Hipnoza

Milton Erickson (1901-1980), psihiatru şi psihoterapeut american, a rămas în istoria psihoterapiei ca un “psihoterapeut ieşit din comun”. De-a lungul practicii sale, el a ajutat la vindecarea a aproximativ 30.000 clienţi.
După ce a studiat hipnoza clasică, a revoluţionat practica hipnozei în terapie.
Hipnoza ericksoniană se bazează pe o uşoară modificare a conştiinţei, fiind contrariul hipnozei clasice, care se bazează pe adormirea acesteia.
În filosofia lui Erickson, individul este important, iar abordarea sa inovatoare afirmă certitudinea că el posedă capacitatea de a mobiliza şi de a utiliza propriile resurse pentru a răspunde într-o manieră nouă, mai adaptată, situaţiilor pe care le întâlneşte.
Abordarea ericksoniană consideră că apariţia tulburărilor poate fi în relaţie cu “învăţăturile” negative şi cu limitările dobândite de-a lungul dezvoltării noastre psihomotorii, educaţionale şi sociale. Datorită acestor constrângeri, puterea voinţei este limitată sau chiar inexistentă, iar cheia schimbării este accesul la inconştient.
Pentru Erickson, inconştientul este înţelept, protector şi constituie un “imens rezervor de resurse”. În consecinţă, fiecare dintre noi posedă posibilităţi unice de dezvoltare, de creştere şi de deschidere.
Mai permisivă decât hipnoza clasică, utilizând inducţii indirecte şi adaptate clientului, hipnoza ericksoniană conduce cel mai adesea la transe în stare de veghe decât la somn hipnotic. În consecinţă, este accesibilă tuturor.
Hipnoza ericksoniană a dat naştere terapiei scurte şi a influenţat puternic creatorii Şcolii de la Palo Alto (terapia sistemtică), precum şi creatorii programării neuro-lingvistice.
Hipnoza ericksoniană utilizează sugestia, dar şi tehnici de rezolvate de probleme provenite din programarea neuro-lingvistică. Aceste tehnici reprezintă o resursă importantă pentru hipnoterapeut.
Hipnoza ericksoniană reprezintă de asemenea o abordare umanistă a terapiei şi a pacientului. Şedinţa este întotdeauna o muncă în doi, terapeutul şi pacientul formând o echipă.
Terapia se desfăşoară întotdeauna cu obiective bine definite şi măsurabile şi comportă un număr limitat de şedinţe. Schimbarea şi progresul sunt apreciate în cadrul fiecărei şedinţe, ceea ce permite o mai bună adaptare a strategiei terapeutice.
“Meritul” schimbării revine clientului, reîntărindu-i-se astfel autonomia.

Autohipnoza
Orice intrare în starea hipnotică poate fi considerată „autohipnoză”, pentru că puteţi să vă hipnotizaţi singur dacă doriţi. Practica autohipnozei poate fi chiar o indicaţie pentru voi, pentru a accelera şi intensifica rezultatele terapiei. Învăţarea autohipnozei este facilitată în terapie. În timpul şedinţei de hipnoză învăţaţi să vă absorbiţi în voi înşivă, să vă îndepărtaţi de lumea înconjurătoare.
sursa: http://psihologiepsihoterapiecluj.freewb.ro/hipnoza-ericksoniana