ADHD

ADHD este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin disfuncţii la nivelul atenţiei, al inhibiţiei comportamentale şi al controlului activităţii (Barkley, 1991). Tulburarea comprimă trei simptome esenţiale: inatenţie, impulsivitate şi hiperactivitate, simptome ce apar relativ devreme în copilărie, înaintea vârstei de şapte ani şi persistă de-a lungul dezvoltării.
• Deficitul atenţional se referă la incapacitatea copilului de a-şi concentra atenţia pentru o perioadă mai lungă de timp. Acest deficit apare atât în sarcinile şcolare cât şi în timpul perioadei de joc.
• Hiperactivitatea se referă la tempoul crescut al activităţii fizice. Copilul este “neastâmpărat”, are dificultăţi în a sta liniştit, se mişcă prin sala de clasă sau îşi mişcă rapid membrele.
• Impulsivitatea se referă la rapiditatea de acţiune a acestor copii, fără a se gândi la consecinţe. În unele cazuri aceasta ia forma unor comportamente periculoase (ex. alergatul pe stradă).
În funcţie de principala disfuncţionalitate se descriu 3 subtipuri ale acestei tulburări
• tipul cu predominanţa neatenţiei
• tipul cu predominanţa hiperactivităţii/impulsivităţii
• tipul combinat, tulburarea se manifestă de regulă în mai multe situaţii ( acasă, la şcoală, în situaţii sociale), însă cu intensităţi diferite, iar la unii copii poate să apară predominant într-un anumit mediu. De aceea de exemplu, chiar dacă profesorul observă indici ai acestei tulburări în timpul orelor de clasa, părerea părinţilor poate fi diferită.
Multe din cazurile de copii cu ADHD sunt diagnosticate greşit, fiind incluse în categoria deficienţei mentale şi a tulburărilor de învăţare. Aceşti copii sunt apoi orientaţi spre şcoli ajutătoare, fapt care reduce semnificativ şansa lor de a se trata eficient şi de a se dezvolta normal. Este foarte important ca învăţătorul să depisteze corect posibilele cazuri de ADHD pentru ca apoi aceşti copii să beneficieze de cea mai bună modalitate de intervenţie.
Copilul cu deficit atenţional prezintă mai multe simptome, unele din acestea fiind mai uşor de observat chiar în activitatea din timpul orelor sau în pauze:
Simptome ale neatenţiei
1. nu acordă atenţie detaliilor şi face greşeli frecvente
2. are frecvent dificultăţi în a-şi menţine atenţie în timpul orelor sau la diferite sarcini
3. are frecvent dificultăţi în a-şi menţine atenţie în timpul orelor sau la diferite sarcini
4. îşi menţine greu atenţia în timpul jocurilor( le schimbă frecvent)
5. nu urmăreşte instrucţiunile şi nu reuşeşte să finalizeze activităţile
6. are frecvent greutăţi în a-şi organiza sarcinile
7. evită , îi displace şi are reţineri în a se angaja în activităţi care solicită efort mental susţinut
8. pierde frecvent lucruri care îi sunt necesare în diferite activităţi (jucării, caiete, creioane, liniar,etc.)
9. este foarte uşor distras de stimuli
10. este de multe ori uituc,dezordonat
Simptome ale hiperactivităţii
1. îşi mişca frecvent mâinile şi picioarele şi se foieşte pe scaun
2. îşi părăseşte locul din bancă în situaţii în care ar trebui să rămână aşezat
3. agitat excesiv în situaţii în care un astfel de comportament este necorespunzător
4. are dificultăţi în a se juca în linişte
5. vorbeşte deseori excesiv de mult
Simptome ale impulsivităţii
1. răspunde frecvent fără să aştepte ca învăţătorul să-şi termine întrebarea
2. are dificultăţi în a-şi aştepta rândul
3. întrerupe în mod frecvent conversaţiile sau activităţile altora
Este important de reţinut că aceste simptome indică prezenţa unei tulburări numai când frecvenţa lor este semnificativă în comportamentul copilului. De asemenea, comportamentele disfuncţionale trebuie să se manifeste în cel puţin 2 situaţii din următoarele: la şcoală/acasă/la locul de joacă şi să persiste de mai mult de 6 luni.