Dincolo de masca

De multe ori folosim mastile sociale in viata noastra reala. Ele ne ajuta sa facem fata unor situatii, unor relatii in care ne este teama sa fim autentici. Asa ajungem sa le vindem o imagine celorlati, imagine care nu are nimic de-a face cu adevarata noastra traire interioara. Iar ceilalti, carora le vindem aceasta imagine stabilesc o relatie cu masca noastra si nu cu Eu-ul nostru real.

Mastile sociale sunt scuturi de protectie pentru cei care, avem senzatia ca ne lasam raniti de ceilalti, fiind noi insine. Cream o imagine ca sa ne intelegem mai bine cu ceilalti, sa fim acceptati/sa fim iubiti de catre ceilalti, sa fim mai veseli, mai pozitivi, mai frumosi, mai buni sau mai rai. Totul porneste de la credintele pe care le avem in ceea ce priveste calitatea relatiei. Credem ca ceilalti vor sa fim intr-un anumit fel, si decidem sa fim asa, punandu-ne masca.

Ma intreb, cat de obositor este sa iti pui masca constant, sa vinzi celorlati o imagine ireala, inautentica...

Momentele in care dam jos masca, sunt momentele in care ne simtim in siguranta. Cand ne simtim in siguranta? Cand suntem singuri, sau cand suntem inconjurati de persoane care ne accepta/iubesc neconditionat, in preajma persoanelor care nu ne judeca.

Cum ajungem sa purtam masti sociale? Pai atunci cand traim cel putin o experienta marcanta, jenanta in acest sens si nu mai avem curajul sa fim autentici. In loc sa avem curajul sa addresam intrebari clarificatoare, sau sa punem ca nu stim despre ce este vorba intr-un context de discutie, preferam sa tacem si sa zambim ca sa nu cadem in penibil si luam masca aprobatorului/observatorului. In loc sa fim autentici si sa le spunem celorlati ca nu suntem dispusi sa primim musafiri, luam masca politetii si devenim inautentici primind musafirii nepoftiti si punandu-le toate bunatatile pe masa.

Lise Bourbeau a identificat 5 masti care corespund celor cinci rani:
Rana Respingerii are ca si corespondent Masca de Fugar
Rana Abandomului are ca si corespondent Masca de Dependenta
Rana Umilintei are ca si corespondent Masca de Masochist
Rana Tradarii are ca si corespondent Masca de Dominator
Rana Nedreptatii are ca si corespondent Masca de Rigiditate
Sursa: Carte "Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine" - Lise Bourbeau

De multe ori le explic pacientilor mei ca rana psihica este asemanatoare unei rani fizice peste care punem repede un pansamant fara sa ne mai uitam la rana si pretindem ca nu suntem raniti. Rana se poate infecta, iar noi ne prefacem ca nu ne doare... Asta nu inseamna ca rana nu exista, ci ca din contra, pe langa faptul ca face parte din realitatea noastra, rana se si agraveaza daca nu facem nimic eficient in acest sens. Asa ca, hai sa ne uitam la rana si sa vedem ce putem face cu ea. Negarea o putem aborda pe o perioada determinata, apoi ne confruntam cu realitatea durerii. Tot acolo ajungem, mai devreme sau mai tarziu.

Vulnerabilitatea este cea care sta la baza alegerii mastilor sociale. Ne este teama sa recunoastem in fata celorlati ca suntem vulnerabili si alegem masca puterii. O prietena draga mi-a spus ca "Depresia nu insdeamna ca esti slab, ci ca ai fost puternic pentru mult prea mult timp.."

Atunci cand ma gandesc la masca, ma gandesc la actori, care joaca roluri pe scena teatrului. Unii dintre noi joaca roluri pe scena vietii lor, pretinzand ca sunt un personaj sau altul in functie de cum ne dicteaza ratiunea de a fi in anumite contexte de viata.

Tu ce alegi? Masca sau imaginea ta reala?

Ce este psihoterapia?

Cuvântul psihoterapie provine din greaca veche - psychē, însemnând spirit, suflet sau răsuflare și therapeia sau therapeuein, a vindeca sau a îngriji. Cuvântul psihoterapie a fost utilizat pentru prima data în jurul anilor 1890. Psihoterapia era definită în acea epocă ca ameliorare a distresului sau dizabilității unei persoane de către o alta prin folosirea unei abordări bazate pe o teorie sau o paradigmă anume.

Psihoterapia este o intervenție psihologică asupra persoanei realizată prin mijloace și metodologii specifice ce țin de un cadru clinic și teoretic și care urmărește diminuarea sau înlăturarea unor simptome sau comportamente maladaptative și reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome sau tulburări și uneori prin restructurarea personalității.

În psihoterapie, se utilizează o gamă variată de tehnici: hipnoză, restructurare cognitivă, jocul de rol, tehnici psihodramatice/monodramatice, etc.

Psihoterapia este un proces care are loc in timp, si care este de scurta durata sau de lunga durata.

Psihoterapia de scurta durata dureaza in jur de 4-5 luni, cu intalniri saptamanale, in timp ce psihoterapia de lunga durata dureaza peste 1 an, cu intalniri saptamanale.

In cadrul procesului psihoterapeutic cel mai important rol il are relatia terapeutica intre psihoterapeut si client, aceasta fiind bazata pe incredere, suport si confidentialitate. De multe ori explic clientilor mei ca rolul meu ca psihoterapeut este acela de a fi un alergator pe langa el, ca alerg in ritmul lui si pe drumul lui. Avem nevoie de "indicatoare" ca sa stim in ce directie mergem. Indicatoarele in procesul psihoterapeut constau in istoria de viata a pacientului, simptomele acestuia si obiectivele de lucru pe care le fixam impreuna si care sa fie raportate la problema pacientului. Alteori explic pacientilor mei ca procesul psihoterapeuric este acela asemanator unui bebelus care invata pe masura ce creste sa mearga, avand la inceput nevoie de prijin, apoi gasindu-si singur ancorele de sprijing, nu mai are nevoie de suport.

Psihoterapie include atat autocunoasterea cat si interventie specifica pe problema cu care vine pacientul/clientul in psihoterapie.

Psihoterapie este necesara uneori in viata fiecaruia dintre noi, fie ca facem parte din domeniu, fie ca suntem in afara acestuia, problemele in viata noastra apar, fara a putea sa le controlam directia. Asa ca unul dintre obiectivele mele in relatia cu pacientii/clientii mei este acela de a-i invata sa devina propiul lor terapeut, sa-si foloseasca resursele pe care le identificam in procesul psihoterapeutic, atunci cand in viata lor apare o noua problema.

Pana data viitoare, va doresc ca totul sa fie spre binele vostru!
Cu drag,
Ruxandra

Consiliere Psihologică On-Line

Experienta cu clientii mi-a spus ca nu toti au acces la terapia individuala din cabinet. Multi dintre pacientii care nu erau in tara sau care nu erau deplasabili, si-au dorit să aiba pe cineva cu care să stea de vorbă, cu care să se consulte, sa se descarce, sa se simta intelesi.

Uneori e dificil atunci cand timpul te preseaza, sau cand efectiv nu te poti deplasa la un cabinet medical din motive de sanatate sau legate de distanta.

De aceea am decis sa vin in intampinarea celor care isi exprima dorinta de a primi consultatii on-line, putand sa ne intalnim pe Internet.

Cum vom proceda?

Decizia este tot a ta: putem să ne vedem pe Skype la o dată şi o oră stabilită de comun acord prin email. Este important sa iti creezi un cont pe Skype, in cazul in care nu ai deja unul. Experienta terapiei on-line este asemanatoare consultatiilor din cabinet, avand acces la interactiunea face-to-face prin webcam. Interactiunea se desfasoara intr-un timp real. Pe de alta parte beneficiezi de confortul caminului tau.

Implicarea in procesul terapeutic este importanta, deschiderea, sinceritatea fiind punctele de pornire in relatia terapeutica in care confidentialitatea informatiilor este garantata de codul deontologic al profesiei de psiholog.

Daca doresti o schimbare in viata ta, acest lucru are toate sansele sa se intample atata timp cat esti determinat si implicat.

Cum se plateste consiliera on-line?

În momentul în care te-ai decis că doreşti consiliere on-line prin email, Skype, te rog să mă contactezi la adresa de e-mail: cabinet_psihoterapie@yahoo.com, pentru a-mi face o scurtă descriere a problemei tale şi pentru a-mi da câteva date despre tine.

După ce voi avea confirmarea plăţii şedinţelor, în termen de 48 de ore vom stabili data şi ora la care vom începe şedinţele pe Skype.

In ceea ce priveste modalitatea de plata, vei primi un cont unde se face plata inainte de sedinta cu 24 ore. Poti achita in avans 5 sedinte, iar a 6-a este gratuita.

Camila perfecta

Cu ani în urmã, patru discipoli au cãlãtorit prin desertul Kawir, cu o caravanã. Seara, ei se strângeau în jurul focului si discutau despre experientele lor. Toti aveau o admiratie deplinã pentru cãmile. Erau uimiti de linistea lor, admirau forta lor si gãseau rãbdarea lor modestã aproape de neânteles. “Noi suntem maestrii condeiului”, a spus unul. “Haideti sã descriem sau sã desenãm acest animal, în asa fel încât sã pretuim si sã onorãm cãmila. “În timp ce spunea aceste cuvinte, el a luat o rolã de pergament si a intrat într-un cort, care era luminat de o lampã cu ulei. Dupã câteva minute, el a iesit si a arãtat lucrarea sa celor trei prieteni. El desenase o cãmilã, care tocmai se ridica dupã ce se odihnise. Cãmila era atãt de bine desenatã, încât cineva aproape ar fi crezut cã era vie. Atunci, urmãtorul bãrbat a intrat în cort si curând a iesit. El fãcuse o scurtã înfãtisare a avantajelor pe care cãmila le aduce pentru o caravanã. Al treilea a scris un poem încãntãtor. Atunci, al patrulea bãrbat, în cele din urmã a intrat în cort si le-a interzis celorlati sã-l deranjeze. Câteva ore mai târziu, focul s-a stins si ceilalti adormiserã deja. Dar, din micul colt întunecat încã se auzea scârtâitul si cântecul monoton al penitei. Urmãtoarea zi, cei trei l-au asteptat zadarnic pe colegul lor, la fel si a treia zi. La fel ca stânca, care s-a închis în spatele lui Aladin, cortul era închis celor patru discipoli. În sfãrsit, în cea de-a cincea zi, intrarea cortului s-a deschis, si cel mai silitor dintre cei mai silitori au pãsit afarã, mort de obosealã, cu ochii încercãnati si obrajii supti. Barba sa era nerasã. Cu pasii obositi si cu o privire, ca si cum ar fi mâncat lãmâi verzi, el s-a apropiat de ceilalti. El a aruncat pe covor o legãturã de pergamente. Pe fata primei role, el a scris cu litere mari, “Cãmila perfectã, sau cum ar trebui sã fie o cãmilã…”

Codul Etic al Federatiei Romane de Psihoterapie

Preambul

Psihoterapia – relatie interumana specifica, bazata pe contactul nemijlocit al psihoterapeutului cu persoane sau grupuri de persoane – implica multiple aspecte etice, a caror luare în considerare reprezinta o conditie primordiala pentru prestigiul psihoterapiei ca profesie stiintifica distincta, un pas indispensabil în procesul afirmarii si dezvoltarii acesteia în România.

Realizarea prezentului Cod Etic este efectul constientizarii de catre FRP a responsabilitatii pe care aceasta o are fata de membrii sai – ale caror interese le unifica si le reprezinta, în calitatea sa de organizatie umbrela – cât si fata de pacientii / clientii implicati în procesul psihoterapeutic, pe care îi protejeaza de o eventuala aplicare neetica a psihoterapiei.

Apartenenta la FRP implica necesitatea aderarii la Codul Etic al acesteia si la regulile si procedurile folosite pentru implementarea sa.

Telul prezentului Cod Etic este de a oferi un cadru general de principii si reguli de decizie care sa acopere cele mai multe din situatiile cu care se întâlnesc psihoterapeutii în activitatea lor profesionala, de a valorifica un set dinamic de standarde etice, de a atentiona si sensibiliza psihoterapeutii asupra consecintelor nedorite ce pot aparea în practica psihoterapeutica.

Prezentul Cod Etic se refera numai la activitatile legate de practica psihoterapeutilor.

Profesiunea psihoterapeutica

Profesiunea psihoterapeutica este o profesiune stiintifica distincta care se ocupa cu evaluarea, întelegerea în profunzime si tratamentul planificat al tulburarilor comportamentale si a starilor de suferinta psihosociala / psihosomatica cu ajutorul unor sisteme teoretice si metode specifice.

Procesul psihoterapeutic se bazeaza pe interactiunea dintre unul sau mai multi pacienti / clienti cu unul sau mai multi psihoterapeuti, în scopul facilitarii, ameliorarii sau vindecarii si a dezvoltarii armonioase a personalitatii.

În acest cadru, psihoterapeutii trebuie sa-si aplice cunostintele în sensul scopurilor enuntate mai sus, sa-si foloseasca îndemânarea tinând cont de demnitatea individului.

PRINCIPII GENERALE

Competenta

Psihoterapeutii trebuie sa-si declare pozitia profesionala în strânsa legatura cu pregatirea lor. Ei trebuie sa mentina standardele înalte de competenta în munca pe care o desfasoara, sa-si recunoasca limitele competentei specifice si a experientei de care dispun. Serviciile psihoterapeutilor trebuie sa se limiteze numai la acele tehnici în care sunt calificati în functie de profesia de baza, formare si experienta. Psihoterapeutii îsi vor limita practica la metodele de tratament în care se dovedeste ca au câstigat suficienta pricepere si experienta, îndrumând cazurile ce depasesc pregatirea lor specifica spre alti psihoterapeuti, în functie de acelasi criteriu al competentei.

Confidentialitatea

Toate informatiile care devin cunoscute psihoterapeutului ca urmare a relatiei psihoterapeutice sunt supuse principiului confidentialitatii.

Integritatea morala

Psihoterapeutii vor promova integritatea morala în munca pe care o desfasoara. În descrierile sau relatarile facute de catre psihoterapeutii cu privire la calificarea pe care o au, la metodele de terapie, la durata probabila si termenii financiari ai acestuia, psihoterapeutii trebuie sa se supuna principiului integritatii morale, manifestat prin cinste, corectitudine, respect fata de cei cu care intra în relatie, fie acestia pacienti / clienti sau colegi.

Informatiile oferite pacientilor / clientilor trebuie sa fie oneste, obiective si realiste, pe parcursul sau dupa încheierea relatiei profesionale.

În cazul în care intervin anumite conflicte legate de obligatiile si competentele psihoterapeutilor, acestia trebuie sa le rezolve în maniera responsabila.

Responsabilitatea profesionala si stiintifica

Standardele morale si de conduita ale psihoterapeutilor reprezinta o problema personala. Acestia vor tine seama de faptul ca prin conduita lor îsi pot compromite responsabilitatea profesionala sau pot duce la diminuarea încrederii în psihoterapie si psihoterapeuti.

Psihoterapeutii trebuie sa se comporte într-un mod responsabil, sa fie daruiti naturii speciale a relatiei psihoterapeutice, care este cladita în întregime pe încredere totala. Abuzul si zdruncinarea încrederii sunt considerate drept o neglijare de catre psihoterapeut a responsabilitatii sale profesionale, o încalcare a normelor deontologice, iar responsabilitatea pentru aceasta revine în întregime psihoterapeutului. Lipsa responsabilitatii în relatia bazata pe încredere constituie o serioasa eroare în tratamentul psihoterapeutic.

Psihoterapeutii se vor consulta cu colegii în scopul prevenirii unui comportament nonetic.

Respectarea demnitatii si a drepturilor omului

Psihoterapeutii trebuie sa respecte drepturile fundamentale ale omului, sa respecte dreptul pacientului / clientului la demnitate, încredere, autodeterminare, confidentialitate, intimitate. Psihoterapeutii vor tine cont în activitatea pe care o desfasoara de diferentele individuale, culturale, de rol, vârsta, sex, limba, rasa, etnie, religie, origine nationala, statut economic, orientare sexuala, handicap, si nu vor desfasura sau tolera practici nedrepte, discriminatorii.

Responsabilitatea sociala

Constienti de responsabilitatile lor profesionale fata de comunitatea în care muncesc si traiesc, psihoterapeutii vor cauta sa contribuie la mentinerea si crearea conditiilor care sa restabileasca si sa mentina sanatatea psihologica / mentala. Psihoterapeutii vor trebui sa acorde atentie si sa actioneze în vederea atenuarii cauzelor suferintelor umane, respectând legea si încurajând dezvoltarea politicilor sociale si legislative care servesc intereselor pacientilor / clientilor lor. Psihoterapeutii vor cauta sa evite folosirea în scopuri inadecvate a activitatii sau rezultatelor muncii lor.

ASPECTE DE ORDIN LEGISLATIV

Încalcarea normelor Codului Etic al FRP

Codul Etic constituie o baza pentru luarea de atitudine colectiva împotriva acelor comportamente care sunt apreciate drept încalcari flagrante ale principiilor eticii psihoterapeutice. Respectarea normelor codului constituie o obligatie morala pentru membrii FRP. Cazurile de încalcare a prezentului Cod Etic vor fi evaluate în cadrul unei Comisii de Etica a FRP. Actiunile considerate drept încalcari ale normelor prezentului Cod Etic implica sanctiuni plecând de la mustrare, pâna la retragerea calitatii de membru al FRP, precum si informarea altor organizatii profesionale cu privire la respectivele abateri.

Codul Etic al Asociatiei Europene de Psihoterapie (EAP)

Psihoterapeutii respecta demnitatea si valoarea fiintei individuale si lupta pentru pastrarea si protejarea drepturilor fundamentale ale omului.

Ei sunt angajati in a spori cunoasterea asupra comportamentului uman, intelegerea pe care oamenii o au fata de ei insisi si fata de ceilalti, precum si in utilizarea acestor cunostinte pentru a promova starea de bine a oamenilor.

Urmarind aceste obiective, ei fac toate eforturile pentru a proteja starea de bine a celor care apeleaza la serviciile lor, a persoanelor aflate in relatie cu cei care apeleaza la serviciile lor (cand aceasta nu intra in conflict cu nevoile clientilor lor) si a oricarui participant la cercetare care ar putea fi obiect de studiu.

Psihoterapeutii respecta alti membri ai profesiei lor si ai profesiilor conexe si fac toate eforturile, atat cat sunt capabili si cat aceasta nu intra in conflict cu interesele clientilor lor, sa furnizeze informatii complete si sa manifeste respect reciproc.

Ei isi folosesc priceperea doar pentru scopuri concordante cu aceste valori si nu permit cu buna stiinta utilizarea ei abuziva fata de altii.

In timp ce solicita pentru ei libertatea de a afla si a comunica, psihoterapeutii accepta totodata responsabilitatea pe care aceasta libertate o cere : competenta, obiectivitate in aplicarea abilitatilor si interes pentru binele clientilor, colegilor, studentilor, participantilor la cercetare si membrilor societatii.

In urmarirea acestor idealuri, psihoterapeutii subscriu la principiile etice enumerate mai jos si detaliate in continuare :

Principiul 1 : Responsabilitatea

Principiul 2 : Competenta

Principiul 3 : Standardele morale si legale

Principiul 4 : Confidentialitatea

Principiul 5 : Binele clientului

Principiul 6 : Relatia profesionala

Principiul 7 : Declaratiile publice

Principiul 8 : Tehnicile de evaluare

Principiul 9 : Cercetarea

PRINCIPIUL 10 : RESPONSABILITATEA

Principiul general: In furnizarea serviciilor, psihoterapeutii mentin cele mai inalte standarde ale profesiei lor. Ei accepta responsabilitatea pentru consecintele actelor lor si fac toate eforturile sa se asigure ca serviciile lor sunt folosite intr-un mod adecvat.

Principiul 1a : Ca practicieni, psihoterapeutii stiu ca poarta o mare responsabilitate sociala, deoarece recomandarile si actiunile lor profesionale pot modifica vietile altora. Ei sunt atenti la situatiile personale, sociale, organizationale, financiare, de mediu sau politice si la presiunile care ar putea conduce la folosirea gresita a influentei lor.

Principiul 1b : Psihoterapeutii clarifica de la inceput cu clientii lor toate problemele care ar putea tine de lucrul lor impreuna. Ei evita relatiile care le pot limita obiectivitatea sau care creaza un conflict de interese.

Principiul 1c : Psihoterapeutii au responsabilitatea de a incerca sa previna distorsionarea, folosirea gresita sau eliminarea datelor aflate, de catre o institutie sau agentie la care sunt angajati.

Principiul 1d : Ca membri ai organismelor nationale sau organizationale, psihoterapeutii raman raspunzatori ca indivizi fata de cele mai inalte standarde ale profesiei lor.

Principiul 1e : Ca profesori sau formatori, psihoterapeutii isi recunosc obligatia fundamentala de a-i ajuta pe altii sa dobandeasca abilitati si cunoastere. Ei mentin standarde inalte de instruire, prezentand informatiile in mod obiectiv, deplin si cu acuratete.

Principiul 1f : Ca cercetatori, psihoterapeutii accepta responsabilitatea pentru selectia temelor de cercetare si a metodelor utilizate in investigatie, analiza si raportare. Ei isi planifica cercetarea astfel incat sa minimizeze posibilitatea ca datele aflate sa induca in eroare. Ei furnizeaza comentarii amanuntite asupra limitelor datelor lor, in special atunci cand munca lor atinge politica sociala sau ar putea fi interpretata in detrimentul unor persoane de o anumita varsta, sex, apatenenta etnica, socio-economica sau alte grupuri sociale. In publicarea raporatelor muncii lor, ei nu elimina niciodata datele care nu confirma ipotezele initiale si admit existenta unor ipoteze si explicatii alternative pentru cele aflate. Psihoterapeutii isi atribuie doar munca pe care au facut-o in mod real. Ei clarifica de la inceput, cu toate persoanele potrivite si cu agentiile, asteptarile referitoare la impartasirea si utilizarea datelor de cercetare. Interferenta cu mediul in care datele sunt colectate este pastrata la minimum.

PRINCIPIUL 2 : COMPETENTA

Principiul general : Mentinerea standardelor inalte de competenta este o responsabilitate comuna, impartasita de toti psihoterapeutii, in interesul publicului si al profesiei ca intreg. Psihoterapeutii isi recunosc granitele competentei si limitele tehnicilor lor. Ei furnizeaza doar servicii si utilizeaza doar tehnici pentru care sunt calificati prin formare si experienta. In acele domenii in care deocamdata nu exista standarde recunoscute, psihoterapeutii isi iau toate precautiile necesare pentru a proteja starea de bine a clientilor lor. Ei se mentin la curent cu informatiile actuale despre sanatate, stiintifice si profesionale, legate de serviciile pe care le ofera.

Principiul 2a : Psihoterapeutii isi prezinta cu acuratete propria competenta, educatie, formare si experienta. Ei sustin ca evidenta pentru calificarile educationale si de formare profesionala doar acele titluri si calificari obtinute de la institutii de renume sau de la cele recunoscute de Asociatia Europeana de Psihoterapie (EAP). Ei se asigura ca satisfac in mod adecvat standardele profesionale minime, asa cum sunt ele stabilite de EAP, de criteriile Organizatiei Nationale de Acreditare (NAO) relevante si de criteriile Organizatiei de Acreditare Europeana a Metodei (EWAO), cand acestea exista. Ei respecta si alte surse de educatie, formare si experienta decat cele primite de ei.

Principiul 2b : Ca practicieni, profesori sau formatori, psihoterapeutii isi indeplinesc indatoririle pe baza unei atente pregatiri si promptitudini, astfel incat practica lor sa fie la cele mai inalte standarde, iar modul de comunicare sa fie precis, intr-un limbaj curent si relevant.

Principiul 2c : Psihoterapeutii recunosc nevoia de educatie continua si dezvoltare personala si sunt deschisi la noi proceduri si schimbari ale asteptarilor si valorilor de-a lungul timpului.

Principiul 2d : Psihoterapeutii recunosc diferentele dintre oameni, cum sunt cele care ar putea fi asociate cu varsta, sexul, nivelul socio-economic, etnia sau nevoile speciale ale celor care ar putea fi dezavantajati in mod specific. Atunci cand relationeaza cu aceste persoane, este de dorit ca ei sa obtina o formare, experienta sau consiliere, pentru a asigura servicii competente si adecvate.

Principiul 2e : Psihoterapeutii responsabili pentru decizii care implica persoane sau politici bazate pe rezultate la teste, este necesar sa aiba o intelegere profunda a tot ceea ce tine de masuratorile psihologice sau educationale, validare si cercetarea bazata pe teste.

Principiul 2f : Psihoterapeutii recunosc ca problemele personale si conflictele pot interfera cu eficienta profesionala. Prin urmare, ei se vor abtine sa-si asume orice activitate in care problemele lor personale ar putea conduce la o performanta inadecvata sau ar putea dauna unui client, coleg, student sau participant la cercetare. Daca sunt angajati intr-o astfel de activitate, cand devin constienti de problemele lor personale, ei apeleaza la asistenta profesionala competenta pentru a determina daca ar trebui sa suspende, sa termine sau sa limiteze scopul activitatii lor profesionale.

Principiul 2g : Psihoterapeutii care patrund in noi campuri de activitate se asigura ca si-au completat toate cerintele formative si profesionale legate de acel domeniul de activitate, inainte de a practica, si ca activitatea lor in acest nou domeniu este la cel mai inalt standard posibil. Ei se asigura ca nu exista o atenuare, confuzie sau conflict cu vreo activitate curenta.

PRINCIPIUL 3 : STANDARDE MORALE & LEGALE

Principiul general : Standardele morale si etice de comportament ale psihoterapeutilor sunt o chestiune personala, in aceeasi masura in care ele sunt pentru orice alt cetatean, cu exceptia cazurilor in care ele pot compromite indeplinirea responsabilitatilor profesionale sau reduce increderea publica in psihoterapie si psihoterapeuti. In ce priveste comportamentul lor personal, psihoterapeutii sunt receptivi la standardele predominante ale comunitatii si la posibilul impact pe care conformismul sau devierea de la acestea l-ar putea avea asupra calitatii performantei lor ca psihoterapeuti. Psihoterapeutii sunt de asemenea constienti de posibilul impact al comportamentului lor public asupra abilitatii colegilor de a-si indeplini indatoririle profesionale.

Principiul 3a : Ca profesionisti, psihoterapeutii actioneaza in acord cu principiile EAP si ale Organizatiei lor de Acreditare Nationala (NAO) si cu standardele si principiile legate de practica ale institutului / asociatiei lor. De asemenea, psihoterapeutii adera la legile si reglementarile guvernamentale relevante. Cand legile, reglementarile sau practicile europene, nationale, provinciale, organizationale sau institutionale sunt in conflict cu standardele si principiile Asociatiei Europene de Psihoterapie (EAP), Organizatiei Nationale de Acreditare (NAO) sau ale institutului / asociatiei lor, psihoterapeutii fac cunoscut angajamentul lor fata de principiile si standardele EAP, NAO si ale institutului / asociatiei lor si, pe cat posibil, actioneaza in sensul rezolvarii conflictului. Ca profesionisti, ei sunt preocupati de dezvoltarea unor astfel de reglementari legale si cvasi-legale, care sa serveasca cel mai bine interesul public, si actioneaza pentru a schimba reglementarile existente, care nu sunt benefice interesului public.

Principiul 3b : Ca angajati sau angajatori, psihoterapeutii nu se angajeaza in nici o practica inumana sau care au drept rezultat o actiune ilegala sau nejustificata. Asemenea practici includ, dar nu sunt limitate la acestea, pe cele bazate pe consideratii rasiale, de handicap, varsta, gen, preferinte sexuale, religioase sau de origine nationala, in practica, angajare, promovare sau formare.

Principiul 3c : In rolul lor profesional, psihoterapeutii evita orice actiune care violeaza sau diminueaza drepturile civile, legale si umane ale clientilor sau ale altora ce pot fi afectati.

Principiul 3d : Ca practicieni, profesori, formatori si cercetatori, psihoterapeutii sunt constienti de faptul ca valorile lor personale le pot afecta comunicarea, utilizarea tehnicilor, selectarea si prezentarea perspectivelor sau materialelor si natura sau implementarea cercetarii. Cand lucreaza cu teme care pot jigni, ei recunosc si respecta diferitele atitudini si sensibilitatile individuale, pe care clientii, studentii sau subiectii le pot avea fata de astfel de teme.

PRINCIPIUL 4 : CONFIDENTIALITATEA

Principiul general : Psihoterapeutii au obligatia fundamentala de a respecta confidentialitatea informatiilor obtinute de la persoane, in timpul activitatii lor ca psihoterapeuti. Ei dezvaluie astfel de informatii altor persoane numai cu consimtamantul persoanei in cauza (sau al reprezentatului legal al acesteia), cu exceptia acelor circumstante neobisnuite in care, nepocedand asa, ar rezulta probabil un pericol clar pentru persoana in cauza sau pentru ceilalti. Psihoterapeutii isi informeaza clientii cu privire la limitele legale ale confidentialitatii. Consimtamantul de a dezvalui informatiile, in mod normal, ar trebui obtinut in scris de la persoana in cauza.

Principiul 4a : Informatiile obtinute in relatia clinica sau de consultanta, sau datele de evaluare cu privire la copii, studenti, angajati si altii, sunt discutate doar in scop profesional si doar cu acele persoane pe care cazul respectiv le priveste in mod clar. Rapoartele scrise si orale prezinta doar datele strict legate de scopurile evaluarii sau de trimiterea catre alt specialist si vor fi facute toate eforturile pentru a se evita o invadare nedorita a intimitatii.

Principiul 4b : Psihoterapeutii care prezinta informatii personale, obtinute pe parcursul activitatii profesionale, in scrieri, seminarii sau alte forumuri publice, fie obtin anterior consimtamantul pentru a face acest lucru, fie deghizeaza in mod adecvat toate informatiile de identificare.

Principiul 4c : Pentru a mentine confidentialitatea, pihoterapeutii iau masuri de prevedere in ce priveste dispunerea si stocarea inregistrarilor, in eventualitatea propriei lor indisponibilitati.

Principiul 4d : Cand lucreaza cu minori sau alte persoane care nu sunt capabile sa isi dea voluntar consimtamantul informat, psihoterapeutii au grija in mod special sa protejeze binele acestor persoane si ii consulta pe ceilalti implicati, intr-un mod potrivit.

PRINCIPIUL 5 : BINELE CLIENTULUI

Principiul general : Psihoterapeutii respecta integritatea si protejeaza starea de bine a oamenilor si grupurilor cu care lucreaza. Cand apar conflicte de interese intre clienti si institutiile angajatoare ale psihoterapeutilor, acestia clarifica natura si directia loialitatii si responsabilitatii lor si informeaza toate partile implicate asupra angajamentelor lor. Psihoterapeutii informeaza complet clientii asupra naturii si scopului oricarei proceduri de evaluare, tratament, educationala sau de formare si recunosc deschis ca studentii, clientii sau participantii la cercetare au libertatea de a alege in ce priveste participarea. Constrangerea oamenilor sa participe sau sa primeasca in continuare servicii este non-etica.

Principiul 5a : Psihoterapeutii sunt permanent constienti de propriile nevoi si de potentiala lor pozitie de influenta fata de persoane cum sunt clientii, studentii si subordonatii. Ei evita sa exploateze increderea si dependenta unor astfel de persoane. Psihoterapeutii fac toate eforturile sa evite relatiile duale, care ar putea afecta judecata lor profesionala sau ar putea sa creasca riscul exploatarii. Exemple de asemenea relatii duale includ, dar nu se limiteaza la acestea, tratamentul profesionist sau cercetarea cu angajati, studenti, suprevizati, prieteni apropiati sau rude, precum si considerarea acestora participanti la cercetare. Intimitatea sexuala cu oricare dintre acestia : clienti, studenti, participanti la cercetare este non-etica.

Principiul 5b : Cand un psihoterapeut este de acord sa ofere servicii unui client la cererea unui tert, psihoterapeutul isi asuma responsabilitatea de a clarifica natura relatiilor cu toate partile implicate.

Principiul 5c : Cand cererile unei organizatii solicita ca psihoterapeutii sa incalce oricare dintre principiile etice, psihoterapeutii clarifica natura conflictului dintre cereri si principii. Ei informeaza toate partile asupra responsabilitatii lor etice ca psihoterapeuti si actioneaza in mod potrivit.

Principiul 5d : Psihoterapeutii stabilesc de la inceput aranjamente financiare, care sunt clar intelese de clienti, studenti sau participantii la cercetare si tin cont de interesele lor. Ei nu dau si nici nu primesc niciodata remuneratie pentru trimiterile date clientilor catre servicii profesionale.

Principiul 5e : Psihoterapeutii incheie o relatie clinica sau de consultanta deindata ce este in mod rezonabil clar ca acel client nu beneficiaza de ea sau oricand o solicita clientul. Ei se ofera sa ajute clientul sa localizeze surse alternative de asistenta.

PRINCIPIUL 6 : RELATIILE PROFESIONALE

Principiul general : Psihoterapeutii actioneaza cu respectul cuvenit fata de nevoile, competentele speciale si obligatiile colegilor lor in psihoterapie, psihologie, medicina si alte profesii. Ei respecta prerogativele si obligatiile institutiilor sau organizatiilor la care acesti colegi sunt asociati.

Principiul 6a : Psihoterapeutii inteleg domeniile de competenta ale profesiilor conexe. Ei folosesc din plin toate resursele profesionale, tehnice si administrative care servesc interesele consumatorilor. Absenta relatiilor formale cu alti profesionisti nu degreveaza psihoterapeutii de responsabilitatea de a asigura clientilor lor cele mai bune posibil servicii profesioniste, si nici nu-i degreveaza de obligatia de a-si exercita prevederea, sarguinta si tactul in obtinerea asistentei complementare sau alternative necesare.

Principiul 6b : Psihoterapeutii cunosc si iau in calcul traditiile si practicile altor grupuri profesionale cu care lucreaza si coopereaza din plin cu astfel de grupuri. Daca o persoana primeste servicii similare de la un alt profesionist, psihoterapeutul ia in considerare cu grija acea relatie profesionala si procedeaza cu precautie si sezitivitate, deopotriva la problemele terapeutice si la binele clientului. Psihoterapeutul discuta aceste probleme cu clientul, astfel incat sa minimizeze riscul confuziei si conflictului, si cauta, atunci cand e posibil, sa pastreze relatii clare si de acord cu alti profesionisti implicati.

Principiul 6c : Psihoterapeutii care angajeaza sau suprevizeaza alti profesionisti sau profesionisti aflati in formare accepta obligatia de a facilita dezvoltarea lor profesionala si actioneaza in sensul asigurarii competentei lor. Ei ofera conditii de lucru adecvate, evaluari potrivite, consultatii constructive si oportunitati de experienta.

Principiul 6d : Psihoterapeutii nu exploateaza sexual sau in alt mod relatiile lor profesionale cu clientii, suprevizatii, studentii, angajatii sau participantii la cercetare. Psihoterapeutii nu accepta si nu se angajeaza in hartuire sexuala. Hartuirea sexuala este definita prin comentarii, gesturi sau contacte fizice de natura sexuala, deliberate si repetate, nedorite de cel care le primeste.

Principiul 6e : Cand psihoterapeutii stiu despre violarea eticii de catre un alt psihoterapeut, si pare sa fie potrivit, ei incearca sa rezolve informal problema, aducand acel comportament in atentia psihoterapeutului. Daca comportamentul gresit este unul minor si / sau pare sa se datoreze lipsei de senzitivitate, cunoastere sau experienta, o asemenea solutie informala este de obicei potrivita. Asemenea eforturi corective informale se fac cu senzitivitate fata de toate drepturile de confidentialitate implicate. Daca violarea nu pare sa se supuna unei solutii informale sau este de o natura mai serioasa, psihoterapeutii o aduc in atentia institutiei, asociatiei sau comitetutului de etica potrivit.

Principiul 6f : Meritul pentru un material publicat este atribuit celor care au contribuit la el, proportional cu contributia profesionala a fiecaruia. Contributiile majore de ordin profesional, facute de mai multe persoane la un proiect comun, sunt recunoscute prin sistemul de co-autorat, cu persoana care a avut contributia majora in capul listei. Contributiile minore de natura profesionala, ca si redactarea extensiva sau asistenta neprofesionista similara, pot fi recunoscute in notele de subsol sau in prefata. Multumirile referitoare la citate specifice se fac atat pentru materialele nepublicate, cat si pentru cele publicate, care au influentat direct cercetarea sau scrierea. Psihoterapeutii care compileaza si editeaza materialul altora in scopul publicarii, publica materialul in numele grupului de origine si, daca e potrivit, cu numele lor ca editor sau coordonator. Toti cei care au contribuit la o lucrare vor fi recunoscuti si numiti.

Principiul 6g : In conducerea cercetarii in institutii sau organizatii, psihoterapeutii isi asigura autorizarea necesara pentru a conduce o astfel de cercetare. Ei sunt constienti de obligatia lor fata de viitorii lucratori in cercetare si se asigura ca institutiile gazda primesc informatii adecvate despre cercetare si recunoasteri adecvate ale contributiei lor.

PRINCIPIUL 7 : DECLARATII PUBLICE

Principiul general :

Principiul 7a : Cand fac publicitate sau isi anunta serviciile profesionale, psihoterapeutii pot enumera urmatoarele informatii pentru a descrie furnizorul si serviciile furnizate : nume, cel mai inalt grad academic relevant sau certificat de formare obtinut de la o institutie acreditata, data, tipul, recunoasterea prin CEP, apartenenta la organizatii de psihoterapie sau alte organisme profesionale relevante, adresa, numarul de telefon, programul de lucru, o scurta lista a tipurilor de servicii psihologice oferite, o informare adecvata asupra tarifelor, limbi straine vorbite, politica cu privire la asigurari sau platile facute de un tert si alte informatii scurte si pertinente. Alte informatii suplimentare relevante sau importante pentru consumator pot fi incluse, in masura in care nu sunt interzise in alte capitole ale acestui cod etic.

Principiul 7b : In publicitatea sau anuntarea serviciilor sau publicatiilor psihoterapeutice disponibile, psihoterapeutii nu isi prezinta afilierea la vreo organizatie intr-o maniera care sa implice in mod fals sponsorizarea sau certificarea de catre acea organizatie. In mod particular si ca exemplu, psihoterapeutii nu afirma inregistrarea europeana, nationala sau statutul institutional sau asociational intr-o maniera care sa sugereze ca un asemenea statut implica o competenta sau calificare profesionala specializata. Afirmatiile publice includ, dar nu se limiteaza la acestea, comunicarea prin: periodice, carti, liste, directoare, Internet, televiziune, radio sau film. Ele nu contin : (a) afirmatii false, frauduloase, distorsionate, amagitoare sau incorecte; (b) o interpretare gresita a faptelor sau o afirmatie susceptibila sa induca in eroare sau sa amageasca, urmare a faptului ca in context se dezvaluie doar partial faptele relevante; (c) o marturie de la un pacient cu privire la calitatea serviciilor sau produselor unui psihoterapeut; (d) o afirmatie intentionand sau susceptibila sa creeze asteptari false sau nejustificate ale unor rezultate favorabile; (e) o afirmatie care implica abilitati neobisnuite, unice si nemaintalnite; (f) o afirmatie intentionand sau susceptibila sa apeleze la temerile, anxietatile sau emotiile clientului cu privire la un posibil esec in obtinerea serviciile oferite ; (g) o afirmatie de solicitare directa a unor clienti individuali.

Principiul 7c : Psihoterapeutii nu recompenseaza si nu dau nimic de valoare unui reprezentant al presei, radioului, televiziunii sau altui mijloc de comunicare in masa, in mod anticipat sau ca urmare a publicitatii profesionale intr-o sectiune de stiri. O reclama platita trebuie sa fie identificata ca atare, cu exceptia cazului in care reiese din context ca este o reclama platita. Daca o reclama este comunicata publicului prin intermediul radioului sau televiziunii, ea va fi inregistrata in prealabil si aprobata spre difuzare de catre psihoterapeut. Copii ale reclamelor si inregistrari ale difuzarilor vor fi pastrate de catre psihoterapeut.

Principiul 7d : Anunturile sau reclamele la "grupurile de dezvoltare personala", sedintele cu grupuri cu interese speciale, cursuri, aplicatii clinice, formari si agentii vor oferi o afirmare clara a scopului si o descriere clara a experientelor sau formarii care vor fi furnizate. Educatia, formarea si experienta membrilor coordonatori sunt specificate in mod adecvat si vor fi disponibile inaintea inceperii grupului, cursului de formare sau serviciilor. O declarare clara a tarifelor si a oricaror implicatii contractuale vor fi disponibile inaintea inceperii activitatii.

Principiul 7e : Psihoterapeutii asociati cu dezvoltarea sau promovarea tehnicilor, produselor, cartilor de tip psihoterapeutic sau cu alte asemenea oferte pentru vanzarea comerciala vor face eforturi rezonabile sa se asigure ca asemenea anunturi si reclame sunt prezentate intr-o maniera informativa reala si etica, acceptabila d.p.d.v. profesional si stiintific.

Principiul 7f : Psihoterapeutii nu participa, pentru castig personal, la anunturi comerciale sau reclame, recomandand publicului cumpararea sau folosirea de produse si servicii brevetate sau cu sursa unica, cand aceasta participare este bazata doar pe identificarea lor ca psihoterapeuti.

Principiul 7g : Psihoterapeutii prezinta stiinta si arta psihoterapiei si isi ofera serviciile, produsele si publicatiile corect si cu acuratete, evitand reprezentarile gresite prin senzational, exagerare sau superficialitate. Psihoterapeutii sunt ghidati de obligatia fundamentala de a ajuta publicul in dezvoltarea judecatilor, opiniilor si alegerilor informate.

Principiul 7h : Ca profesori, psihoterapeutii se asigura ca afirmatiile din cataloage si schitele / planurile de curs sunt facute cu acuratete si nu induc in eroare, mai ales in ce priveste subiectele care vor fi tratate, criteriile pe baza carora se face evaluarea progresului si natura experientelor de curs. Anunturile, brosurile sau reclamele care descriu workshop-uri, seminarii sau alte programe educationale vor descrie cu acuratete auditoriul pentru care programul este conceput, ca si criteriile de eligibilitate, obiectivele educationale si natura subiectelor acoperite. De asemenea, aceste anunturi vor prezenta cu acuratete educatia, formarea si experienta psihoterapeutilor care prezinta programele, ca si orice taxe implicate.

Principiul 7i : Anunturile publice sau reclamele solicitand participanti la cercetare, in care sunt oferite ca stimulent servicii clinice sau alte servicii profesionale, vor specifica clar natura serviciilor, la fel de bine ca si costurile si alte obligatii care trebuie acceptate de participantii la cercetare.

Principiul 7j : Un psihoterapeut accepta obligatia de a-i corecta pe altii care prezinta calificarile profesionale ale psihoterapeutului sau asociatiile cu produse sau servicii, intr-o maniera incompatibila cu principiile de fata.

Principiul 7k : Serviciile terapeutice si diagnostice individuale sunt furnizate numai in contextul unei relatii profesionale psihoterapeutice. Cand se dau sfaturi persoanelor prin intermediul seminariilor sau demonstratiilor publice, articolelor de ziar sau revista, programelor de radio sau televiziune, posta sau alte mijloace media similare, psihoterapeutul utilizeaza cele mai relevante date curente si exercita cel mai inalt nivel de judecata profesionala.

Principiul 7i : Produsele care sunt descrise sau prezentate prin intermediul unor seminarii sau demonstratii publice, articole de ziar sau revista, programe de radio sau televiziune, posta sau alte mijloace media similare vor satisface aceleasi standarde recunoscute care exista pentru produsele folosite in contextul unei relatii profesionale.

PRINCIPIUL 8 : TEHNICILE DE EVALUARE

Principiul general : In dezvoltarea, publicarea si utilizarea tehnicilor psihologice de evaluare, psihoterapeutii fac toate eforturile pentru a promova bunastarea si interesele clientului. Ei vor avea grija ca rezultatele evaluarii sa nu fie utilizate defectuos. Ei vor respecta dreptul clientilor de a cunoaste rezultatele, interpratarile facute, precum si concluziile si recomandarile. Psihoterapeutii vor face toate eforturile pentru ca testele si alte tehnici de evaluare sa fie pastrate in siguranta, in limitele prevederilor legale. Ei se vor stradui sa asigure utilizarea potrivita de catre altii a tehnicilor de evaluare.

Principiul 8a : In utilizarea tehnicilor de evaluare, psihoterapeutii respecta dreptul clientilor de a primi explicatii detaliate in ceea ce priveste natura si scopul tehnicilor, intr-un limbaj accesibil clientilor, exceptie facand cazul in care s-a stabilit in prealabil, in mod explicit, o exceptie de la aceasta regula.

Cand explicatiile vor fi furnizate de alte persoane, psihoterapeutii stabilesc procedurile pentru a asigura adecvarea acestor explicatii.

Principiul 8b : Psihoterapeutii responsabili pentru dezvoltarea si standardizarea testelor psihologice si altor tehnici de evaluare, vor utiliza proceduri stiintifice stabilite si se vor conforma standardelor corespunzatoare ale EAP si ale insitutiilor sau organizatiilor nationale.

Principiul 8c : In raportarea rezultatelor evaluarii, psihoterapeutii vor indica orice rezerva care exista in privinta validitatii sau fidelitatii din cauza circumstantelor evaluarii sau a nepotrivirii normelor persoanei testate. Psihoterapeutii se lupta pentru a asigura ca rezultatele evaluarilor si interpretarea acestora nu vor fi utilizate in mod gresit de catre altii.

Principiul 8d : Psihoterapeutii recunosc ca rezultatele evaluarii pot deveni inactuale si nu reprezinta o imagine completa a celui evaluat. Ei fac toate eforturile pentru a evita si preveni utilizarea gresita a masuratorilor depasite si a evaluarilor incomplete.

Principiul 8e : Psihoterapeutii care ofera servicii de interpretare trebuie sa poata produce dovezi in sprijinul validitii programelor si procedurilor utilizate pentru obtinerea acelor rezultate. Oferirea publica a unui serviciu de interpretare este considerata o consultare de la profesionist la profesionist. Psihoterapeutii vor face tot posibilul pentru a evita utilizarea incorecta a rapoartelor de evalaure.

Principiul 8f : Psihoterapeutii nu incurajeaza sau promoveaza utilizarea tehnicilor de evaluare psihologica sau psihoterapeutica de catre persoane care nu au formarea necesara sau nu sunt calificate sa faca acest lucru.

PRINCIPIUL 9 : CERCETAREA

Principiul general : Decizia de a incepe activitatea de cercetare se bazeaza pe rationamentul fiecarui psihoterapeut referitor la cum sa contribuie cel mai bine la domeniul stiintific si la bunastarea umana. Luand decizia de a derula cercetarea, psihoterapeutul ia in considerare directiile alternative in care cercetarea s-ar putea indrepta si in care ar putea fi investite resursele. Pe baza acestui fapt, psihoterapeutul conduce investigatia respecatand si ingrijindu-se de demintatea si starea de bine a oamenilor care participa si avand cunoasterea normelor si standardelor profesionale care guverneaza derularea cercetarii cu subiecti umani.

Principiul 9a : In planificarea unui studiu, psihoterapeutul care conduce cercetarea are responsabilitatea de a evalua cu grija masura in care aceasta cercetare este acceptabila din punct de vedere etic. In masura in care cantarirea valorilor umane si stiintifice sugereaza un compromis asupra oricaruia dintre principii, cercetatorul are o obligatie serioasa de a apela la consiliere etica si de a considera masuri de securitate stringente pentru a proteja drepturile participantilor umani.

Principiul 9b : Considerarea faptului cand un participant la un studiu planificat va fi "un subiect expus riscului" sau "un subiect expus unui risc minim", in concordanta cu standardele recunoscute, este o preocupare etica de prima importanta pentru cercetator.

Principiul 9c : Cercetatorul isi asuma intotdeauna responsabilitatea de a asigura practici etice in cadrul cercetarii. Cercetatorul este, de asemenea, responsabil de tratamentul etic al participantilor la cercetare de catre colaboratori, asistenti, studenti si angajati, care au oricum si ei aceleasi obligatii.

Principiul 9d : Cu exceptia cercetarilor cu risc minim, cercetatorul stabileste intelegeri clare si oneste cu participantii la cercetare, inaintea participarii lor, care clarifica obligatiile si responsabilitatile fiecarei parti. Cercetatorul are obligatia de a-si onora toate promisiunile si angajamentele cuprinse in aceasta intelegere. Cercetatorul informeaza participantii asupra tuturor aspectelor cercetarii despre care in mod rezonabil ne putem astepta ca ar putea influenta dorinta de a participa si explica toate celelalte aspecte ale cercetarii despre care participantii intreaba. Esecul de a dezvalui pe deplin inainte de obtinerea consimtamantului informat necesita masuri suplimentare de securitate pentru a proteja starea de bine si demnitatea participantilor la cercetare. Cercetarea cu copii sau cu persoane cu afectiuni care limiteaza capacitatea de intelegere si/sau comunicare necesita proceduri speciale de securitate.

Principiul 9e: Cerintele metodologice ale unui studiu pot face ca folosirea ascunderii adevarului sau determinarea subiectilor sa creada ceva neadevarat sa para necesare. Inainte de inceperea unui astfel de studiu, cercetatorul are o responsibilitate speciala de (a) a determina daca folosirea unui astfel de studiu este justificata de valoarea stiintifica, educationala sau implicata presupusa, (b) a determina daca nu sunt disponibile proceduri care nu folosesc ascunderea adevarului sau determinarea participantilor sa creada ceva neadevarat, (c) a se asigura ca participantilor li se explica deindata ce este posibil. Exista prezumtia de a nu folosi astfel de tehnici.

Principiul 9f : Cercetatorul respecta libertatea individului de a refuza sa participe sau de a se retrage din cercetare in orice moment.

Stop being a glass. Become a lake.

An aging master grew tired of his apprentice’s complaints. One morning, he sent him to get some salt. When the apprentice returned, the master told him to mix a handful of salt in a glass of water and then drink it.

“How does it taste?” the master asked.

“Bitter,” said the apprentice.

The master chuckled and then asked the young man to take the same handful of salt and put it in the lake. The two walked in silence to the nearby lake and once the apprentice swirled his handful of salt in the water, the old man said, “Now drink from the lake.”

As the water dripped down the young man’s chin, the master asked, “How does it taste?”

“Fresh,” remarked the apprentice.

“Do you taste the salt?” asked the master.

“No,” said the young man. At this the master sat beside this serious young man, and explained softly,

“The pain of life is pure salt; no more, no less. The amount of pain in life remains exactly the same. However, the amount of bitterness we taste depends on the container we put the pain in. So when you are in pain, the only thing you can do is to enlarge your sense of things. Stop being a glass. Become a lake.

Author unknown | Artwork by Duy Huynh (www.duyhuynh.com)

Casa Sufletului

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii.
Era inca in putere, de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa.
Cu toate acestea, batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel, dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batranul accepta, insa nu mai punea suflet în ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare.
Cand, in cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Ii darui tamplarului cheia de la intrare, zicându-i:
“Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!”
Tamplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim in casa pe care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Insa nu ne putem intoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tamplarul. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un perete.
Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi, zideste casa in care vei locui maine.

Aminteste-ti sa lasi paharul din mana

O doamna psiholog se plimba într-o cameră în timp ce preda managementul stresului la o audiență. Cand a ridicat un pahar de apă, toată lumea se aștepta sa întrebe "pe jumătate gol sau pe jumătate plin ,e paharul?''. În schimb, cu un zâmbet pe fața, ea a întrebat: "Cât de greu este acest pahar cu apă?"

Răspunsuri variate, intre 100 grame si 300 de grame, au venit imediat.
Ea a răspuns, "greutatea reala nu contează''. Aceasta depinde de cât de mult il tin in mana. Dacă l-as ține un minut, nu este o problemă. Dacă l-as ține timp de o oră, voi avea o durere în brațul meu. Dacă l-as ține pentru o zi, brațul meu va amorti si il voi simti ca si paralizat.

În fiecare caz, greutatea paharului nu se schimbă,ramane aceeasi, dar cu cat perioada in care il tin e mai lunga, greutatea pare a fi tot mai mare.Ea a continuat," Stresul și grijile în viață sunt ca acest pahar cu apa. Gândiți-vă la ele pentru un timp și nu se întâmplă nimic.Gândiți-vă la ele un pic mai mult și începe să doară. Și dacă va ganditi la ele toată ziua, va veti simti paralizati - incapabili de a mai face ceva ".
Este important să vă amintiți să dați drumul problemelor voastre. Cât mai devreme , in timpul zilei, puneti toate sarcinile jos. Nu le purtati cu voi de-a lungul serii,al noptii si chiar in ziua ce va urma.

Visul unei omizi

O omidă micuță coboară, într-o zi, înspre pământ. Foarte aproape de drumul ei era o lăcustă. “Unde te duci?”, a întrebat-o. Fără să se oprească din mers, omida a răspuns: “Am avut un vis azi-noapte; visam că priveam toată valea, de pe vârful muntelui înalt. Mi-a plăcut ce am văzut în vis şi mi-am propus să fac acest lucru.”
Surprinsă, lăcusta a zis, în timp ce prietena ei se îndepărta: “Trebuie să fii nebună! Cum vei putea ajunge tu, până acolo? Tu, o simplă omidă! O piatră va fi un munte, o băltoacă o mare și orice trunchi de copac, o barieră de netrecut.” Dar omiduța era deja departe și nu o mai auzea. Piciorușele ei minuscule nu se opreau din mers.
Deodată, s-a auzit vocea unui scarabeu: “Unde mergi aşa hotărâtă?” Deja transpirată, omiduța i-a zis gâfâind: “Am avut un vis şi vreau să-l realizez, să urc pe munte, ca să privesc de acolo, toată lumea.”
Scarabeul nu s-a putut abține din râs, s-a oprit la un moment dat și a zis: “Nici măcar eu, cu picioare atât de mari, nu aş putea să fac un lucru atât de ambiţios.” Se tăvălea pe jos de râs, în timp ce omida îşi continua drumul.
În acelaşi fel, păianjenul, cârtiţa, broasca şi floarea au sfătuit-o pe prietena noastră să renunţe. “Niciodată nu vei reuşi!”, îi spuneau, dar înăuntrul ei era ceva ce o împingea înainte. Deja sfârşită de oboseală, pe punctul de a muri, s-a hotărât să se oprească ca să se odihnească şi să-şi facă, cu un ultim efort, un culcuş unde să înnopteze.
“Voi fi mai bine”, a fost ultimul lucru pe care l-a zis şi a murit. Toate animalele din vale au trecut pe acolo să-i vadă rămăşiţele. Ea era creatura cea mai nebună dintre toate. Mormântul ei li se părea un monument al absurdităţii. Era un refugiu demn de cineva care a murit încercât să-şi realizeze un vis irealizabil. Într-o dimineaţă în care soarele strălucea în mod neobişnuit, toate animalele s-au adunat în jurul acelui mormânt, care se transformase într-un avertisment pentru cei îndrăzneţi. Deodată, au rămas înmărmuriţi.
Acea crustă tare a început să crape şi, cu uimire, au văzut nişte ochi şi o antenă care nu putea fi ale omidei pe care ei o credeau moartă. Încetul cu încetul, ca pentru a le da timp să îşi revină după şoc, au ieşit aripile frumoase, ca un curcubeu, ale acelei fiinţe impresionante pe care o aveau în faţă: un fluture.
Nu a mai fost nimic de zis, căci toţi ştiau ce avea să facă: va zbura până la marele munte şi îşi va realiza visul; visul pentru care trăise, pentru care murise şi pentru care s-a întors la viaţă.

Povestea unui licurici

A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.

Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna.

Numai că, și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză… și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți.

Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți.

Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse. Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră...

Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o. Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec.

Și cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică.

Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:

- Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.

-Stii că ai dreptate ? a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!


De cele mai multe ori, tristețea teama, ura ne copleșesc în așa măsură încât uităm cât de valoroși suntem, nu ne mai permitem să ”strălucim”, ca atunci când aveam motive să o facem.

Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsiți de valoare.

Uneori, durerile provocate de eșecuri, de nereușite, ne îmbracă într-o culoare lipsită de strălucire.

Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând, de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama, să mai fim văzuți de persoanele dragi de lângă noi.

Povestea vulturului

Este povestea vulturilor care traiesc pe varfurile cele mai inalte ale muntilor Anzi, in conditii deosebit de dure; acolo isi au locuinta. Si cu toate acestea, aceasta rasa traieste cel mai mult. Secretul supravietuirii lor sta intr-o enzima protectoare emisa la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat impotriva calamitatilor in care isi duce viata.Desi conditiile sale de viata sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani.Dar ca sa ajunga la acest punct, vulturul trebuie sa ia o decizie grea ...
Incepand de la varsta de 40 de ani unghiile sale lungi si flexibile nu mai sunt capabile sa sustina prada. Ciocul lung si ascutit i se inconvoaie devenind din ce in ce mai impropriu pentru sfasiatul prazii.
Aripile-i grele si imbatranite de ani si de grosimea penelor, ii infraneaza zburul si ii obosesc muschii pieptului. Si, ce este mai grav, enzima protectoare inceteaza sa mai fie emisa, lipsind astfel vulturul de protectia atat de necesara.
Atunci vulturul are doar doua optiuni:
- sa moara ... sau
- sa treaca printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile
In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar sa gaseasca o crapatura pe un pisc inalt, unde sa isi incropesca un adapost.
Acolo el isi loveste continuu ciocul incovoiat de o stanca pana cand acesta se rupe.
Dupa ce isi rupe ciocul el asteapta sa ii creasca cel nou apoi isi smulge unghiile.
Incet, incet se imbraca din nou cu pene tinere alimentate din belsug la baza cu pretioasa enzima protectoare.
Si astfel, dupa cinci luni, vulturul isi reia faimosul zbor pentru care a fost creat si pentru care, de fapt, traieste ...... inca 30 de ani.
Povestea vulturului poate fi povestea noastra a fiecaruia in parte ... De multe ori, ca sa supravetuim, trebuie sa trecem printr-un astfel de proces. Cateodata trebuie sa renuntam la trecut, simboluri, indeledniciri sau obiceiuri.
Numai eliberandu-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent privind increzatori spre viitor.

Povestea regelui Solomon…

Era o data 2 femeicare locuiau in aceasi casa….mancau impreuna, dormeau impreuna…imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas gravida se facu ca si cealalta sa ramana…si astfel isi traiau ele viata linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la caeva ore dupa nascu si cealalta!
Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe copilul ei si il strivi. De ciuda lua copilul viu al celeilalte femei si puse in locul lui pe cel mort.
Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de fapta primeia si o intreba: "Asta nu este copilul meu…de ce ai schimbat copiii?". Femeia se apra si spunea ca nu este adevarat.
Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la regele de pe atunci, marele rege Solomon!
Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: "femeia aceasta si-a omorat copilul si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa cred ca este al meu!". Cealalta femeie ca sa se apere spuse: "nu este adevarat…nu am schimbat nimic…acesta este copilul meu…al ei a murit!".
Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua copilul si ridica sabia spunand: "vom imparti copilul in doua ca sa facem pace!". La auzul acestor cuvinte – mama copilui cazu in genunchi si spuse regelui: "Nu omori copilul…mai bine da-l acestei femei…dar nu il omori!". Cealalta femeie – care il schimbase – spune: "Imparte-l in doua!".
Aunci regele Solomon poruncise: "Da-ti copilul primei femei – ea este mama naturala a copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si sacrifice copilul!

Grauntele de cafea

O fata se vaita tatalui sau ca nimic nu-i iesea bine. Nu stia cum sa faca sa avanseze si ea in viata, si se considera invinsa. Era obosita sa lupte fara a obtine nici un rezultat. Avea impresia ca de fiecare data cand rezolva o problema, aparea alta.Tatal sau, un bucatar, a adus-o la serviciu cu el. A luat 3 oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand a inceput sa fiarba apa, a pus morcovi intr-una, oua in alta si in ultima niste cafea. Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna un cuvant si suradea fetei lui.
Fata astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute, tatal a stins focul. A scos ouale intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si la sfarsit a pus cafeaua intr-o ceasca. Privindu-si fiica a intrebat-o: Draga, ce vezi aici?
"Oua, morcovi si cafea", a raspuns ea.
I-a spus sa atinga morcovii. Ea i-a atins si a observat ca sunt moi. Apoi i-a cerut sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Atunci ea a observat ca e foarte tare. Dupa care i-a cerut sa guste din cafea. Si ea a inceput sa rada si sa soarba lichidul parfumat.
Surprinsa si intrigata l-a intrebat pe tatal sau: Ce semnificatie au toatea astea, tata? Atunci el i-a explicat ca cele 3 elemente au infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: Morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat. Ouale au devenit foarte dure. In schimb cafeaua a schimbat apa.
Care din aceste elemente te crezi tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? si-a intrebat fata.
Esti un morcov, care pare tare, dar, cand fatalitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria?
Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa o moarte in familie, o separare sau o despartire, devine dur si inflexibil? Pe din afara nu te schimbi, dar pe dinauntru ai un suflet si o inima amare?
Sau esti un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care-i cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

Workshop la SIBIU. "Ce poti face cu o poveste?"

Worksop-ul are aplicaţii în psihologie clinică şi psihologie educaţională.

Organizator:
ASOCIAŢIA DE PSIHOTERAPIE POZITIVĂ

Workshop-ul este avizat CPR – RF-II-CJ-17, PV I/9/15 11 2013, PV III/05 11 2013

Durata: 10 ore

Credite: Workshop-ul este creditat de COPSI cu 10 credite de către comisia de psihologie clinică, consiliere şi psihoterapie şi comisia de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională.

Conţinut workshop:
UNDE, CÂND, CUM , DE CE folosim poveştile în evaluare şi intervenţie psihologică?
Workshop-ul integrează aspecte teoretice şi aplicative ale utilizării poveştilor în evaluare şi intervenţie psihologică (dezvoltare pozitivă, prevenţie, psihoterapie) la copii, adolescenţi şi adulţi.

Formatori:
Dr. Login Dorina Victoria – psiholog supervizor în psihologie clinică şi educaţională, psihoterapeut
Florea Claudia Simona - psiholog principal supervizor în psihologie clinică, psihoterapeut

Pentru detalii suplimentare si inscriere, ma puteti contacta la tel 0744 397886
Ruxandra Marcu

Grup de Training Autogen in Sibiu!

Trainingul Autogen este o terapie validata stiintific , bazata pe exercitii de relaxare, care include elemente de yoga si hipnoza. Este abordata cu tehnici din psihoterapia pozitiva, cognitiv-comportamentala si psihodrama.

Trainingul Autogen are un spectru larg de utilitate:
- managementul stresului, anxietatii si a altor probleme de sanatate
- tulburari de somatizare
- autocunoastere si optimizare personala

Trainingul Autogen este destinat tuturor persoanelor care doresc sa-si imbunatateasca viata. Se adreseaza atat persoanelor care au diverse probleme de sanatate dar si psihologilor/psihiatrilor/personal medical in obtinerea de competente.

Prin Trainingul Autogen, inveti sa devii propriul tau terapeut!

Se acorda Diploma eliberata de Asociatia de Psihoterapie Pozitiva!

Contact: 0744-397.886
Durata formarii: 5 luni (2h/sedinta/saptamana)
Locatia: General Magheru, nr. 17
Investitie: 50 lei/sedinta

Va astept cu drag!