, în functie de acelasi criteriu al competentei.

Confidentialitatea

Toate informatiile care devin cunoscute psihoterapeutului ca urmare a relatiei psihoterapeutice sunt supuse principiului confidentialitatii.

Integritatea morala

Psihoterapeutii vor promova integritatea morala în munca pe care o desfasoara. În descrierile sau relatarile facute de catre psihoterapeutii cu privire la calificarea pe care o au, la metodele de terapie, la durata probabila si termenii financiari ai acestuia, psihoterapeutii trebuie sa se supuna principiului integritatii morale, manifestat prin cinste, corectitudine, respect fata de cei cu care intra în relatie, fie acestia pacienti / clienti sau colegi.

Informatiile oferite pacientilor / clientilor trebuie sa fie oneste, obiective si realiste, pe parcursul sau dupa încheierea relatiei profesionale.

În cazul în care intervin anumite conflicte legate de obligatiile si competentele psihoterapeutilor, acestia trebuie sa le rezolve în maniera responsabila.

Responsabilitatea profesionala si stiintifica

Standardele morale si de conduita ale psihoterapeutilor reprezinta o problema personala. Acestia vor tine seama de faptul ca prin conduita lor îsi pot compromite responsabilitatea profesionala sau pot duce la diminuarea încrederii în psihoterapie si psihoterapeuti.

Psihoterapeutii trebuie sa se comporte într-un mod responsabil, sa fie daruiti naturii speciale a relatiei psihoterapeutice, care este cladita în întregime pe încredere totala. Abuzul si zdruncinarea încrederii sunt considerate drept o neglijare de catre psihoterapeut a responsabilitatii sale profesionale, o încalcare a normelor deontologice, iar responsabilitatea pentru aceasta revine în întregime psihoterapeutului. Lipsa responsabilitatii în relatia bazata pe încredere constituie o serioasa eroare în tratamentul psihoterapeutic.

Psihoterapeutii se vor consulta cu colegii în scopul prevenirii unui comportament nonetic.

Respectarea demnitatii si a drepturilor omului

Psihoterapeutii trebuie sa respecte drepturile fundamentale ale omului, sa respecte dreptul pacientului / clientului la demnitate, încredere, autodeterminare, confidentialitate, intimitate. Psihoterapeutii vor tine cont în activitatea pe care o desfasoara de diferentele individuale, culturale, de rol, vârsta, sex, limba, rasa, etnie, religie, origine nationala, statut economic, orientare sexuala, handicap, si nu vor desfasura sau tolera practici nedrepte, discriminatorii.

Responsabilitatea sociala

Constienti de responsabilitatile lor profesionale fata de comunitatea în care muncesc si traiesc, psihoterapeutii vor cauta sa contribuie la mentinerea si crearea conditiilor care sa restabileasca si sa mentina sanatatea psihologica / mentala. Psihoterapeutii vor trebui sa acorde atentie si sa actioneze în vederea atenuarii cauzelor suferintelor umane, respectând legea si încurajând dezvoltarea politicilor sociale si legislative care servesc intereselor pacientilor / clientilor lor. Psihoterapeutii vor cauta sa evite folosirea în scopuri inadecvate a activitatii sau rezultatelor muncii lor.

ASPECTE DE ORDIN LEGISLATIV

Încalcarea normelor Codului Etic al FRP

Codul Etic constituie o baza pentru luarea de atitudine colectiva împotriva acelor comportamente care sunt apreciate drept încalcari flagrante ale principiilor eticii psihoterapeutice. Respectarea normelor codului constituie o obligatie morala pentru membrii FRP. Cazurile de încalcare a prezentului Cod Etic vor fi evaluate în cadrul unei Comisii de Etica a FRP. Actiunile considerate drept încalcari ale normelor prezentului Cod Etic implica sanctiuni plecând de la mustrare, pâna la retragerea calitatii de membru al FRP, precum si informarea altor organizatii profesionale cu privire la respectivele abateri.

Codul Etic al Asociatiei Europene de Psihoterapie (EAP)

Psihoterapeutii respecta demnitatea si valoarea fiintei individuale si lupta pentru pastrarea si protejarea drepturilor fundamentale ale omului.

Ei sunt angajati in a spori cunoasterea asupra comportamentului uman, intelegerea pe care oamenii o au fata de ei insisi si fata de ceilalti, precum si in utilizarea acestor cunostinte pentru a promova starea de bine a oamenilor.

Urmarind aceste obiective, ei fac toate eforturile pentru a proteja starea de bine a celor care apeleaza la serviciile lor, a persoanelor aflate in relatie cu cei care apeleaza la serviciile lor (cand aceasta nu intra in conflict cu nevoile clientilor lor) si a oricarui participant la cercetare care ar putea fi obiect de studiu.

Psihoterapeutii respecta alti membri ai profesiei lor si ai profesiilor conexe si fac toate eforturile, atat cat sunt capabili si cat aceasta nu intra in conflict cu interesele clientilor lor, sa furnizeze informatii complete si sa manifeste respect reciproc.

Ei isi folosesc priceperea doar pentru scopuri concordante cu aceste valori si nu permit cu buna stiinta utilizarea ei abuziva fata de altii.

In timp ce solicita pentru ei libertatea de a afla si a comunica, psihoterapeutii accepta totodata responsabilitatea pe care aceasta libertate o cere : competenta, obiectivitate in aplicarea abilitatilor si interes pentru binele clientilor, colegilor, studentilor, participantilor la cercetare si membrilor societatii.

In urmarirea acestor idealuri, psihoterapeutii subscriu la principiile etice enumerate mai jos si detaliate in continuare :

Principiul 1 : Responsabilitatea

Principiul 2 : Competenta

Principiul 3 : Standardele morale si legale

Principiul 4 : Confidentialitatea

Principiul 5 : Binele clientului

Principiul 6 : Relatia profesionala

Principiul 7 : Declaratiile publice

Principiul 8 : Tehnicile de evaluare

Principiul 9 : Cercetarea

PRINCIPIUL 10 : RESPONSABILITATEA

Principiul general: In furnizarea serviciilor, psihoterapeutii mentin cele mai inalte standarde ale profesiei lor. Ei accepta responsabilitatea pentru consecintele actelor lor si fac toate eforturile sa se asigure ca serviciile lor sunt folosite intr-un mod adecvat.

Principiul 1a : Ca practicieni, psihoterapeutii stiu ca poarta o mare responsabilitate sociala, deoarece recomandarile si actiunile lor profesionale pot modifica vietile altora. Ei sunt atenti la situatiile personale, sociale, organizationale, financiare, de mediu sau politice si la presiunile care ar putea conduce la folosirea gresita a influentei lor.

Principiul 1b : Psihoterapeutii clarifica de la inceput cu clientii lor toate problemele care ar putea tine de lucrul lor impreuna. Ei evita relatiile care le pot limita obiectivitatea sau care creaza un conflict de interese.

Principiul 1c : Psihoterapeutii au responsabilitatea de a incerca sa previna distorsionarea, folosirea gresita sau eliminarea datelor aflate, de catre o institutie sau agentie la care sunt angajati.

Principiul 1d : Ca membri ai organismelor nationale sau organizationale, psihoterapeutii raman raspunzatori ca indivizi fata de cele mai inalte standarde ale profesiei lor.

Principiul 1e : Ca profesori sau formatori, psihoterapeutii isi recunosc obligatia fundamentala de a-i ajuta pe altii sa dobandeasca abilitati si cunoastere. Ei mentin standarde inalte de instruire, prezentand informatiile in mod obiectiv, deplin si cu acuratete.

Principiul 1f : Ca cercetatori, psihoterapeutii accepta responsabilitatea pentru selectia temelor de cercetare si a metodelor utilizate in investigatie, analiza si raportare. Ei isi planifica cercetarea astfel incat sa minimizeze posibilitatea ca datele aflate sa induca in eroare. Ei furnizeaza comentarii amanuntite asupra limitelor datelor lor, in special atunci cand munca lor atinge politica sociala sau ar putea fi interpretata in detrimentul unor persoane de o anumita varsta, sex, apatenenta etnica, socio-economica sau alte grupuri sociale. In publicarea raporatelor muncii lor, ei nu elimina niciodata datele care nu confirma ipotezele initiale si admit existenta unor ipoteze si explicatii alternative pentru cele aflate. Psihoterapeutii isi atribuie doar munca pe care au facut-o in mod real. Ei clarifica de la inceput, cu toate persoanele potrivite si cu agentiile, asteptarile referitoare la impartasirea si utilizarea datelor de cercetare. Interferenta cu mediul in care datele sunt colectate este pastrata la minimum.

PRINCIPIUL 2 : COMPETENTA

Principiul general : Mentinerea standardelor inalte de competenta este o responsabilitate comuna, impartasita de toti psihoterapeutii, in interesul publicului si al profesiei ca intreg. Psihoterapeutii isi recunosc granitele competentei si limitele tehnicilor lor. Ei furnizeaza doar servicii si utilizeaza doar tehnici pentru care sunt calificati prin formare si experienta. In acele domenii in care deocamdata nu exista standarde recunoscute, psihoterapeutii isi iau toate precautiile necesare pentru a proteja starea de bine a clientilor lor. Ei se mentin la curent cu informatiile actuale despre sanatate, stiintifice si profesionale, legate de serviciile pe care le ofera.

Principiul 2a : Psihoterapeutii isi prezinta cu acuratete propria competenta, educatie, formare si experienta. Ei sustin ca evidenta pentru calificarile educationale si de formare profesionala doar acele titluri si calificari obtinute de la institutii de renume sau de la cele recunoscute de Asociatia Europeana de Psihoterapie (EAP). Ei se asigura ca satisfac in mod adecvat standardele profesionale minime, asa cum sunt ele stabilite de EAP, de criteriile Organizatiei Nationale de Acreditare (NAO) relevante si de criteriile Organizatiei de Acreditare Europeana a Metodei (EWAO), cand acestea exista. Ei respecta si alte surse de educatie, formare si experienta decat cele primite de ei.

Principiul 2b : Ca practicieni, profesori sau formatori, psihoterapeutii isi indeplinesc indatoririle pe baza unei atente pregatiri si promptitudini, astfel incat practica lor sa fie la cele mai inalte standarde, iar modul de comunicare sa fie precis, intr-un limbaj curent si relevant.

Principiul 2c : Psihoterapeutii recunosc nevoia de educatie continua si dezvoltare personala si sunt deschisi la noi proceduri si schimbari ale asteptarilor si valorilor de-a lungul timpului.

Principiul 2d : Psihoterapeutii recunosc diferentele dintre oameni, cum sunt cele care ar putea fi asociate cu varsta, sexul, nivelul socio-economic, etnia sau nevoile speciale ale celor care ar putea fi dezavantajati in mod specific. Atunci cand relationeaza cu aceste persoane, este de dorit ca ei sa obtina o formare, experienta sau consiliere, pentru a asigura servicii competente si adecvate.

Principiul 2e : Psihoterapeutii responsabili pentru decizii care implica persoane sau politici bazate pe rezultate la teste, este necesar sa aiba o intelegere profunda a tot ceea ce tine de masuratorile psihologice sau educationale, validare si cercetarea bazata pe teste.

Principiul 2f : Psihoterapeutii recunosc ca problemele personale si conflictele pot interfera cu eficienta profesionala. Prin urmare, ei se vor abtine sa-si asume orice activitate in care problemele lor personale ar putea conduce la o performanta inadecvata sau ar putea dauna unui client, coleg, student sau participant la cercetare. Daca sunt angajati intr-o astfel de activitate, cand devin constienti de problemele lor personale, ei apeleaza la asistenta profesionala competenta pentru a determina daca ar trebui sa suspende, sa termine sau sa limiteze scopul activitatii lor profesionale.

Principiul 2g : Psihoterapeutii care patrund in noi campuri de activitate se asigura ca si-au completat toate cerintele formative si profesionale legate de acel domeniul de activitate, inainte de a practica, si ca activitatea lor in acest nou domeniu este la cel mai inalt standard posibil. Ei se asigura ca nu exista o atenuare, confuzie sau conflict cu vreo activitate curenta.

PRINCIPIUL 3 : STANDARDE MORALE & LEGALE

Principiul general : Standardele morale si etice de comportament ale psihoterapeutilor sunt o chestiune personala, in aceeasi masura in care ele sunt pentru orice alt cetatean, cu exceptia cazurilor in care ele pot compromite indeplinirea responsabilitatilor profesionale sau reduce increderea publica in psihoterapie si psihoterapeuti. In ce priveste comportamentul lor personal, psihoterapeutii sunt receptivi la standardele predominante ale comunitatii si la posibilul impact pe care conformismul sau devierea de la acestea l-ar putea avea asupra calitatii performantei lor ca psihoterapeuti. Psihoterapeutii sunt de asemenea constienti de posibilul impact al comportamentului lor public asupra abilitatii colegilor de a-si indeplini indatoririle profesionale.

Principiul 3a : Ca profesionisti, psihoterapeutii actioneaza in acord cu principiile EAP si ale Organizatiei lor de Acreditare Nationala (NAO) si cu standardele si principiile legate de practica ale institutului / asociatiei lor. De asemenea, psihoterapeutii adera la legile si reglementarile guvernamentale relevante. Cand legile, reglementarile sau practicile europene, nationale, provinciale, organizationale sau institutionale sunt in conflict cu standardele si principiile Asociatiei Europene de Psihoterapie (EAP), Organizatiei Nationale de Acreditare (NAO) sau ale institutului / asociatiei lor, psihoterapeutii fac cunoscut angajamentul lor fata de principiile si standardele EAP, NAO si ale institutului / asociatiei lor si, pe cat posibil, actioneaza in sensul rezolvarii conflictului. Ca profesionisti, ei sunt preocupati de dezvoltarea unor astfel de reglementari legale si cvasi-legale, care sa serveasca cel mai bine interesul public, si actioneaza pentru a schimba reglementarile existente, care nu sunt benefice interesului public.

Principiul 3b : Ca angajati sau angajatori, psihoterapeutii nu se angajeaza in nici o practica inumana sau care au drept rezultat o actiune ilegala sau nejustificata. Asemenea practici includ, dar nu sunt limitate la acestea, pe cele bazate pe consideratii rasiale, de handicap, varsta, gen, preferinte sexuale, religioase sau de origine nationala, in practica, angajare, promovare sau formare.

Principiul 3c : In rolul lor profesional, psihoterapeutii evita orice actiune care violeaza sau diminueaza drepturile civile, legale si umane ale clientilor sau ale altora ce pot fi afectati.

Principiul 3d : Ca practicieni, profesori, formatori si cercetatori, psihoterapeutii sunt constienti de faptul ca valorile lor personale le pot afecta comunicarea, utilizarea tehnicilor, selectarea si prezentarea perspectivelor sau materialelor si natura sau implementarea cercetarii. Cand lucreaza cu teme care pot jigni, ei recunosc si respecta diferitele atitudini si sensibilitatile individuale, pe care clientii, studentii sau subiectii le pot avea fata de astfel de teme.

PRINCIPIUL 4 : CONFIDENTIALITATEA

Principiul general : Psihoterapeutii au obligatia fundamentala de a respecta confidentialitatea informatiilor obtinute de la persoane, in timpul activitatii lor ca psihoterapeuti. Ei dezvaluie astfel de informatii altor persoane numai cu consimtamantul persoanei in cauza (sau al reprezentatului legal al acesteia), cu exceptia acelor circumstante neobisnuite in care, nepocedand asa, ar rezulta probabil un pericol clar pentru persoana in cauza sau pentru ceilalti. Psihoterapeutii isi informeaza clientii cu privire la limitele legale ale confidentialitatii. Consimtamantul de a dezvalui informatiile, in mod normal, ar trebui obtinut in scris de la persoana in cauza.

Principiul 4a : Informatiile obtinute in relatia clinica sau de consultanta, sau datele de evaluare cu privire la copii, studenti, angajati si altii, sunt discutate doar in scop profesional si doar cu acele persoane pe care cazul respectiv le priveste in mod clar. Rapoartele scrise si orale prezinta doar datele strict legate de scopurile evaluarii sau de trimiterea catre alt specialist si vor fi facute toate eforturile pentru a se evita o invadare nedorita a intimitatii.

Principiul 4b : Psihoterapeutii care prezinta informatii personale, obtinute pe parcursul activitatii profesionale, in scrieri, seminarii sau alte forumuri publice, fie obtin anterior consimtamantul pentru a face acest lucru, fie deghizeaza in mod adecvat toate informatiile de identificare.

Principiul 4c : Pentru a mentine confidentialitatea, pihoterapeutii iau masuri de prevedere in ce priveste dispunerea si stocarea inregistrarilor, in eventualitatea propriei lor indisponibilitati.

Principiul 4d : Cand lucreaza cu minori sau alte persoane care nu sunt capabile sa isi dea voluntar consimtamantul informat, psihoterapeutii au grija in mod special sa protejeze binele acestor persoane si ii consulta pe ceilalti implicati, intr-un mod potrivit.

PRINCIPIUL 5 : BINELE CLIENTULUI

Principiul general : Psihoterapeutii respecta integritatea si protejeaza starea de bine a oamenilor si grupurilor cu care lucreaza. Cand apar conflicte de interese intre clienti si institutiile angajatoare ale psihoterapeutilor, acestia clarifica natura si directia loialitatii si responsabilitatii lor si informeaza toate partile implicate asupra angajamentelor lor. Psihoterapeutii informeaza complet clientii asupra naturii si scopului oricarei proceduri de evaluare, tratament, educationala sau de formare si recunosc deschis ca studentii, clientii sau participantii la cercetare au libertatea de a alege in ce priveste participarea. Constrangerea oamenilor sa participe sau sa primeasca in continuare servicii este non-etica.

Principiul 5a : Psihoterapeutii sunt permanent constienti de propriile nevoi si de potentiala lor pozitie de influenta fata de persoane cum sunt clientii, studentii si subordonatii. Ei evita sa exploateze increderea si dependenta unor astfel de persoane. Psihoterapeutii fac toate eforturile sa evite relatiile duale, care ar putea afecta judecata lor profesionala sau ar putea sa creasca riscul exploatarii. Exemple de asemenea relatii duale includ, dar nu se limiteaza la acestea, tratamentul profesionist sau cercetarea cu angajati, studenti, suprevizati, prieteni apropiati sau rude, precum si considerarea acestora participanti la cercetare. Intimitatea sexuala cu oricare dintre acestia : clienti, studenti, participanti la cercetare este non-etica.

Principiul 5b : Cand un psihoterapeut este de acord sa ofere servicii unui client la cererea unui tert, psihoterapeutul isi asuma responsabilitatea de a clarifica natura relatiilor cu toate partile implicate.

Principiul 5c : Cand cererile unei organizatii solicita ca psihoterapeutii sa incalce oricare dintre principiile etice, psihoterapeutii clarifica natura conflictului dintre cereri si principii. Ei informeaza toate partile asupra responsabilitatii lor etice ca psihoterapeuti si actioneaza in mod potrivit.

Principiul 5d : Psihoterapeutii stabilesc de la inceput aranjamente financiare, care sunt clar intelese de clienti, studenti sau participantii la cercetare si tin cont de interesele lor. Ei nu dau si nici nu primesc niciodata remuneratie pentru trimiterile date clientilor catre servicii profesionale.

Principiul 5e : Psihoterapeutii incheie o relatie clinica sau de consultanta deindata ce este in mod rezonabil clar ca acel client nu beneficiaza de ea sau oricand o solicita clientul. Ei se ofera sa ajute clientul sa localizeze surse alternative de asistenta.

PRINCIPIUL 6 : RELATIILE PROFESIONALE

Principiul general : Psihoterapeutii actioneaza cu respectul cuvenit fata de nevoile, competentele speciale si obligatiile colegilor lor in psihoterapie, psihologie, medicina si alte profesii. Ei respecta prerogativele si obligatiile institutiilor sau organizatiilor la care acesti colegi sunt asociati.

Principiul 6a : Psihoterapeutii inteleg domeniile de competenta ale profesiilor conexe. Ei folosesc din plin toate resursele profesionale, tehnice si administrative care servesc interesele consumatorilor. Absenta relatiilor formale cu alti profesionisti nu degreveaza psihoterapeutii de responsabilitatea de a asigura clientilor lor cele mai bune posibil servicii profesioniste, si nici nu-i degreveaza de obligatia de a-si exercita prevederea, sarguinta si tactul in obtinerea asistentei complementare sau alternative necesare.

Principiul 6b : Psihoterapeutii cunosc si iau in calcul traditiile si practicile altor grupuri profesionale cu care lucreaza si coopereaza din plin cu astfel de grupuri. Daca o persoana primeste servicii similare de la un alt profesionist, psihoterapeutul ia in considerare cu grija acea relatie profesionala si procedeaza cu precautie si sezitivitate, deopotriva la problemele terapeutice si la binele clientului. Psihoterapeutul discuta aceste probleme cu clientul, astfel incat sa minimizeze riscul confuziei si conflictului, si cauta, atunci cand e posibil, sa pastreze relatii clare si de acord cu alti profesionisti implicati.

Principiul 6c : Psihoterapeutii care angajeaza sau suprevizeaza alti profesionisti sau profesionisti aflati in formare accepta obligatia de a facilita dezvoltarea lor profesionala si actioneaza in sensul asigurarii competentei lor. Ei ofera conditii de lucru adecvate, evaluari potrivite, consultatii constructive si oportunitati de experienta.

Principiul 6d : Psihoterapeutii nu exploateaza sexual sau in alt mod relatiile lor profesionale cu clientii, suprevizatii, studentii, angajatii sau participantii la cercetare. Psihoterapeutii nu accepta si nu se angajeaza in hartuire sexuala. Hartuirea sexuala este definita prin comentarii, gesturi sau contacte fizice de natura sexuala, deliberate si repetate, nedorite de cel care le primeste.

Principiul 6e : Cand psihoterapeutii stiu despre violarea eticii de catre un alt psihoterapeut, si pare sa fie potrivit, ei incearca sa rezolve informal problema, aducand acel comportament in atentia psihoterapeutului. Daca comportamentul gresit este unul minor si / sau pare sa se datoreze lipsei de senzitivitate, cunoastere sau experienta, o asemenea solutie informala este de obicei potrivita. Asemenea eforturi corective informale se fac cu senzitivitate fata de toate drepturile de confidentialitate implicate. Daca violarea nu pare sa se supuna unei solutii informale sau este de o natura mai serioasa, psihoterapeutii o aduc in atentia institutiei, asociatiei sau comitetutului de etica potrivit.

Principiul 6f : Meritul pentru un material publicat este atribuit celor care au contribuit la el, proportional cu contributia profesionala a fiecaruia. Contributiile majore de ordin profesional, facute de mai multe persoane la un proiect comun, sunt recunoscute prin sistemul de co-autorat, cu persoana care a avut contributia majora in capul listei. Contributiile minore de natura profesionala, ca si redactarea extensiva sau asistenta neprofesionista similara, pot fi recunoscute in notele de subsol sau in prefata. Multumirile referitoare la citate specifice se fac atat pentru materialele nepublicate, cat si pentru cele publicate, care au influentat direct cercetarea sau scrierea. Psihoterapeutii care compileaza si editeaza materialul altora in scopul publicarii, publica materialul in numele grupului de origine si, daca e potrivit, cu numele lor ca editor sau coordonator. Toti cei care au contribuit la o lucrare vor fi recunoscuti si numiti.

Principiul 6g : In conducerea cercetarii in institutii sau organizatii, psihoterapeutii isi asigura autorizarea necesara pentru a conduce o astfel de cercetare. Ei sunt constienti de obligatia lor fata de viitorii lucratori in cercetare si se asigura ca institutiile gazda primesc informatii adecvate despre cercetare si recunoasteri adecvate ale contributiei lor.

PRINCIPIUL 7 : DECLARATII PUBLICE

Principiul general :

Principiul 7a : Cand fac publicitate sau isi anunta serviciile profesionale, psihoterapeutii pot enumera urmatoarele informatii pentru a descrie furnizorul si serviciile furnizate : nume, cel mai inalt grad academic relevant sau certificat de formare obtinut de la o institutie acreditata, data, tipul, recunoasterea prin CEP, apartenenta la organizatii de psihoterapie sau alte organisme profesionale relevante, adresa, numarul de telefon, programul de lucru, o scurta lista a tipurilor de servicii psihologice oferite, o informare adecvata asupra tarifelor, limbi straine vorbite, politica cu privire la asigurari sau platile facute de un tert si alte informatii scurte si pertinente. Alte informatii suplimentare relevante sau importante pentru consumator pot fi incluse, in masura in care nu sunt interzise in alte capitole ale acestui cod etic.

Principiul 7b : In publicitatea sau anuntarea serviciilor sau publicatiilor psihoterapeutice disponibile, psihoterapeutii nu isi prezinta afilierea la vreo organizatie intr-o maniera care sa implice in mod fals sponsorizarea sau certificarea de catre acea organizatie. In mod particular si ca exemplu, psihoterapeutii nu afirma inregistrarea europeana, nationala sau statutul institutional sau asociational intr-o maniera care sa sugereze ca un asemenea statut implica o competenta sau calificare profesionala specializata. Afirmatiile publice includ, dar nu se limiteaza la acestea, comunicarea prin: periodice, carti, liste, directoare, Internet, televiziune, radio sau film. Ele nu contin : (a) afirmatii false, frauduloase, distorsionate, amagitoare sau incorecte; (b) o interpretare gresita a faptelor sau o afirmatie susceptibila sa induca in eroare sau sa amageasca, urmare a faptului ca in context se dezvaluie doar partial faptele relevante; (c) o marturie de la un pacient cu privire la calitatea serviciilor sau produselor unui psihoterapeut; (d) o afirmatie intentionand sau susceptibila sa creeze asteptari false sau nejustificate ale unor rezultate favorabile; (e) o afirmatie care implica abilitati neobisnuite, unice si nemaintalnite; (f) o afirmatie intentionand sau susceptibila sa apeleze la temerile, anxietatile sau emotiile clientului cu privire la un posibil esec in obtinerea serviciile oferite ; (g) o afirmatie de solicitare directa a unor clienti individuali.

Principiul 7c : Psihoterapeutii nu recompenseaza si nu dau nimic de valoare unui reprezentant al presei, radioului, televiziunii sau altui mijloc de comunicare in masa, in mod anticipat sau ca urmare a publicitatii profesionale intr-o sectiune de stiri. O reclama platita trebuie sa fie identificata ca atare, cu exceptia cazului in care reiese din context ca este o reclama platita. Daca o reclama este comunicata publicului prin intermediul radioului sau televiziunii, ea va fi inregistrata in prealabil si aprobata spre difuzare de catre psihoterapeut. Copii ale reclamelor si inregistrari ale difuzarilor vor fi pastrate de catre psihoterapeut.

Principiul 7d : Anunturile sau reclamele la "grupurile de dezvoltare personala", sedintele cu grupuri cu interese speciale, cursuri, aplicatii clinice, formari si agentii vor oferi o afirmare clara a scopului si o descriere clara a experientelor sau formarii care vor fi furnizate. Educatia, formarea si experienta membrilor coordonatori sunt specificate in mod adecvat si vor fi disponibile inaintea inceperii grupului, cursului de formare sau serviciilor. O declarare clara a tarifelor si a oricaror implicatii contractuale vor fi disponibile inaintea inceperii activitatii.

Principiul 7e : Psihoterapeutii asociati cu dezvoltarea sau promovarea tehnicilor, produselor, cartilor de tip psihoterapeutic sau cu alte asemenea oferte pentru vanzarea comerciala vor face eforturi rezonabile sa se asigure ca asemenea anunturi si reclame sunt prezentate intr-o maniera informativa reala si etica, acceptabila d.p.d.v. profesional si stiintific.

Principiul 7f : Psihoterapeutii nu participa, pentru castig personal, la anunturi comerciale sau reclame, recomandand publicului cumpararea sau folosirea de produse si servicii brevetate sau cu sursa unica, cand aceasta participare este bazata doar pe identificarea lor ca psihoterapeuti.

Principiul 7g : Psihoterapeutii prezinta stiinta si arta psihoterapiei si isi ofera serviciile, produsele si publicatiile corect si cu acuratete, evitand reprezentarile gresite prin senzational, exagerare sau superficialitate. Psihoterapeutii sunt ghidati de obligatia fundamentala de a ajuta publicul in dezvoltarea judecatilor, opiniilor si alegerilor informate.

Principiul 7h : Ca profesori, psihoterapeutii se asigura ca afirmatiile din cataloage si schitele / planurile de curs sunt facute cu acuratete si nu induc in eroare, mai ales in ce priveste subiectele care vor fi tratate, criteriile pe baza carora se face evaluarea progresului si natura experientelor de curs. Anunturile, brosurile sau reclamele care descriu workshop-uri, seminarii sau alte programe educationale vor descrie cu acuratete auditoriul pentru care programul este conceput, ca si criteriile de eligibilitate, obiectivele educationale si natura subiectelor acoperite. De asemenea, aceste anunturi vor prezenta cu acuratete educatia, formarea si experienta psihoterapeutilor care prezinta programele, ca si orice taxe implicate.

Principiul 7i : Anunturile publice sau reclamele solicitand participanti la cercetare, in care sunt oferite ca stimulent servicii clinice sau alte servicii profesionale, vor specifica clar natura serviciilor, la fel de bine ca si costurile si alte obligatii care trebuie acceptate de participantii la cercetare.

Principiul 7j : Un psihoterapeut accepta obligatia de a-i corecta pe altii care prezinta calificarile profesionale ale psihoterapeutului sau asociatiile cu produse sau servicii, intr-o maniera incompatibila cu principiile de fata.

Principiul 7k : Serviciile terapeutice si diagnostice individuale sunt furnizate numai in contextul unei relatii profesionale psihoterapeutice. Cand se dau sfaturi persoanelor prin intermediul seminariilor sau demonstratiilor publice, articolelor de ziar sau revista, programelor de radio sau televiziune, posta sau alte mijloace media similare, psihoterapeutul utilizeaza cele mai relevante date curente si exercita cel mai inalt nivel de judecata profesionala.

Principiul 7i : Produsele care sunt descrise sau prezentate prin intermediul unor seminarii sau demonstratii publice, articole de ziar sau revista, programe de radio sau televiziune, posta sau alte mijloace media similare vor satisface aceleasi standarde recunoscute care exista pentru produsele folosite in contextul unei relatii profesionale.

PRINCIPIUL 8 : TEHNICILE DE EVALUARE

Principiul general : In dezvoltarea, publicarea si utilizarea tehnicilor psihologice de evaluare, psihoterapeutii fac toate eforturile pentru a promova bunastarea si interesele clientului. Ei vor avea grija ca rezultatele evaluarii sa nu fie utilizate defectuos. Ei vor respecta dreptul clientilor de a cunoaste rezultatele, interpratarile facute, precum si concluziile si recomandarile. Psihoterapeutii vor face toate eforturile pentru ca testele si alte tehnici de evaluare sa fie pastrate in siguranta, in limitele prevederilor legale. Ei se vor stradui sa asigure utilizarea potrivita de catre altii a tehnicilor de evaluare.

Principiul 8a : In utilizarea tehnicilor de evaluare, psihoterapeutii respecta dreptul clientilor de a primi explicatii detaliate in ceea ce priveste natura si scopul tehnicilor, intr-un limbaj accesibil clientilor, exceptie facand cazul in care s-a stabilit in prealabil, in mod explicit, o exceptie de la aceasta regula.

Cand explicatiile vor fi furnizate de alte persoane, psihoterapeutii stabilesc procedurile pentru a asigura adecvarea acestor explicatii.

Principiul 8b : Psihoterapeutii responsabili pentru dezvoltarea si standardizarea testelor psihologice si altor tehnici de evaluare, vor utiliza proceduri stiintifice stabilite si se vor conforma standardelor corespunzatoare ale EAP si ale insitutiilor sau organizatiilor nationale.

Principiul 8c : In raportarea rezultatelor evaluarii, psihoterapeutii vor indica orice rezerva care exista in privinta validitatii sau fidelitatii din cauza circumstantelor evaluarii sau a nepotrivirii normelor persoanei testate. Psihoterapeutii se lupta pentru a asigura ca rezultatele evaluarilor si interpretarea acestora nu vor fi utilizate in mod gresit de catre altii.

Principiul 8d : Psihoterapeutii recunosc ca rezultatele evaluarii pot deveni inactuale si nu reprezinta o imagine completa a celui evaluat. Ei fac toate eforturile pentru a evita si preveni utilizarea gresita a masuratorilor depasite si a evaluarilor incomplete.

Principiul 8e : Psihoterapeutii care ofera servicii de interpretare trebuie sa poata produce dovezi in sprijinul validitii programelor si procedurilor utilizate pentru obtinerea acelor rezultate. Oferirea publica a unui serviciu de interpretare este considerata o consultare de la profesionist la profesionist. Psihoterapeutii vor face tot posibilul pentru a evita utilizarea incorecta a rapoartelor de evalaure.

Principiul 8f : Psihoterapeutii nu incurajeaza sau promoveaza utilizarea tehnicilor de evaluare psihologica sau psihoterapeutica de catre persoane care nu au formarea necesara sau nu sunt calificate sa faca acest lucru.

PRINCIPIUL 9 : CERCETAREA

Principiul general : Decizia de a incepe activitatea de cercetare se bazeaza pe rationamentul fiecarui psihoterapeut referitor la cum sa contribuie cel mai bine la domeniul stiintific si la bunastarea umana. Luand decizia de a derula cercetarea, psihoterapeutul ia in considerare directiile alternative in care cercetarea s-ar putea indrepta si in care ar putea fi investite resursele. Pe baza acestui fapt, psihoterapeutul conduce investigatia respecatand si ingrijindu-se de demintatea si starea de bine a oamenilor care participa si avand cunoasterea normelor si standardelor profesionale care guverneaza derularea cercetarii cu subiecti umani.

Principiul 9a : In planificarea unui studiu, psihoterapeutul care conduce cercetarea are responsabilitatea de a evalua cu grija masura in care aceasta cercetare este acceptabila din punct de vedere etic. In masura in care cantarirea valorilor umane si stiintifice sugereaza un compromis asupra oricaruia dintre principii, cercetatorul are o obligatie serioasa de a apela la consiliere etica si de a considera masuri de securitate stringente pentru a proteja drepturile participantilor umani.

Principiul 9b : Considerarea faptului cand un participant la un studiu planificat va fi "un subiect expus riscului" sau "un subiect expus unui risc minim", in concordanta cu standardele recunoscute, este o preocupare etica de prima importanta pentru cercetator.

Principiul 9c : Cercetatorul isi asuma intotdeauna responsabilitatea de a asigura practici etice in cadrul cercetarii. Cercetatorul este, de asemenea, responsabil de tratamentul etic al participantilor la cercetare de catre colaboratori, asistenti, studenti si angajati, care au oricum si ei aceleasi obligatii.

Principiul 9d : Cu exceptia cercetarilor cu risc minim, cercetatorul stabileste intelegeri clare si oneste cu participantii la cercetare, inaintea participarii lor, care clarifica obligatiile si responsabilitatile fiecarei parti. Cercetatorul are obligatia de a-si onora toate promisiunile si angajamentele cuprinse in aceasta intelegere. Cercetatorul informeaza participantii asupra tuturor aspectelor cercetarii despre care in mod rezonabil ne putem astepta ca ar putea influenta dorinta de a participa si explica toate celelalte aspecte ale cercetarii despre care participantii intreaba. Esecul de a dezvalui pe deplin inainte de obtinerea consimtamantului informat necesita masuri suplimentare de securitate pentru a proteja starea de bine si demnitatea participantilor la cercetare. Cercetarea cu copii sau cu persoane cu afectiuni care limiteaza capacitatea de intelegere si/sau comunicare necesita proceduri speciale de securitate.

Principiul 9e: Cerintele metodologice ale unui studiu pot face ca folosirea ascunderii adevarului sau determinarea subiectilor sa creada ceva neadevarat sa para necesare. Inainte de inceperea unui astfel de studiu, cercetatorul are o responsibilitate speciala de (a) a determina daca folosirea unui astfel de studiu este justificata de valoarea stiintifica, educationala sau implicata presupusa, (b) a determina daca nu sunt disponibile proceduri care nu folosesc ascunderea adevarului sau determinarea participantilor sa creada ceva neadevarat, (c) a se asigura ca participantilor li se explica deindata ce este posibil. Exista prezumtia de a nu folosi astfel de tehnici.

Principiul 9f : Cercetatorul respecta libertatea individului de a refuza sa participe sau de a se retrage din cercetare in orice moment.

Stop being a glass. Become a lake.

An aging master grew tired of his apprentice’s complaints. One morning, he sent him to get some salt. When the apprentice returned, the master told him to mix a handful of salt in a glass of water and then drink it.

“How does it taste?” the master asked.

“Bitter,” said the apprentice.

The master chuckled and then asked the young man to take the same handful of salt and put it in the lake. The two walked in silence to the nearby lake and once the apprentice swirled his handful of salt in the water, the old man said, “Now drink from the lake.”

As the water dripped down the young man’s chin, the master asked, “How does it taste?”

“Fresh,” remarked the apprentice.

“Do you taste the salt?” asked the master.

“No,” said the young man. At this the master sat beside this serious young man, and explained softly,

“The pain of life is pure salt; no more, no less. The amount of pain in life remains exactly the same. However, the amount of bitterness we taste depends on the container we put the pain in. So when you are in pain, the only thing you can do is to enlarge your sense of things. Stop being a glass. Become a lake.

Author unknown | Artwork by Duy Huynh (www.duyhuynh.com)