Grup de formare in Training Autogen - metoda Schultz

S-a deschis listă de asteptare pentru un nou grup de formare în Training Autogen metoda
Schultz. Formarea incepe în cursul anului 2011.

Trainingul Autogen este o tehnică de relaxare psihoterapeutică, stiintifică, elaborată în Germania anilor 1920 de către psihiatrul Johannes Heinrich Schultz.

Efectele învătării trainingului autogen:
•odihnă si recuperare după efort
•autorelaxare
•reducerea durerii
•reducerea anxietătii
•îmbunătătirea tulburărilor de somn
•întărirea sistemului imunitar
•întărirea eului prin formele sugestive speciale
•schimbarea perceperii problemelor
•cresterea autocontrolului voluntar

Te afli în grupul tintă, dacă:
• te simti stresat si obosit
• ai examene în viitorul apropiat
• pentru autocunoastere
• ai probleme de sănătate cărora medicii nu le-au găsit o cauză fiziologică
• doresti ca relaxarea sa dureze in timp
• doresti sa ai o nastere mai usoara
• suferi de enurezis/encoprezis
• daca ai migrene
• daca suferi de anxietate generalizata sau liber flotanta, fobii, depresii, tulburari ale somnului, adictii, probleme comportamentale, atacuri de panica, stres, PTSD, depresie de doliu, tulburari alimentare, distres asociat bolilor cronice, oboseala cronica, anxietate de separare, ticuri, nevroza obsesionala, etc.
• daca doresti sa iti imbunatatesti performante personale: a proceselor psihice (memorie, atentie, gandire, etc.), cresterea rezistentei la frustrare, intarirea eului, cresterea autocontrolului voluntar, etc
Antrenamentul Autogen Schultz este indicat si demonstrat stiintific ca eficient in boli care fac parte din: sistemul cardio vascular, respirator, genito-urinar, sistemul gastro-intestinal, endocrin si metaboloc, musculo-scheletar, neurologic si psihologic.
Durata formării: 5 luni
Programul întâlnirilor: 1 întâlnire/săptămână
Locatia: Sibiu, str. G-ral Magheru, nr.17
Investitie: 50 ron/întâlnire.

•Înscrierile se pot face până în momentul în care se formează grupul. Locurile sunt limitate.
REDUCERI:
•Pentru studenti, se acordă reducere de 20% din pret.
•Orice participant care aduce un prieten, beneficiază de 10% reducere!

Pasii înscrierii:
•ne contactati pe mail
•primiti un formular de înscriere
•trimiteti formularul completat
•când lista va fi completă, primiti invitatia la curs

Nu exista nici un risc daca va faceti o programare. SUNA ACUM la tel. 0744397886 sau scrie-mi un email: cabinet_psihoterapie@yahoo.com si spune “exista timp pentru toate” si beneficiati de prima sedinta GRATUIT!
Sedintele sunt total CONFIDENTIALE si nu implica niciun risc din partea dv.!
Trainer: psiholog/psihoterapeut Ruxandra MARCU
Se acordă DIPLOMĂ eliberată de către Asociatia de Psihoterapie Pozitivă.

Grup de suport pentru persoane care sunt in doliu

Cabinet Individual de psihologie Ruxandra Marcu organizeaza grup de suport care recent au suferit o pierdere si care au nevoie de suport psihologic. Grupul va fi deschis, adica pot intra oricand persoane noi in grup.

Obiectivul acestui grup:
- Sa ofere suport psihologic
- Sa ofere cadrul pentru a impartasi sentimentele pe care le incearca cu alte persoane aflate in aceeasi situatie
- Sa traverseze toate etapele perioadei de doliu cu suportul grupului si al terapeutului
- Sa fie suport pentru emotional

Daca te afli in aceasta situatie, posibil sa treci printr-o perioada de DEPRESIE. DEPRESIA in perioada de doliu este cea mai frecventa. Exista tratament, exista timp, exista grup de suport pentru TINE! “Exista timp pentru toate: un timp pentru ras si un timp pentru plans….” Nu te descuraja! Vino alaturi de noi si garantam ca iti va fi mai bine! Este important sa iti doresti asta!

Oricine trece prin perioada de doliu, trece si prin aceste etape.

1. Negarea - "Nu se poate sa fie adevarat!" – este faza in care nu constientizam ca pierderea s-a produs
2. Furia - "De ce mi se intampla asta mie? Cu ce am gresit? Nu merit sa mi se intample asta!" – este faza in care cautam sa dam vina pe noi sau pe altii, pe D-zeu, pe soarta, etc.
3. Disperarea - "Daca sunt mai bun, daca renunt la anumite lucruri sau obiceiuri, poate ca sufletul lui va fi intr-un loc bun!" - este faza in care majoritatea devin mai credinciosi in D-zeu, incearca sa fie mai buni, mai curati sufleteste...
4. Depresia - "Ce sens mai are sa mai traiesc, sau sa lupt? Pentru ce?" – este faza in care cautam resursele si motivatia fiecaruia
5. Acceptarea - " Stiu ca nu sunt vinovat!... Stiu ca nu aveam cum sa evit asta…" – este faza in care acceptati ca viata poate continua si ca merita traita!

Nu exista nici un risc daca va faceti o programare. SUNA ACUM la tel. 0744397886 sau scrie-mi un email: cabinet_psihoterapie@yahoo.com si spune “exista timp pentru toate” si beneficiati de prima sedinta GRATUIT!
Sedintele sunt total CONFIDENTIALE si nu implica niciun risc din partea dv.!

Programul: 1intalnire/saptamana
Investitie: 20 lei/persoana
Locatia: Sibiu, str. G-ral Magheru, nr.17

Povestea omuletului de lemn - Max Lucado

sursa foto: http://peisagista.wordpress.com/2010/01/18/micul-univers-al-omului-din-lemn/

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati; unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sari peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora.
„Este clar ca nu e bun de nimic!”
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:
„Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina, unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
„Ca ea vreau sa fiu”, ii trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.
„Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
„Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzi. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe banca de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
„Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
„Pancinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri.
„Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!” Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
„Stii cum ma cheama?”, il intreba Pancinello.
„Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”
Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.
„Hmm…”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare ca ai adunat ceva etichete…”
„Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”
„Chiar nu-ti pasa?”
„Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”
Pancinello incepu sa rada:
„Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?”
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
„Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni…, niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…
„In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.
„Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, raspunse Pancinello.
„Stiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!”
„Cum adica?”
„Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”
„Pai, nu prea…” Eli zambi.
„Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”
Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
„Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!” Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:
„Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!” Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina …

Despre cartea "Psihovampirii" de Hamid Peseschkian si Connie Voigt - in curs de aparitie

Cine sau ce este un psihovampir? De unde provine această denumire ? Ce face un psihovampir cu alţi oameni ? De ce este atât de important să-i recunoaştem pe aceşti hoţi de energie?
Termenul “psihovampir” este unul metaforic, menit să simplifice înţelegerea faţă de acei oameni care ne fură energie. Trebuie tratat cu ceva lejeritate, dar totodată cu seriozitate.
(....)
Această carte pleacă de la premiza, că noi toţi putem fi înconjuraţi de hoţi de energie sau psihovampiri, care ne pun în situaţii de stres emoţional. Paleta tipurilor de vampiri este deosebit de variată, aceştia apărând în “costume”complet diferite. Cele 12 tipuri de psihovampiri identificate de autori vor fi descrise/caracterizate şi prezentate cu ajutorul unor întâmplări adevărate în prima parte a cărţii. În situaţiile cu oameni vampirici, domina în principiu un dezechilibru între energia pe care o investim şi cea pe care o primim înapoi. Dacă în cazul unora, psihovampirul este şeful, şeful de proiect, fostul partener, colegul de echipă, în cazul altora sunt părinţii, partenerul de viaţă sau prietena. În toate cazurile prezentate este descris mecanismul întâlnirii cu tipul de vampir respectiv.
A doua parte a cărţii este dedicată reflectării practice asupra propriei persoane. (...) Autorii ne auta sa depistăm un psihovampir în mediul apropiat. Diferite metode ne vor ajuta să recunoaştem posibili psihovampiri sau situaţii vampirice.
(....) De ce trăim experienţe altfel decât psihovampirii? Din ce cauze suntem expuşi atacurilor? Psihovampirii reacționează de obicei rănile vechi ale "victimelor" şi au astfel un efect de catalizare. “Autorul faptei” din psihovampir are nevoie la rândul său de energia altor oameni pentru a compensa propriile deficite. Aprecierea propriei valori, joacă aici un rol central, deoarece, atât autorul faptei cât şi victima îşi considera stima de sine ca fiind deficitară.
Capitolul 6 pune la dispoziţie o abordare terapeutică. În acest sens, este folosită metoda psihoterapiei pozitive că bază pentru un posibil autosprijin (self-help). Verificări preventive ajută în acest caz autosprijinul pentru acei care vor să meargă în profunzime. Sunt descrise in carte si măsuri preventive şi tehnici de imunizare în cazul când ne ocupăm cu hoţi de energie. Şi aici sunt puse la dispoziţie liste practice de verificare pentru a putea reflecta. Acestea cercetează fenomenul influenţei/determinării de către ceilalţi. Scopul fiecărui om este de a duce o viaţă în care să fie în general propiul stăpân.
Momentul neaşteptat al atacului este în cele din urmă o tehnică specifică psihovampirului. (.....)sunt date exemple şi recomandări pentru dezarmarea ad-hoc a psihovampirului. În continuare, în capitolul 9 se poate depista cu ajutorul testelor psihovampirice în mod individual, dacă sunt trimise semnale care pot fi identificate de către psihovampiri drept invitaţii la “atac”. În mod invers, fiecare poate afla pentru el însuşi, dacă este la rândul său un psihovampir pentru alţii - în cazul în care propriul vampirism nu a ieşit la iveală în prima fază a suspiciunii. Fiecare dintre noi poate deveni în mediul său un psihovampir – deseori fără a şti sau a voi.
Scopul major al acestei cărţi este să deschidă, în prima fază, ochii victimelor psihovampirilor, ca apoi să arate metode prin care acestea să se poată apăra, pentru că a-i schimba pe ceilalţi oameni este (aproape) imposibil. A-i face însă pe psihovampiri nedăunători nouă înșine nu este uşor, dar este posibil şi stă în puterea noastră.
Așadar, în primul rând, această carte nu se ocupă cu ce trebuie să schimbăm la ceilalţi, lucru care oricum nu promite succes. Mai degrabă, schimbarea începe la acel om, pe care fiecare dintre noi are cele mai multe şanse să-l schimbe: pe sine însuși. Pentru că în cele din urmă trebuie să recunoaştem că noi înşine îi cedăm psihovampirului putere asupra noastră. Este decizia noastră (inconştientă), ca o anumită persoană să aibă atâta putere asupra noastră. Trebuie așadar să învăţăm cum să trăim puternici în relaţiile profesionale şi personale, fiind proprii noştri stăpâni şi cum să creăm lucruri pozitive din asta.

Traducere: Ruxandra Marcu