Un studiu important asupra fazelor de evoluţie ale alcoolismului a fost efectuat de către profesorul american Jellink E.M. pe baza cercetării istoricului bolii a peste 2000 de pacienţi. Concluziile sale au fost publicate în raporturile O.M.S. şi constituie baza metodelor moderne de diagnostic şi tratament acestei afecţiuni. Jellink E.M. a descris cinci tipuri de alcoolism, descriind prin aceasta pierderea controlului şi a capacitaţii de abstinenţă. Jellinck, defineşte în 1960 alcoolismul ca "orice folosire a băuturilor alcoolice care produc daune individului, societăţii sau ambelor". El clasifică alcoolismul în cinci forme. După Jellinck, numai alcoolismul de tip gamma şi delta reprezintă boala reală, restul reprezentând probleme legate de abuzul de alcool.
Băutorii de tip alfa - consumă alcool pentru a se uşura, încercând prin aceasta să-şi rezolve diferitele probleme. Progresiv se instalează dependenţa, dar în această formă există încă control asupra consumului de alcool.
Băutorii de tip beta - consumă alcool frecvent, cu diferite ocazii fără să se instaleze dependenţa. Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice ale abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac etc).
Băutorii de tip gamma - dependenţi de alcool în primul rând psihic dar şi fizic. Nu mai pot controla cantitatea consumată (după primele pahare nu se mai pot opri până ajung la starea de ebrietate).
Băutorii de tip delta - dependenţi fizic de alcool, pot păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool (nu se îmbată tare dar nici nu pot renunţa).
Băutorii de tip epsilon (periodici) - beau necontolat timp de câteva zile, având însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv. Consumul de alcool este ciclic (Rieth E., 1999).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu