Ca neuronii nu se pot regenera, ca o frunte lata denota inteligenta, ca doar geniile folosesc mai mult de 15% din creier sint doar citeva dintre cele mai celebre neuromituri ale vremurilor noastre. ELLE demoleaza legenda si restabileste adevarul...
Dupa varsta de 2 ani, nu se mai nasc noi neuroni
Aceasta credinta e expirata din octombrie 1999, cind doi neurocercetatori de la Universitatea Princeton, Elizabeth Gould si Charles Gross, au publicat un studiu revolutionar: descoperisera innoirea celulei neuronale in creierul unei maimute adulte. Multi ani pina atunci, unul dintre principiile de capatii ale neurostiintelor era ca omul se naste cu toate cele 100 de bilioane de neuroni si ca un creier adult nu e capabil de neurogeneza. E adevarat ca in primii doi ani de viata se formeaza cei mai multi neuroni. Dar procesul continua si dupa aceasta virsta, doar ca incetineste cu trecerea timpului. Insa nu dispare, cum se credea. Practic, in prima copilarie se concentreaza majoritatea informatiei in capul nostru, de care se leaga ulterior tot ceea ce urmeaza a fi invatat. Descoperirea celor de la Princeton a fost confirmata mai tirziu, in martie 2000, cind un grup de cercetatori de la Universitatea Cornwell a demonstrat in laborator cum anumiti neuroni din zone-cheie pentru invatare si memorie se pot regenera. Dragos Cirneci, doctor in psihologie, spune ca nastem permanent noi neuroni. „Aceasta este, poate, cea mai mare descoperire din ultima vreme din domeniul neurostiintelor.” Asadar, tocmai s-au risipit regretele dupa neuronii irositi in noptile pierdute din studentie (prin biblioteci, evident, la ce credeai ca ma refer?). Iar vestile bune nu se opresc aici, caci neurogeneza poate fi stimulata si in mod controlat. Cum? Prin ceea ce se numeste „expunere la un mediu imbogatit”. Tehnicile sint mai aproape decit ti-ai fi imaginat, asa ca poti lua notite: de exemplu, studiile au dovedit faptul ca activitatea fizica stimuleaza producerea de neuroni. Cu o singura conditie: sa nu fie un antrenament de rutina, ci unul cu exercitii diversificate. De asemenea, cind te orientezi in spatiu, interactionezi cu persoane straine, cind inveti sa rezolvi probleme noi, sa operezi cu lucruri necunoscute sau cind faci exercitii de brainfitness, in tot acest timp „produci” practic noi neuroni. Insa la fel de important e si ce faci cu ei dupa asta, caci tot studiile demonstreaza ca noii neuroni mor daca nu sint folositi. Deci degeaba-i avem, daca nu stim sa-i folosim.
Marimea conteaza
Acest mit a intrat in stiinta in secolul al XIX-lea, cind oamenii au inceput sa faca masuratori si sa creada ca un cap mare sau anumite protuberante indica o inteligenta crescuta. Dragos Cirneci spune ca diferentele dintre oameni sint foarte subtile – la nivel de sinapse, nicidecum la nivel de marime a capului – si ca in nici un caz nu se pot vedea cu ochiul liber. (De tinut minte pentru urmatorul interviu la care mergi!) Iar dr. Horatiu Ioani, medic neurochirurg, explica despre anatomia creierului ca aceasta difera la fiecare om: „Nu exista doua creiere identice, asta e o alta legenda. E ca la amprente. Si nu exista doua creiere cu functiile in aceleasi zone. Aproximativ da, in aceleasi zone, dar spatierea poate varia pe arii de 2-3 centimetri patrati”. Iar pentru identificari precise, neurologia si neurochirurgia dispun de diferite tehnici. „Bineinteles ca anatomia respecta ce e scris in carti, dar fiecare creier e putin altfel.” Genii literare precum Turgheniev, cu un creier sub media populatiei, ca volum, sint o dovada a faptului ca zicala „Nu conteaza cit e de mare, ci cum se foloseste” se aplica si in cazul creierului. „Asta, spre deosebire de omul de Neanderthal, care avea un cap mult mai mare decit omul de rind”, spune Cirneci. Si exemplele pot continua: veverita are cel mai mare creier in raport cu restul corpului. Sau casalotul (un soi de balena) are cel mai mare creier dintre toate animalele cunoscute astazi. Adica de vreo opt ori mai voluminos decit al omului. Ceea ce nu il face deloc mai destept.
Folosim doar 10% din creier
Demolind cu convingere si acest mit, dr. Ioani isi aminteste de o pacienta care spunea ca „nu prea conteaza daca si-a scos tumora si jumatate din lobul temporal, din moment ce oricum foloseste doar 10% din creier”. Ceea ce ma face sa ma gindesc ca poate de aici ar fi trebuit sa incep articolul... Batalia miturilor: care e mai mare. Dar nici aici nu stiu cit e de relevant. De ce ne-ar fi inzestrat natura cu un asemenea creier, daca am fi folosit doar o asa mica parte din el? Acest mit a pornit din presa, de la un anumit psiholog american, William James, care a declarat pe la 1890 ca „in medie, o persoana isi atinge rar si doar o foarte mica parte din potential”. Ceea ce s-a transformat in „folosim doar 10% din creier”. Mai tirziu, dintr-o pura eroare jurnalistica, citatul i-a fost atribuit lui Albert Einstein. Acesta ar fi declarat ca, pentru a fi un geniu intr-ale fizicii, trebuie sa-ti folosesti tot creierul. „De unde miscarea New Age a inceput sa promoveze consumul de LSD si alte droguri pentru activarea intregului creier si crearea de genii”, spune Cirneci, care povesteste si cum Einstein a dezmintit ulterior faptul ca ar fi spus asa ceva, motivind ca el este fizician, nu neurochirurg si deloc in masura sa faca astfel de afirmatii. Atunci sa dam cuvintul inapoi specialistului: „Totul e folosit din creier: de la neuroni la celule gliale, vase de singe, tot”, spune dr. Ioani. „O zona care nu e folosita se atrofiaza. La un pacient cu dementa Alzheimer, de exemplu, lobii frontali se vad imagistic ca o pruna uscata.” Iar acest lucru se mai evidentiaza la copiii care se nasc orbi si al caror cortex occipital (specializat in vedere) nu se dezvolta. Pentru ca pur si simplu nu primeste stimuli luminosi. Singurul adevar din aceasta poveste cu 10% este ca parti diferite ale creierului nostru se activeaza in momente diferite. Situatie: citesti acest articol. Iti folosesti vazul, deci cel mai probabil aria unde se proiecteaza vederea e puternic activata. Dar oare inseamna asta ca nu iti folosesti si picioarele? Chiar daca stai pe scaun, picioarele tale simt si misca, ele sint integrate in relatia cu mediul. Doar ca nu sint activate la fel ca atunci cind faci jogging. De altfel, cele mai multe boli psihice (anxietatile, depresia) sint rezultatul unui deficit de inhibitie, nu de excitare la nivelul creierului. In schizofrenie, de exemplu, se activeaza prea mult din creier si atunci apar halucinatiile.
Emisfera dreapta vs. cea stinga sau lupta dintre ratiune si simtire
Dragos Cirneci explica faptul ca dominanta emisferelor e un fapt real, insa strict din punct de vedere motor. Dreptacii sint dominati de emisfera stinga, iar stingacii de cea dreapta. „Ambele emisfere se ocupa in egala masura de emotii, doar ca de emotii diferite. A crede ca stinga e pur rationala si dreapta pur emotionala e o mare bazaconie”, declara el. Emisfera dreapta e responsabila mai degraba cu emotii de tipul anxietate, stres, panica, iar stinga de relaxare, bucurie, anticipare sau sex. |nsa si in emisfera stinga se regasesc anumite emotii negative, precum furia sau frustrarea. „E aceeasi zona care se activeaza cind te bucuri ca primesti ceva, de exemplu, si se stinge cind nu mai primesti, lasind loc furiei si frustrarii”, spune Dragos Cirneci. „E foarte complicat creierul. Si nu se judeca in termeni de umflaturi, volume, stinga, dreapta. Important e intregul. Nu se poate imparti nici macar in lucruri mai clasice, cum ar fi sediul vorbirii. Se asociaza emisfera stinga cu limbajul si dreapta cu spatialul. Ei bine, nu e chiar asa. Anumite elemente ale limbajului sint localizate in emisfera stinga, dar timbrul si inaltimea vocii sint in emisfera dreapta. La fel si aspecte care tin de partea emotionala a vorbitului.” Deci lucrurile sint interdependente si legate intre ele. A le privi in mod separat e o mare greseala.
Ca neuronii nu se pot regenera, ca o frunte lata denota inteligenta, ca doar geniile folosesc mai mult de 15% din creier sint doar citeva dintre cele mai celebre neuromituri ale vremurilor noastre. ELLE demoleaza legenda si restabileste adevarul...
Frunte lata = minte de geniu?
La fel cum se spune ca oamenii buni au urechi mari si cei rai le au mici, se mai spune si ca oamenii cu frunte lata sint mai inteligenti decit cei cu frunte ingusta. Dar ce inseamna lat si ingust cind vine vorba de frunte? Dimensiunile se refera la proportiile fetei, la etajele figurii, dupa anumite repere: limita inferioara de insertie a parului, punctul median dintre sprincene, punctul de sub nas si cel de sub barbie. Acestea delimiteaza intre ele trei etaje, care se masoara si se compara. Diferentele in functie de amplitudine se traduc in „lat” sau „ingust”. Exista tendinta de a crede ca o frunte mai lata e semn al unei bune dezvoltari intelectuale, insa pina acum nu exista studii care sa confirme aceast lucru. Exista doar studii care arata ca dimensiunea creierului nu are nici o legatura cu functia pe care el o poate indeplini, dupa cum tocmai am demolat doua mituri mai sus. Marian Stelian, director general la Synergon Consulting (o companie care se ocupa de neruomarketing si cercetare), subliniaza ca nu e vorba nici de frunte, nici de marime, nici de numarul circumvolutiunilor. „Ceea ce face diferenta e conectivitatea dintre neuroni. Noi, ca specie, avem cel mai mare numar de conexiuni neuronale.” Insa ipoteza ca o frunte lata ascunde o minte mai isteata ramine deschisa, iar pina la noi descoperiri, sa ne ocupam si de alte mituri.
Sintem manipulati subliminal
Ideea de manipulare subliminala hraneste teoria conspiratiei si asaza masele intr-o solidaritate ciudata si o resemnare muta. Filozofia „ce sa fac, nu-i vina mea” serveste drept scuza foarte buna cind nu te poti opri din rontait alune, fumat tigari sau mincat pufuleti. Ce inseamna, de fapt, „subliminal”? Mesaje inserate in imagini si sunete, mesaje pe care mintea noastra le percepe, trecind insa nedepistate de filtrul constientei. Primul care a vorbit despre „mesaje subliminale” a fost cercetatorul James Vicary. Omul a facut urmatorul experiment: la un cinematograf, in timpul unui film, a proiectat timp de 1/3.000 secunde cuvintele „Coca-Cola” si „popcorn” si a observat comportamentul celor din sala. In consecinta, vinzarea la cola a crescut cu 18%, iar la popcorn cu 57%. Apoi, gata, subiectul „subliminal” a explodat! De la inceputul anilor ’50 pina in anii ’70 s-au publicat carti despre tehnici de manipulare subliminala, interzise ulterior de Comisia Federala de Comunicatii a Statelor Unite (FCC). Ulterior, s-a repetat experimentul si s-a dovedit ca singurul lucru indus era senzatia de foame sau sete. Daca erau mai multe bauturi, oamenii nu le alegeau in functie de mesajul proiectat, ci dupa propriul gust. Iar alte studii din anii ’70-’80 au confirmat ca reclamele subliminale influenteaza numai daca nu exista o preferinta personala anterioara in domeniul respectiv. Deci Vicary se inselase, lucru confirmat si de Dragos Cirneci: „Eu mi-am facut masteratul pe liminal si spun ca nu e asa cum se crede. Mi-a luat doua luni sa stabilesc la 15 oameni pragul la care ei percep subliminalul. E diferit la fiecare, iar stabilirea acestui prag e un proces foarte complicat...”. O alta poveste „celebra” legata de subliminal dateaza din 1990, cind a avut loc procesul Judas Priest. Atunci s-a iscat un scandal, in care parintii celor doi baieti care se sinucisesera sustineau ca versurile unei anumite melodii a trupei i-au determinat sa-si ia viata. La final, judecatorul a decis ca nu exista nici un fel de dovada stiintifica pentru a sustine acuzatia si cazul a fost inchis. Totusi, exista in continuare sustinatori ai ideii ca sintem bombardati de aceste mesaje subliminale prin publicitate si media, in general. Dar sa nu confundam casetele motivationale si cartile despre cum sa ne lasam de fumat cu ceea ce inseamna subliminal. Reclamele „la vedere” si-au dovedit eficienta prin sute sau mii de studii de marketing si nu au nimic de ascuns. Teoretic.
Scleroza vine la pachet cu batrinetea
Aici adevarul e mult mai trist decit mitul, fiindca involutia neuronilor incepe sa se manifeste cu mult inainte de batrinete. „Functia intretine organul” este o mare vorba, de care ar trebui sa tinem cont, incercind sa preintimpinam orice degenerare a aptitudinilor noastre cerebrale. Tehnologia care a venit in ultimul timp sa ne faca viata mai usoara ne transforma in niste lenesi intelectuali, care apeleaza la calculator pentru orice inmultire cu doua cifre. Un scolar de 9 ani iti poate da clasa. Sau chiar si bunicii, dat fiind ca-n era lor era mai folosit capul decit tehnologia. Nu stiu altii cum sint, dar mie uneori mi-e greu sa tin minte ce date transfer dintr-o fereastra in alta, incit trebuie sa lucrez cu amindoua in paralel. Ca sa nu mai zic ce binecuvintare mi se pare functia de „reminder” a telefonului mobil! Care telefon nu e nici prea destept din fabricatie, ca nu-mi place concurenta. Iar prea multe butoane si aplicatii ma incurca din start. Revenind la mit, virsta aduce incetinirea tuturor proceselor din organism, iar creierul nu e deloc scutit de asta. Insa important de retinut e ca nu trebuie sa fii batrin ca sa fii uituc. Asta se poate intimpla la orice virsta. Ce putem face? Exista exercitii speciale de antrenare a atentiei, de crestere a memoriei, de stimulare intelectuala, in general. Dragos Cirneci mentioneaza alt experiment: sub observatie RMN, un copil, un adult si o persoana mai in virsta au de rezolvat aceeasi problema. Cine obtine cele mai bune rezultate in cel mai scurt timp? Adultul, bineinteles. Cine si-a solicitat cel mai mult creierul? Copilul si batrinul. Te-ai fi gindit? E logic intr-un fel, dar si o mica pacaleala la mijloc. Sa nu traim cu impresia ca, fiind oameni activi, ocupati si chiar cu rezultate bune la serviciu, ne folosim intregul potential. De fapt, atunci cind efectuam activitati cu care sintem obisnuiti, care ne sint la-ndemina (oricit de solicitante pentru altii), lasam de fapt creierul sa leneveasca. Si Doamne fereste sa se obisnuiasca!
Creierul e ca un computer
Sau ca un burete. Adica, dupa ce isi atinge pragul de saturatie, nu mai poate fi adaugat nici un strop de informatie. Ca un hard disk care s-a umplut. Nu e asa. Puterea de stocare a creierului nostru e nelimitata. „Dar sa tinem cont ca avem si o functie de delete”, spune dr. Ioani. Intr-adevar, manifestindu-se ca un fel de inhibitie de protectie, creierul nu inregistreaza toate informatiile care ajung la noi. Le trece printr-un filtru si le sorteaza in functie de importanta personala, emotionala, profesionala, sociala etc. Informatia ramine undeva, de unde poate fi accesata prin diverse tehnici. Cel mai reprezentativ exemplu e la un examen, cind stii ca ai invatat ceva anume, dar parca nu gasesti sertarul din care sa scoti datele respective. Asemanator e si cu sertarasele memoriei: unele sint mai la-ndemina si deschise mai des, altele doar din cind in cind. Spatiul nostru de stocare nu e, insa, limitat, iar potentialul e enorm. Memoria e si ea o functie, care poate fi antrenata, dupa cum spuneam. Imi amintesc de tocilarii de la scoala. Si de un profesor din facultate, care mi-a zis la un moment dat: „|ntotdeauna am apreciat oamenii care gindesc, ca pentru restul s-au inventat calculatoarele”. Mi-a spus ca e pacat de orice minte irosita, dar si de orice informatie nestocata, care contribuie la irosirea mintii. Fiindca pentru a gindi n-ai nevoie doar de cap, ci si de termeni. Nu stiu ce-o fi vrut sa zica, dar nota mi-a dat-o mai mare decit as fi meritat pentru ce scrisesem. Asta nu-i mit, e realitate. E un om care a avut incredere in mine. De asta zic: sa ne ingrijim mintea, caci e singura pe care o avem.
Miruna Siminel
Data publicarii: 08.02.2011
Sursa: http://www.elle.ro/Sanatate-Dieta/Health/Legendele-creierului-nostru
