Feminismul – între feminitate şi masculinitate, Analiză de discurs

Abstract

În acest studiu s-a urmărit atitudinea a doi subiecţi cu studii superioare (dublu masterand, respectiv doctorand), cuplu, faţă de ideea de feminism, de ideea că încă în societate, se fac diferenţe între femei şi bărbaţi sub influenţa conceptelor de feminitate şi masculinitate. Şansele pe care le primesc in societate femeile sunt percepute diferit de femei, ele fiind de părere că nu li se acordă şanse egale, în timp ce bărbaţii privesc mai indulgent această problemă, chiar mai detaşat. În analiză, s-a ţinut cont şi de faptul că cei doi subiecţi formează o pereche, punându-se în contrast răspunsurile lor pe tot parcursul analizei
Cuvinte cheie: feminism, şanse de promovare, atitudini specifice, relaţia de cuplu.
Concepte relaţionate: carieră, familie.

Introducere

Feminismul a apărut ca replică a femeilor la modul în care societatea ajunsese să le trateze. La sfârşitul anilor ’60 mişcarea feministă a supus unei viziuni critice radicale societatea şi relaţiile sociale, în special cele dintre bărbaţi şi femei. A introdus discursul public despre caracteristicile patriarhale ale societăţii contemporane, despre dominaţia masculină, despre „politicile sexuale” (A. Băban, 2002). Feminitatea, poate fi înţeleasă ca exact obiectul vizat de feminism. Femeia poate să-şi întreţină singură familia, poate avea funcţii de conducere, poate avea un copil fără sa aibă un soţ. Toate aceste aspecte sunt în contradicţie cu ideea de feminitate, idee ce susţine că femeile trebuie să se comporte în mod „adecvat sexului lor”. Procesul de învăţare al rolurilor feminine şi masculine se realizează treptat, fetele şi băieţii observă şi imită acţiunile realizate de părinţii lor.
Din perspectiva teoriei învăţării sociale femeia tradiţională (sau barbatul tradiţional) este cea care crede că „femeile şi bărbaţii ar trebui să posede anumite caracteristici specifice”. Astfel, „feminitatea şi masculinitatea sunt conceptualizate ca şi comportamente şi acte, ca un fel de performanţă şi nu ca esenţă umană”. (Connell, 1987, 1995)
În schimb, teoria dezvoltării cognitive, consideră că “băiatul devine conştient de statutul genului său din interior, din sine insuşi. El nu are nevoie de recompense sau pedepse. O tendinţă “de a-şi atribui valoarea sieşi” presupusă a fi innăscută, îl determină pe băiat nu doar să vadă genul său ca fiind superior în mod natural, ci să considere activităţile associate cu genul său ca fiind preferabile.” (Kohlberg, 1984)
Interviurile ce se regăsesc în acest studiu abordează ideea feminismului şi a modului în care este înţeles în ţara noastră, mai exact în mediu universitar (cei doi fiind atât cadre didactice cât şi studenţi).


Metoda şi subiecţi

Metoda la care am recurs este analiza de discurs, definită uneori şi analiza limbajului „dincolo de propoziţie”. Poate fi caracterizată drept o cale de abordare şi analiză a unei probleme. Analiza de discurs este o citire deconstructivă şi interpretare a problemei sau textului. Nu ofera răspunsuri absolute la probleme specifice, dar ne ajută să înţelegem condiţiile din spatele unei probleme specifice şi ne face să înţelegem că esenţa acelei probleme şi rezolvarea ei se regăsesc în asumpţii, aceleaşi asumpţii care relevă existenţa acelei probleme. Toate acestea au scopul de a ne permite să vedem problema dintr-o perspectivă mai largă şi să câştigăm capacitatea de a înţelege problema.
Analiza de discurs doreşte să ofere o înţelegere mai clară a motivaţiilor ascunse la altii şi la noi înşine şi implicit, ne oferă şansa de a rezolva probleme concrete, nu prin oferirea de răspunsuri nonechivoce, ci prin adresarea de întrebări ontologice şi epistemologice.
Cei doi intervievaţi fac parte din mediul universitar. Primul subiect (sex feminin), L.B., 24 ani, este dublu masterand la Facultatea de Litere şi la Facultatea de Studii Europene şi asistent universitar. Al doilea subiect (sex masculin), B.C., 24 ani, este doctorand la Facultatea de Chimie şi asistent universitar. Cei doi subiecti intervievaţi formează un cuplu de 4 luni şi locuiesc în cămin. Analiza materialului s-a realizat pe casete audio, apoi s-a recurs la transcrierea acestora. Am obţinut consimţământul din partea subiecţilor şi am respectat condiţiile de anonimat.

Analiza interviurilor
În interviu s-a urmărit următoarea structură:
1. Influenţa conceptelor de de masculinitate şi feminism;
2. Diferenţe în mediul universitar in ceea ce priveşte atitudinile profesorilor faţă de fete şi faţă de băieţi;
3. Şansele de dezvoltare a unei cariere pentru absolvenţi (băieţi) şi pentru absolvente (fete);
4. Femeile cu o familie întemeiată (copii) şi şansa unei cariere.

Din cauză că aceste teme s-au atins uneori anticipat de către subiecţi, vom analiza interviurile în ansamblu.

Analiza porneşte de la faptul că cei doi subiecţi formează un cuplu, provin din mediul universitar şi au aspiraţii orientate catre dezvoltarea unei cariere. Cei doi au cunoscut dinainte faptul că vor fi intervievaţi pe aceeaşi temă. În urma analizei iniţiale a interviului lui L.B. (frazele bine structurate, siguranţa în voce, ton răspicat, stapânire de sine) se observă că subiectul nu se limitează la a da răspunsuri la intrebările ce i se adresează, ci încearcă să îşi facă cunoscută poziţia fermă faţă de ceea ce se întamplă în societate vis-a vis de femei, la ora actuală. Uneori lasă impresia că experimentează situaţia în care femeilor nu li se dau şanse egale cu cele ale bărbaţilor şi ca tot ce a realizat este datorită muncii efective şi a competenţelor pe care le deţine şi nu datorită anumitor favoruri legate de aspectul fizic. L.B.:„ Cei mai mulţi care rămân în universitate..ăă....posturile universitare sunt în mare parte ocupate de băieţi. Deşi am terminat Facultatea de Litere şi.. ponderea..ăă...femeilor este mult mai mare. Majoritatea asistenţilor la cele mai multe catedre sunt bărbaţi.”
Cuvintele pe care şi le alege, modul în care le aşează în propoziţie, astfel încât să fie cât mai clar înţeleasă şi să iţi exprime ideile cât mai clar posibil, demonstrează că doreste să transmită cât mai clar ceea ce simte şi anume că întradevăr pentru ea, situaţia femeii care doreşte o carieră şi nu este sprijinită în acest sens, îi este foarte cunoscută.
Făcând o comparaţie între dimensiunile răspunsurilor între cei doi, putem stabili că L.B. a văzut acest interviu ca o ocazie de a se face auzită, în timp ce B.C. oferă răspunsuri destul de scurte şi generale, demonstrând faptul că problema feminismului şi a feminităţii nu-l afectează şi nici nu-i stârneşte curiozitatea în mod deosebit. La întrebarea „Care este diferenţa dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte atitudinea lor faţă de o femeie care doreşte să îşi facă o carieră” B.C. răspunde: „Nu stiu, nu...cel putin nu simt asta si...nu stiu de ce ar fi diferit. Adica probabil ca este diferit, dar nu cred ca are atata importanta…Eu cred pur si implu ca au gandiri diferite……aa, …inca un lucru…diferitele puncte de vedere nu inseamna obligatoriu…necaz …pot ajunge la rezultate mult mai bune…”
Urmărind firul discursului celor doi la prima intrebarea „Câtă influenţă au în zilele noastre conceptele de masculinitate şi feminism?” se observă că acestea două diferă atât din punctul de vedere al conţinutului cât şi al fluenţei vorbirii: „Toată tevatura în ceea ce priveşte feminismul s-a mutat dinspre America şi înspre România şi se încearcă, dacă nu se aplică măcar teoretic, se încearcă să se schimbe mentalitatea românilor. Şi atunci nu neapărat cu titlu de comunism, ci sub o forma de reconsiderare a drepturilor femeii se încearcă o egalitate sau o egalizare a femeilor cu bărbatul. Problema este că femeia niciodată nu o să fie egală cu bărbatul. Deoarece sarcinile în plus care îi dau această egalitate cu bărbatul nu fac altceva decât să-i încarce programul şi din această cauză femeia munceşte de două ori mai mult decât bărbatul: munceşte şi la serviciu , munceşte şi acasă. Cu cât are mai multă responsabilitate la serviciu, cu atât stresul va fi mai mare şi acasă.” (B.L.), „Pe plan profesional...cred că...feminismul a câstigat foarte mult deoarece... au apărut noi,.. noi domenii care… care au oferit posibilitatea ca şi femeile să lucreze tot la fel ca bărbaţii … să...ăă… meargă în paralel... eu cred că ... ăăă... nu ... cred că esenţa de.. de feminism poate ar avea vreodată sens pentru egalitate în orice domeniu deci este evident faptul că sunt domenii în care nu poţi face faţă dacă eşti bărbat sau vice versa... este greu de imaginat să............ .sau sa lucreze bărbatul în domenii în care... nici dacă ar vrea (cu ton zimbăreţ) nu ar putea să facă faţă.”(B.C.). Fraza continuă a lui L.B. denotă faptul că problema constituie o sursă frecventă de discuţii şi analize în viaţa ei şi chiar importantă. Se regăseşte destul de des cuvântul „egal” în diferite sensuri „se încearcă o egalitate sau egalizare a femeilor cu bărbatul”, „...îi dau această egaliatate cu bărbatul....” înţelegem de aici că aceasta este o problemă care se doreşte a fi rezolvată nu atât pe plan social aşa cum apare în discurs dar mai ales pe plan personal. Tonul vocii reflectă senzaţia subiectului ca dacă va vorbi cât mai convingător ceva se va schimba în viaţa personală. De aceea interpretăm fraza „Problema e că femeia niciodată nu o să fie egală cu bărbatul” nu ca o confirmare, ca o concluzie ci ca o strigare către infirmarea acestei idei de către cei din jur şi ca un reproş adresat bărbaţilor în legătură cu diferenţele ce încă există între ei şi femei în ciuda mediatizării puterii şi egalităţii femeii cu bărbatul.
Un alt aspect interesant care reiese din raspunsul lui L.B. este o contradicţie în ceea ce priveşte conceptul de egalitate între femei şi bărbaţi. Dacă prima idee din prima parte a interviului vizează inegalitatea dintre femei şi bărbaţi:
”Problema este că femeia niciodată nu o să fie egală cu bărbatul”, spre sfârşitul interviului, L.B. contrazice ideea iniţială răspunzând astfel: “... S-au schimbat pur şi simplu mentalitatea şi s-a schimbat după părerea mea în momentul în care s-a ajuns la conceptul de egalitate, nu neapărat între femeie şi bărbat, de egalitate pur şi simplu. Şi de drepturile omului. În momentul în care a fost acceptat, ... a fost acceptată ideea omului de egalitate ca şi drept al omului, ăă... s-au schimbat lucrurile».
Se observă cum subiectul încearcă să nu insiste pe acceptarea ideii de egalitae şi în momentul ăn care afirmă că femeia este egală cu bărbatul, şi lumea acceptă acest lucru, continuă prin a spune că de fapt nu este vorba de egalitate între femeie şi bărbat ci doar « egalitate pur şi simplu ». Obiectul acestor afirmaţii contradictorii este lupta interioară pe care o resimte L.B. în legătură cu acceptarea ideii de egalitate între bărbat şi femeie. L.B. trăieşte această dilemă destul de intens şi este preocupată în mod deosebit de acest aspect în viaţa sa socială şi mai ales profesională.
Răspunsul lui B.C. este din contră caracterizat de multe pauze în vorbire şi un ton scăzut, calm al vocii. Ideile disparate, incomplete arată ca acesta nu este în mod deosebit interesat de subiect şi în acelaşi timp încearcă să dea rapunsuri coerente şi satisfăcătoare pentru intervievator. subiectul nu profită de situaţie pentru a-şi susţine ideile şi convingerile ci este mai degrabă amabil să răspundă la întrebările care i se adresează. El nu încearcă să se impună şi ni încearcă să convingă de nimic.
Pauzele dese din discursul lui B.C. dau impresia de dezinteres dar în acelaşi timp se simte incapacitatea de a-şi expune coerent ideile şi renunţă la a finaliza frazele. “ să...ăă… meargă în paralel... eu cred că ... ăăă... nu ... cred că esenţa de.. de feminism […]”. Dezinteresul lui B.C. faţă de tema propusă îl face să fie detaşat, poate chiar plictisit de ideea de a discuta pe această temă. Nu reuşeşte să işi formuleze nişte păreri clare asupra acestei probleme şi nici nu încearcă. Afirmaţia că femeia s-a emancipat şi şi-a modificat imaginea în societate şi faţă de bărbat nu înseamnă recunoaştere a acestui fenomen ci mai degrabă acceptarea ideii generale pe care societatea a emis-o în legătură cu drepturile egale dintre femeie şi bărbat. Nu pare a fi afectat de oricare din aceste situaţii „femeia egală barbatului” sau din contră „femeia – gospodina, soţia, mama” şi nu îşi modelează cursul vieţii după aceste principii.
B.C. evită să dea răspunsuri clare, exacte şi este evaziv când se aduce în discuţie situaţia în care el ar trebui să decidă dacă angajează sau nu o femeie, existând posibilitatea ca acasta să-şi întemeieze o familie: Cercetător: “Tu personal, dacă ai fi în locul angajatorului ai merge pe ideea asta?” B.C. „Nu ştiu... Odată ce aş fi convins că este pregatită pentru postul respectiv şi că are... anumite competenţe necesare şi... că poate produce ceva pentru mine... nu cred că ar mai conta.... Mi-e mi-ar absolut indiferent dacă ar exista rezultate...” Ultima propoziţie evidenţiază de fapt adevărata poziţie vis-a-vis de expectenţele lui faţă de o posibilă angajată necăsătorită. Punctează clar că vrea rezultate iar în momentul când are aceste rezultate îi este indiferent cine le produce. Tot el afirmă că unei femei cu familie, cu copii, îi este greu să facă faţă unei slujbe: Cercetător: “Crezi că femeile consideră un element de slabiciune faptul că au copii?” B.C.: “E mai greu şi mai obositor şi pentru ele ... şi pentru ...cei din jur... ca să-i asigure ei un randament bun.” Prin tonul vocii doreşte să transmită faptul că înţelege evoluţia unei femei dar în acelaşi timp toate răspunsurile sunt bazate pe teorii şi nu pe experienţe personale. Părerile sunt preluate şi concluzionate dintr-un episod real. B.C. face eforturi de a nu se îndepărta de context dar cu toate astea nu reuşeşte la nici o întrebare să fie concis. Dezinteresul pentru tema abordată îşi spune cuvântul.
Obiectul discursului lui B.C. este nevoia de a dezvoltare personală pe plan profesional, toate exemplele sale incluzând aspecte legate de studiu, cercetare, activităţi profesionale: “După aceea probabil că este mai greu, deoarece se întamplă ca să apară teme de cercetare şi atunci pentru...aceste persoane merge mai greu sau... ia mai mult timp...”, “Femeile ţintesc o carieră înainte de a-şi întemeia o familie, în timp ce băieţii o iau mai uşor... Depinde. Mai tranşantă este ideea de a avea sau a nu avea o familie în momentul în care îţi faci o carieră...”. « Eu …deocamdată… am de gând să..să-mi lărgesc câmpul de vedere şi să studiez ca în anii ulteriori să îmi fie mai uşor ». Prin tot ceea ce spune, prin cuvintele care le foloseşte, B.C. exprimă dorinţa de a studia, interes pentru ceea ce studiază şi indiferenţă, neutralitate faţă de restul problemelor.
L.B. găseşte în acest interviu ocazia de a îşi exprima din nou părerea, aşa cum orice ocazie de a se exprima într-un cadru mai oficial, formal este pentru ea o metodă bună de a se face auzită. Obiectul discursului ei îl reprezintă recunoaşterea profesională : « Da! Am simţit-o încă din anul I. Sub forma unei anumite indulgenţe faţă de băieţi. Băieţii erau mult mai repede promovaţi în orice. Cei mai mulţi care rămân în universitate, ăă... posturile universitare sunt în mare parte ocupate de băieţi, deşi am terminat Facultatea de Litere şi ăă.. ponderea ăă.. femeilor este mult mai mare. Majoritatea asistenţilor la cele mai multe catedre sunt bărbaţi.”, “Şi chiar în cadrul seminarilor se, se vede clar aăă.. lupta femeilor, care, sau lupta fetelor care vor să, vor întotdeauna să aiba ele primul cuvânt. », « chiar şi în cadrul mediului universitar. ... Nu spun ca bursele din străinătate sunt acordate mai mult bărbaţilor decât femeilor dar este mult mai uşor să ajungi la aceasta bursă. Munceşti mult mai puţin ca băiat decât o face ea..”, “nu întotdeauna cel ce munceşte cel mai mult, indiferent dacă este fată sau băiat, ajunge să ocupe locul care, ăă.. îi este potrivit, şi pe care poate îl merită... “, “de exemplu: există un cuplu... căsătorit... care să spunem că termină facultatea.... ĂĂ... sunt el la doctorat, ăă.. ea la masterat. ĂĂ.. apare un copil... Este mult mai greu sa faci doctorat ca şi femeie decât un bărbat. Un bărbat poate să se înscrie fără probleme şi la masterat şi la doctorat, pentru că el oricum îşi continuă activitatea. Tu ca femeie ai şi alte responsabilităţi. În momentul în care intri la doctorat, ăă.. colateral ăă.. ai multe alte obligaţii familiale. Chiar dacă ai vrea sa rămâi în cadrul faculităţii, ăă.. profesorii gândindu-se la familia ta, se gândesc implicit că, ăă.. este de preferat ca în cadrul facultăţii să rămâna un bărbat!.. Cel puţin asta este părerea mea. Aşa văd eu lucrurile..”.

Concluzii
Finalitatea analizei de discurs ne întăreşte convingerea că răspunsurile celor doi difera în totalitate, că acestea sunt în opoziţie unele faţă de altele. Subiectul de sex masculin este mai detaşat faţă de problema pusă în discuţie, în timp ce subiectul de sex feminin este mult mai interesat, chiar analitic în ceea ce priveşte răspunsurile la tema abordată. Mai succint, se poate concluziona că opiniile subiecţilor intervievaţi sunt complet diferite, atitudinile lor, poziţia lor faţă de tema abordată este în opoziţie. Cu toate acestea cei doi formează un cuplu complementar în viaţa de zi cu zi.

de Ruxandra Marcu si Gabriela Georgescu