Dumnezeu vs. stiinta

Aceasta este o poveste adevarata si merita sa o cititi, fie si numai pentru a afla cine a facut demonstratia de logica pe care o contine!
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia ...dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o
persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezita.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat raul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de masura a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gandi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei sa demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
„Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”
… Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...

Copacul fricii si copacul curajului: cum il inveti pe copil sa-si depaseasca frica

Vorbim prea putin despre emotii, desi fac parte din viata noastra la fiecare pas. Pentru ca le asociem cu ideea de a fi slab si vulnerabil, emotiile sunt discutate in termeni de „a face fata emotiilor”, „a depasi emotiile” sau „a nu te lasa afectat de emotii”. Iti propunem ca in Saptamana Scoala Altfel sa schimbi aceasta perspectiva asupra emotiilor, invatandu-i pe copiii sau pe elevii tai sa integreze emotiile si sa le accepte ca parte din viata lor. Desigur, daca esti parinte, poti realiza aceasta activitate si acasa, cu toti membrii familiei.

Iata cum:

De ce ai nevoie

carton colorat,
bucati de ziar,
lipici,
foarfeca,
instrumente de scris,
coala A3 sau plansa de polistiren.


Cum se realizeaza

1) Vorbeste-le copiilor despre emotii si despre cum ne pot influenta alegerile. De exemplu, un copil care se sperie sau se descurajeaza usor va avea dificultati la scoala chiar daca este un copil inteligent. Explica-le copiilor ca doar exprimandu-le si identificandu-le, putem sa avem o relatie sanatoasa cu ele si sa nu ne simtim coplesiti de ele atunci cand nu ne dorim acest lucru. In plus, vorbind deschis impreuna despre temerile lor, copiii vor ajunge sa se priveasca cu mai multa intelegere, sa se ajute reciproc si sa se respinga mai putin. Desigur, pentru acest lucru este nevoie ca orice glume rautacioase ale copiilor sa fie descurajate pe parcursul activitatii. Le poti explica copiilor ca uneori oamenii aleg sa rada de ceilalti doar pentru a se apara ei insisi si pentru ca, la randul lor, se tem sa fie vulnerabili.

2) Propune-le sa vorbiti mai intai despre temerile voastre creand impreuna „Copacul fricii”. Deseneaza pe coala de hartie un copac. Decupati impreuna frunze de diferite culori si fiecare dintre voi (inclusiv cadrul didactic:) ) va scrie pe o frunza unul sau mai multe lucruri sau situatii de care se teme. „Intuneric”, „lucrari de control”, „dentist”, „note mici”, „caini”, „tunete si fulgere”, „monstri”, „cutremure”, „sa dorm singur”, „fantome”, „sa fiu singur acasa”, „furia parintilor”, „inaltime” pot fi posibile raspunsuri ale copiilor. Incurajeaza-i sa scrie orice isi doresc si nu le cere sa scrie numele lor pe frunza cu temeri. Lipiti apoi frunzele in crengile copacului.

Exercitiul ii ajuta pe copii sa simta ca au mai mult control asupra propriilor trairi, ca le pot folosi pentru a obtine rezultate pozitive si ca toti trecem prin stari mai mult sau mai putin placute.

3) Treceti apoi la etapa in care va imprieteniti cu temerile si cautati impreuna solutii pentru a le depasi, creand impreuna „Copacul curajului”. Deseneaza un al doilea copac si scrieti pe frunze actiuni care va pot ajuta sa depasiti temerile. Ajuta-i pe copii sa gaseasca solutii pentru fiecare temere si scrieti-le pe frunze pe care le lipiti in al doilea copac. Poate fi vorba de solutii simple:„incerc din nou”, “cer ajutor”, „vorbesc cu prietenul meu”, „invat cum sa ma relaxez”, „respir adanc”, „nu renunt”, „caut alta solutie”, „imi recunosc frica”, „glumesc”, „iau o pauza”, „zambesc””. Solutiile sunt, desigur, diferite de la caz la caz. Este esential insa ca elevii sa inteleaga ca primul pas este sa isi accepte temerile si sa le traiasca, pentru a nu se lasa controlati de ele.

Exercitiul ii va invata de asemenea ca fiecare dintre noi ne temem de ceva, ca nimeni nu este perfect, dar, ca acceptandu-ne reciproc, ne putem ajuta sa devenim mai buni.

Daca ai nevoie de inspiratie pentru a vorbi despre emotii, iti recomandam materialele video si articolele cercetatoarei Brene Brown, care vorbeste despre rusine, vulnerabilitate si emotii.


http://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o


Alte variante ale activitatii

Poti crea copacul comunicarii nonviolente si copacul comunicarii agresive, al dorintelor si al lucrurilor pentru care copiii sunt recunoscatori, copacul locurilor in care copilul isi doreste sa calatoreasca, al profesiilor pe care vor sa le aiba, al cartilor pe care le-ati citit.

sursa: http://www.suntparinte.ro/copacul-fricii-si-copacul-curajului-cum-il-inveti-pe-copil-sa-si-depaseasca-frica

Cum il inveti pe copil despre emotii

Ii invatam pe copiii nostri sa scrie, sa citeasca, sa vorbeasca politicos, sa deseneze, sa aiba grija de sanatatea lor. O multime de lucruri care ii ajuta sa le fie bine. Le vorbim prea putin insa de un subiect esential pentru starea lor de bine: emotiile lor. Iata o activitate simpla, dar importanta, pe care o poti realiza cu copilul tau cu scopul de a-l ajuta sa inteleaga ce sunt emotiile, cum se manifesta ele la nivel de mimica si cum influenteaza comportamentul:

De ce ai nevoie?
Coli de hartie alba;
Creioane colorate;

Cum se realizeaza?
Scrie pe o coala de hartie emotiile: bucurie, tristete, surpriza si frica.
Discuta cu copilul tau despre fiecare emotie in parte.
Ia o coala alba de hartie si desenati in centru, fata unui copil, dupa care trasati mimica corespunzatoare primei emotii, bucurie: ochi rotunzi, sprancene arcuite, zambet pana la urechi. Gasiti impreuna sinonime pentru “bucuros” si scrieti-le in jurul desenului.

Cere-i apoi copilului sa isi aminteasca unele intamplari in care s-a simtit foarte bucuros. Axeaza-te pe actiuni: ce ai facut atunci cand ai fost bucuros? Ai sarit? Ai batut din palme? Ai ras zgomotos? Ai dansat? Ai imbratisat pe cineva?
Notati fiecare actiune in parte specifica bucuriei in partea de jos a foii.
Luati pe rand alte emotii si realizati acelasi exercitiu.

Teama - expresie faciala si cuvinte care exprima starile generate de teama:

Surpriza - cum arata un copil suprins si ce cuvinte folosim pentru a exprima aceasta emotie:

Tristetea - expresia faciala a tristetei si cuvinte pe care le folosim pentru a o exprima

Priviti-le si analizati-le, facand comparatie intre ele: cum arata mimica in diferite emotii? Ce comportamente suntem tentati sa realizam in functie de ceea ce simtim?
Prinde foile in camera copilului tau, pe perete, astfel incat sa fie vizibile, iar cel mic sa isi poata aduce cu usurinta aminte ce inseamna fiecare emotie in parte.

De ce este importanta aceasta activitate?
• Pentru ca il ajuta pe copil sa identifice mai usor emotiile.
• Face legatura intre mimica si comportament.
• Identifica mai repede emotiile pe care cei din jur le traiesc, doar privindu-le comportamentul.
• Isi poate regla propriile emotii mai usor, recunoscandu-le prin mimica si comportament, atunci cand apar.

sursa: http://www.suntparinte.ro/cum-il-inveti-pe-copil-despre-emotii

Castelul - Test de personalitate

Imaginati-va ca va aflati in fata unui castel. Scenariul se va desfasura ulterior cu ajutorul urmatoarelor intrebari: “Cat de usor va asumati riscuri in viata? Ce credeti ca se va intampla in viitor si care este imaginea pe care o au ceilalti despre tine?” Momentan….

Ajutandu-te de o hartie si de un creion, noteaza raspunsurile urmatoarelor intrebari. Cu ajutorul acestora vei invata mai multe despre caracterul tau, aspecte pe care probabil nu le cunosteai pana acum.

1. Va aflati in fata usii castelului. Cum va imaginati ca arata aceasta usa?
a) este o simpla usa
b) este o usa acoperita de plante si este oarecum greu de gasit
c) este o usa masiva de lemn decorata cu detalii metalice si iti creaza un sentiment de mister si de teama
2. Imediat dupa ce intri pe usa castelului realizezi ca nu se afla nimeni inauntru. Este pustiu. Care este primul lucru pe care-l vezi?
a) o bilbioteca mare, cu peretii acoperiti de carti
b) un semineu imens ce arde puternic
c) o salon de evenimente, cu candelambre uriase si covoare rosii
3. Privesti in jurul tau si observi niste scari. Decizi sa urci pe aceste scari. Cum arata aceste scari?
a) par ascutite si masive ca si cand se indreapta spre nicaieri
b) au forma unei spirale, niste scari imense
4. Dupa ce urci scarile, ajungi intr-o camera mica in care exista o singura fereastra. Cat de mare este aceasta fereastra?
a) este o fereastra normala
b) este prea mica, abia patrunde lumina
c) fereastra este imensa
5. Te uiti pe fereastra. Ce vezi?
a) valuri imense ce se lovesc furios de stanci
b) o padure inzapezita
c) o vale plina de verdeata
d) un oras mic, vibrant
6. Faci cale intoarsa pe scari si te-ai intors in zona in care erai atunci cand ai intrat pentru prima data in castel. Mergi pe langa castel si incearca sa gasesti intrarea din spate a castelului. Deschizi acea usa din spatele cladiri si intri intr-o gradina interioara. Ce se afla acolo?
a) este plina de plante, ierburi, lemne rupte si sarma ghimpata
b) se afla intr-o stare impecabila si este plina de nenumarate flori colorate
c) este o mica jungla, dar daca ar fi ingrijit acest loc ar arata superb



Interpretare
Intrebarea Nr. 1 – Usa
Usa reprezinta atitudinea ta pe care o ai fata de noile experiente.
Daca ati ales prima varianta, usa simpla, probabil nu va este frica sa infruntati noile provocari si aveti obiceiul de a va incerca norocul in noi situatii fara sa va ganditi prea mult atunci cand o faceti.
Daca ati ales cea de a doua varianta, usa ascunsa, posibil ca viitorul dumneavoastra sa nu fie prea clar si prea bine definit.
Cea de-a treia varianta este de cele mai multe ori alegerea persoanelor care nu se bucura foarte mult de aparitia noilor experiente din viata lor si care sunt obisnuite sa traiasca in zona lor de confort.
Intrebarea Nr. 2 – In interiorul castelului
Spatiul din interiorul castelului reprezinta ideea pe care crezi ca o au ceilalti despre tine. Daca, de exemplu, ti-ai imaginat o bilbioteca te privesti ca fiind genul de persoana care le acorda ajutorul necesar celorlalte persoane din viata sa si care-i ajuta sa-si gaseasca raspunsul la intrebari.
Imaginea semineului sugereaza sentimentele de caldura si de pasiune pe care crezi ca le oferi celor din jurul tau.
Sala de evenimente implica faptul ca va simtiti o persoana foarte importanta care are foarte multe de oferit celor din jurul sau.
In cazul in care prima imagine care ti-a aparut in minte a fost cea a unui coridor lung cu usile inchise, te privesti ca fiind o persoana greu de inteles.
Intrebarea Nr. 3 – Scarile
Scara reprezinta modul in care privesti viata.
Prima varianta sugereaza faptul ca esti o persoana care vede viata ca fiind plina de suferinta si de dificultati, spre deosebire de scara spiralata, care arata faptul ca esti o persoana ce are o latura romantica, ce se bucura de viata.
Intrebarea Nr. 4 – Fereastra
Fereastra reprezinta modul in care te simti in acest moment. Fereastra prin care patrunde cu greu lumina semnifica starea de depresie sau de sufeinta din viata ta. Simti ca nu exista o cale de a scapa acestei situatii momentan.
O fereastra normala indica faptul ca esti o persoana care are asteptari realiste de la viata. Iti dai seama ca exista limitari, dar preferi sa privesti partea plina a paharului.
Daca fereastra este imensa, probabil te simti invincibil, liber si in masura sa realizezi ceea ce vrei.
Intrebarea Nr. 5 – Vederea de la fereastra
Vederea de la fereastra reprezinta o privire de ansamblu asupra intregii tale vieti.
Valurile furtunoase reprezinta o viata agitata si intr-o continua schimbare, lipsita de echilibru.
Padurea inzapezita reprezinta o persoana ce a trait izolata si detasata de societate.
Valea verde arata ca viata ta este plina de calm, echilibru, fara prea mult stres si fara anxietate.
Orasul vibrant indica faptul socializezi extrem de mult si ai o multime de prieteni.
Intrebarea Nr. 6 – Curtea castelului
Aceasta este imaginea pe care o aveti referitoare la viitorul dumneavoastra. Asa ca, in cazul in care ai ales gradina plina de flori frumoase, viitorul ca fiind pe masura imaginii din mintea dumneavoastra. Pe de alta parte, imaginea gradinii lasate in paragina, din contra, reprezinta imaginea unui viitoru subru, viitorului dureros, lipsit de speranta. In cazul in care gradina aleasa are potential dar are nevoie de un pic de ingrjire, este necesar sa preluati controlul asupra vietii dumneavoastra si sa va asumati aceasta responsabilitate.

sursa: http://www.e-dimineata.ro/castelul-testul-de-personalitate-care-te-va-ajuta-sa-te-cunosti-mai-bine/

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Povestea medicului

Trăia în vremea lui un medic care se numea Ghenadie si era foarte materialist, nu credea in suflet, nemurire, iad, rai, ingeri si nici in diavoli. Mai mult, se lauda cu aceasta, cum fac multi si astazi. Intr-o noapte pe cand Ghenadie dormea a avut un vis: a aparut langa patul lui un tanar care parca l-a trezit si i-a zis: - Urmeaza-ma! Acesta s-a ridicat voios si l-a urmat. Au mers mult timp prin tinuturi frumoase si au ajuns intr-o cetate minunata unde se auzea o muzica deosebita, cu melodii ceresti cantate de zeci de mii de ingeri. La putin timp s-a trezit tihnit. Calatoria din vis ii placuse foarte mult, dar fiind materialist, nu i-a dat importanta, ci a zis in sine: „Ce pacat ca a fost doar vis fugar“, si l-a uitat. A trecut destul timp pana cand, in vis il revede pe acelasi tanar care s-a asezat langa el si l-a intrebat: - Ma cunosti, Ghenadie? - Desigur, imi amintesc foarte bine de tine. - Ce-ti amintesti? - Imi aduc aminte ca ai venit si am mers impreuna intr-o cetate de o frumusete negraita si am ascultat acolo muzici ceresti. A fost nemaipomenit! - Dar cum ai vazut cetatea si ai auzit glasurile minunate? Erai treaz sau in vis? - Visam! - Si trupul tau unde era? - In pat! - Ochii tai erau inchisi sau deschisi? - Inchisi! - M-ai vazut si m-ai auzit? - Desigur! - Dar cu ce ochi si cu ce urechi m-ai vazut pe mine si ai ascultat muzica aceea? Medicul nu stia ce sa raspunda. Atunci tanarul cu chip luminos i-a zis: - Vezi! Cu toate ca ochii tai erau inchisi, simturile tale amortite si trupul nemiscat, tu traiesti, petreci si ai experiente minunate. Exista o viata independenta de trup. La fel se intampla si cand mori: vei vedea cu alti ochi, vei auzi cu alte urechi fara sa traiesti in trup: inceteaza sa te mai indoiesti cum ca nu mai exista o alta viata. Ghenadie s-a trezit brusc si a vrut sa zica: “vis a fost“, dar s-a oprit si s-a intrebat: „Oare a fost vis sau realitate? A fost lectia cuiva? A lui Dumnezeu?” Nu a putut sa-si dea un raspuns exact, caci era materialist, dar de atunci putin cate putin a inceput sa creada. Ghenadie insusi, devenit crestin a povestit intamplarea fericitului Augustin si acesta a consemnat-o intr-una din cartile sale.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina