Povestea vulturului

Este povestea vulturilor care traiesc pe varfurile cele mai inalte ale muntilor Anzi, in conditii deosebit de dure; acolo isi au locuinta. Si cu toate acestea, aceasta rasa traieste cel mai mult. Secretul supravietuirii lor sta intr-o enzima protectoare emisa la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat impotriva calamitatilor in care isi duce viata.Desi conditiile sale de viata sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani.Dar ca sa ajunga la acest punct, vulturul trebuie sa ia o decizie grea ...
Incepand de la varsta de 40 de ani unghiile sale lungi si flexibile nu mai sunt capabile sa sustina prada. Ciocul lung si ascutit i se inconvoaie devenind din ce in ce mai impropriu pentru sfasiatul prazii.
Aripile-i grele si imbatranite de ani si de grosimea penelor, ii infraneaza zburul si ii obosesc muschii pieptului. Si, ce este mai grav, enzima protectoare inceteaza sa mai fie emisa, lipsind astfel vulturul de protectia atat de necesara.
Atunci vulturul are doar doua optiuni:
- sa moara ... sau
- sa treaca printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile
In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar sa gaseasca o crapatura pe un pisc inalt, unde sa isi incropesca un adapost.
Acolo el isi loveste continuu ciocul incovoiat de o stanca pana cand acesta se rupe.
Dupa ce isi rupe ciocul el asteapta sa ii creasca cel nou apoi isi smulge unghiile.
Incet, incet se imbraca din nou cu pene tinere alimentate din belsug la baza cu pretioasa enzima protectoare.
Si astfel, dupa cinci luni, vulturul isi reia faimosul zbor pentru care a fost creat si pentru care, de fapt, traieste ...... inca 30 de ani.
Povestea vulturului poate fi povestea noastra a fiecaruia in parte ... De multe ori, ca sa supravetuim, trebuie sa trecem printr-un astfel de proces. Cateodata trebuie sa renuntam la trecut, simboluri, indeledniciri sau obiceiuri.
Numai eliberandu-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent privind increzatori spre viitor.