In caldura zilei, un tata mergea prin praful strazilor Keshan-ului cu fiul sau si un magar. Tatal calarea magarul, iar fiul il conducea. "Bietul copil", a spus un trecator." Micutele sale picioare incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul sa lenveasca pe magar, când vede ca baiatul isi scoate sufletul alergând."
Tatal a pus aceste cuvinte la inima, a coborat de pe magar la urmatorul colt, si l-a lasat pe baiat sa urce pe magar.
Dar nu dupa mult timp, un trecator a ridicat vocea si a spus, "Ce rusine! Micutul sta acolo ca un sultan, in timp ce batranul sau tata merge pe langa magar." Aceasta remarca l-a ranit foarte tare pe baiat si l-a rugat pe tatal sau sa se aseze in spatele sau pe magar.
"Ai vazut vreodata asa ceva", a spus o femeie cu fata acoperita, "o asemenea cruzime pentru animale! Spatele bietului animal s-a indoit de greutate, iar acest batran bun de nimic si trândavul sau fiu stau ca si cum ar fi un divan - biata creatura!" Tintele acestei critici au fost amândoi si, fara sa spuna un cuvant au coborat de pe magar.
Dar au facut numai cativa pasi când un strain a inceput sa faca haz de ei spunând: "Slava cerului ca nu sunt atat de prost. De ce plimbati magarul, cand el nu este de nici un folos, daca nu cara pe unul dintre voi?
Tatal a impins o mana de paie in gura magarului si l-a luat pe dupa umeri pe fiul sau."Indiferent de ce facem", a spus el, "exista cineva care nu este de acord cu asta. Cred ca stim ceea ce este bine pentru noi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu