Profetul si lingurile lungi

 imagine preluata din sursa: http://www.freerepublic.com/focus/f-news/1985805/posts

Un credincios ortodox veni la profetul Elijah. Era îmboldit de întrebarea despre iad şi rai, pentru că vroia, fireşte, să-şi trăiască viaţa corespunzător. "Unde este iadul, unde este raiul ?" Rostind aceste cuvinte, se apropie de profet, dar Elijah nu îi răspunse.Îl luă pe om de mână şi îl duse, pe alei întunecate, la palat. Trecură printr-o poartă de fier şi intrară într-o încăpere largă, înţesată cu muţti oameni, bogaţi şi săraci, unii în zdrenţe, alţii împodobiţi cu bijuterii. În mijlocul camerei, o oală mare de supă,  numită "asch", stătea deasupra unui foc aprins. Vasul ce fierbea împrăştia o aromă minunată prin încăpere. În jurul lui, grupuri de oameni, cu obrajii supti şi ochii goi căutau să-şi obţină porţia de supă. Cel care venise impreună cu Elijah fu uimit când văzu lingurile pe care le  purtau oamenii, pentru că erau la fel de mari ca oamenii inşişi. Fiecare lingură era alcatuită dintr-un castron de fier, incandescent de la focul supei, şi, chiar la capăt, un mâner mic de lemn. Înfometaţii dibuiau lacomi in oală  .Deşi fiecare vroia porţia lui, nu o obţinea nimeni. Era dificil să ridice lingura din oală şi, fiind ea foarte lungă, nici cei mai puternici nu puteau să o ducă la gură. Cei mai obraznici işi ardeau  chiar braţele şi faţa sau vărsau supa pe vecinii lor. Ocărându-se unul pe altul, se luptau şi se loveau unul pe celălalt cu lingurile pe care ar fi trebuit să le folosească pentru a-şi astâmpăra foamea.Profetul Elijah îşi luă însoţitorul de mână şi îi zise:" Acesta este iadul!" Părăsiră încăperea şi, în curând, nu mai putură auzi ţipetele infernale dindărătul lor. După o lungă călătorie prin pasajele întunecate, intrară într-o altă încăpere. Şi aici erau mulţi oameni care stateau, în mijlocul camerei era, din nou, o oală cu supă fierbinte. Fiecare dintre persoanele prezente avea o lingură gigantică în mână, exact ca şi cele pe care Elijah şi omul le văzuseră  în iad. Dar aici oamenii erau bine hrăniţi. Putea fi auzit doar un murmur liniştit, multumiţ, laolaltă cu sunetele lingurilor cufundate in supă. Întotdeauna lucrau impreună câte doi oameni. Unul cufunda lingura în oală şi îşi hrănea partenerul. Dacă lingura devenea prea grea pentru o persoana, alţi doi ajutau cu instrumentele lor, astfel încât toată lumea putea mânca în pace.  De îndată ce unul mânca de ajuns, era rândul altcuiva. Profetul Elijah îi spuse însoţitorului său: "Acesta este raiul!" (N. Peseschkian)