Povestea medicului

Trăia în vremea lui un medic care se numea Ghenadie si era foarte materialist, nu credea in suflet, nemurire, iad, rai, ingeri si nici in diavoli. Mai mult, se lauda cu aceasta, cum fac multi si astazi. Intr-o noapte pe cand Ghenadie dormea a avut un vis: a aparut langa patul lui un tanar care parca l-a trezit si i-a zis: - Urmeaza-ma! Acesta s-a ridicat voios si l-a urmat. Au mers mult timp prin tinuturi frumoase si au ajuns intr-o cetate minunata unde se auzea o muzica deosebita, cu melodii ceresti cantate de zeci de mii de ingeri. La putin timp s-a trezit tihnit. Calatoria din vis ii placuse foarte mult, dar fiind materialist, nu i-a dat importanta, ci a zis in sine: „Ce pacat ca a fost doar vis fugar“, si l-a uitat. A trecut destul timp pana cand, in vis il revede pe acelasi tanar care s-a asezat langa el si l-a intrebat: - Ma cunosti, Ghenadie? - Desigur, imi amintesc foarte bine de tine. - Ce-ti amintesti? - Imi aduc aminte ca ai venit si am mers impreuna intr-o cetate de o frumusete negraita si am ascultat acolo muzici ceresti. A fost nemaipomenit! - Dar cum ai vazut cetatea si ai auzit glasurile minunate? Erai treaz sau in vis? - Visam! - Si trupul tau unde era? - In pat! - Ochii tai erau inchisi sau deschisi? - Inchisi! - M-ai vazut si m-ai auzit? - Desigur! - Dar cu ce ochi si cu ce urechi m-ai vazut pe mine si ai ascultat muzica aceea? Medicul nu stia ce sa raspunda. Atunci tanarul cu chip luminos i-a zis: - Vezi! Cu toate ca ochii tai erau inchisi, simturile tale amortite si trupul nemiscat, tu traiesti, petreci si ai experiente minunate. Exista o viata independenta de trup. La fel se intampla si cand mori: vei vedea cu alti ochi, vei auzi cu alte urechi fara sa traiesti in trup: inceteaza sa te mai indoiesti cum ca nu mai exista o alta viata. Ghenadie s-a trezit brusc si a vrut sa zica: “vis a fost“, dar s-a oprit si s-a intrebat: „Oare a fost vis sau realitate? A fost lectia cuiva? A lui Dumnezeu?” Nu a putut sa-si dea un raspuns exact, caci era materialist, dar de atunci putin cate putin a inceput sa creada. Ghenadie insusi, devenit crestin a povestit intamplarea fericitului Augustin si acesta a consemnat-o intr-una din cartile sale.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina

Scoala de Vara de Psihoterapie Pozitiva editia VI “Psihoterapia: balanta intre continut si proces”

17 – 22 iunie 2013, Remeti Bihor

http://www.ecarpathia.com/

Muntii Vladeasa si Muntii Padurea Craiului “sunt despartiti, in celesta lor fiintare, de una dintre cele mai pitoresti si zvapaiate curgeri de apa: Valea Iadului”. Afluentul Valea Iadului, este cel mai important afluent al Crisului Repede. Raul, pana mai ieri, isi merita cu prisosinta numele deoarece primavara, cand se umflau apele in valea ingusta si repede, in cascade succesive peste stanci crea un zgomot si o atmosfera infricosatoare. Valea Iadului izvoraste din statiunea Stana de Vale, adunandu-si apele din numeroase paraie si suvoaie, unele cu nume desprinse din legenda, altele care vorbesc despre intalnirea cu omul si cu viata atat de contorsionata si totusi, atat de statornica a celei mai minunate creatii dumnezeiesti. De-a lungul vaii, pana la confluenta cu Crisul Repede, se intind trei sate – Bulz, Munteni (Saracel) si Remeti, precum si o sumedenie de catune, raspandite pe coamele muntilor si prin raristi de foioase.

Numele celor trei sate situate pe Valea Iadului sunt stravechi. Bulzul, de exemplu, are rezonante dacice si vine, probabil, de la bulzul de mamaliga, cu care se aseamana si asezarea, in vreme ce Remetii isi, sustin unii lingvisti, sorgintea intr-un cuvant slav, filtrat de limba maghiara (Remethi, “pustnic, sihastru, singuratec”), desi localnicii cred ca el deriva din rimet, ramet (mistret, “gligan”), chiar in centrul satului existand un loc care, pana pe la 1950, se numea Scaldatoarea gliganilor.

Valea Iadului se spune a fi fost locuita inca de pe vremea dacilor liberi, care-si vor fi gasit, si aici, loc de refugiu din fata cuceritorilor romani, “continuitatea de locuire” dainuind si in timpul migratiilor si, mai ales, in perioada expansiunii maghiare, inclusiv in epoca aceleiasi stapaniri.

Valea Iadului supranumita de autoritatile austro-ungare Valea Talharilor, fiindca valea a fost populata de acolitii razvratiti ai lui Horea, care-si cautau scaparea in munti, de unde ieseau la impartirea dreptatii ca niste adevarati lotri, carora le era mai draga libertatea decat viata.

“Cine a urcat o data dealurile si povarnisurilor muntilor de aici, cine s-a cuminecat o data la “preotii” padurilor de aici, cine a ingenuncheat intr-o biserica-pestera de aici, cine a ascultat o data muzica divina a cascadelor si paraielor de aici, linistea de inceput de lume a noptilor, acela, in mod sigur, va veni si a doua oara, si va reveni mereu. Fiindca aici, pe Valea Iadului, Dumnezeu s-a intrecut pe sine, conjugand materia si visul, bucuria adanca si spaima, frumusetea si salbaticia intr-o armonie structurala fara seaman. Fiindca aici, zeii cuvantului au inventat legende si cantece nepereche. Fiindca aici, omul se regaseste pe sine si conditia sa paradisiaca.” ‘Tavi Blaga.

In mijlocul istoriei si naturii, va propun sa lucram alaturi de urmatorii colegi formatori:

Arno Remmers (PPT Germania)
Birgit Werner (PPT Germania)
Sheyda Rafat (PPT Germania)
Liana Don (PPT Romania)
Gabriela Hum (PPT Romania)

Din punct de vedere organizatoric:

se obtin credite de Educatie Profesionala Continua din partea Colegiului Psihologilor si de Educatie Medicala Continua din partea Colegiului Medicilor
vor fi organizate workshop-uri de cate 8 ore zilnic (40 ore la finalul Scolii de Vara)

Pe site-ul Asociatiei de Psihoterapie Pozitiva (www.positum.ro) gasiti datele referitoare la cazare si taxa de participare.

Inscrieri se pot face la:

e-mail:office@positum.ro
gsm: 0744-623236
tel/fax: 0264-43.88.19

Dincolo de masca

De multe ori folosim mastile sociale in viata noastra reala. Ele ne ajuta sa facem fata unor situatii, unor relatii in care ne este teama sa fim autentici. Asa ajungem sa le vindem o imagine celorlati, imagine care nu are nimic de-a face cu adevarata noastra traire interioara. Iar ceilalti, carora le vindem aceasta imagine stabilesc o relatie cu masca noastra si nu cu Eu-ul nostru real.

Mastile sociale sunt scuturi de protectie pentru cei care, avem senzatia ca ne lasam raniti de ceilalti, fiind noi insine. Cream o imagine ca sa ne intelegem mai bine cu ceilalti, sa fim acceptati/sa fim iubiti de catre ceilalti, sa fim mai veseli, mai pozitivi, mai frumosi, mai buni sau mai rai. Totul porneste de la credintele pe care le avem in ceea ce priveste calitatea relatiei. Credem ca ceilalti vor sa fim intr-un anumit fel, si decidem sa fim asa, punandu-ne masca.

Ma intreb, cat de obositor este sa iti pui masca constant, sa vinzi celorlati o imagine ireala, inautentica...

Momentele in care dam jos masca, sunt momentele in care ne simtim in siguranta. Cand ne simtim in siguranta? Cand suntem singuri, sau cand suntem inconjurati de persoane care ne accepta/iubesc neconditionat, in preajma persoanelor care nu ne judeca.

Cum ajungem sa purtam masti sociale? Pai atunci cand traim cel putin o experienta marcanta, jenanta in acest sens si nu mai avem curajul sa fim autentici. In loc sa avem curajul sa addresam intrebari clarificatoare, sau sa punem ca nu stim despre ce este vorba intr-un context de discutie, preferam sa tacem si sa zambim ca sa nu cadem in penibil si luam masca aprobatorului/observatorului. In loc sa fim autentici si sa le spunem celorlati ca nu suntem dispusi sa primim musafiri, luam masca politetii si devenim inautentici primind musafirii nepoftiti si punandu-le toate bunatatile pe masa.

Lise Bourbeau a identificat 5 masti care corespund celor cinci rani:
Rana Respingerii are ca si corespondent Masca de Fugar
Rana Abandomului are ca si corespondent Masca de Dependenta
Rana Umilintei are ca si corespondent Masca de Masochist
Rana Tradarii are ca si corespondent Masca de Dominator
Rana Nedreptatii are ca si corespondent Masca de Rigiditate
Sursa: Carte "Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine" - Lise Bourbeau

De multe ori le explic pacientilor mei ca rana psihica este asemanatoare unei rani fizice peste care punem repede un pansamant fara sa ne mai uitam la rana si pretindem ca nu suntem raniti. Rana se poate infecta, iar noi ne prefacem ca nu ne doare... Asta nu inseamna ca rana nu exista, ci ca din contra, pe langa faptul ca face parte din realitatea noastra, rana se si agraveaza daca nu facem nimic eficient in acest sens. Asa ca, hai sa ne uitam la rana si sa vedem ce putem face cu ea. Negarea o putem aborda pe o perioada determinata, apoi ne confruntam cu realitatea durerii. Tot acolo ajungem, mai devreme sau mai tarziu.

Vulnerabilitatea este cea care sta la baza alegerii mastilor sociale. Ne este teama sa recunoastem in fata celorlati ca suntem vulnerabili si alegem masca puterii. O prietena draga mi-a spus ca "Depresia nu insdeamna ca esti slab, ci ca ai fost puternic pentru mult prea mult timp.."

Atunci cand ma gandesc la masca, ma gandesc la actori, care joaca roluri pe scena teatrului. Unii dintre noi joaca roluri pe scena vietii lor, pretinzand ca sunt un personaj sau altul in functie de cum ne dicteaza ratiunea de a fi in anumite contexte de viata.

Tu ce alegi? Masca sau imaginea ta reala?

Ce este psihoterapia?

Cuvântul psihoterapie provine din greaca veche - psychē, însemnând spirit, suflet sau răsuflare și therapeia sau therapeuein, a vindeca sau a îngriji. Cuvântul psihoterapie a fost utilizat pentru prima data în jurul anilor 1890. Psihoterapia era definită în acea epocă ca ameliorare a distresului sau dizabilității unei persoane de către o alta prin folosirea unei abordări bazate pe o teorie sau o paradigmă anume.

Psihoterapia este o intervenție psihologică asupra persoanei realizată prin mijloace și metodologii specifice ce țin de un cadru clinic și teoretic și care urmărește diminuarea sau înlăturarea unor simptome sau comportamente maladaptative și reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome sau tulburări și uneori prin restructurarea personalității.

În psihoterapie, se utilizează o gamă variată de tehnici: hipnoză, restructurare cognitivă, jocul de rol, tehnici psihodramatice/monodramatice, etc.

Psihoterapia este un proces care are loc in timp, si care este de scurta durata sau de lunga durata.

Psihoterapia de scurta durata dureaza in jur de 4-5 luni, cu intalniri saptamanale, in timp ce psihoterapia de lunga durata dureaza peste 1 an, cu intalniri saptamanale.

In cadrul procesului psihoterapeutic cel mai important rol il are relatia terapeutica intre psihoterapeut si client, aceasta fiind bazata pe incredere, suport si confidentialitate. De multe ori explic clientilor mei ca rolul meu ca psihoterapeut este acela de a fi un alergator pe langa el, ca alerg in ritmul lui si pe drumul lui. Avem nevoie de "indicatoare" ca sa stim in ce directie mergem. Indicatoarele in procesul psihoterapeut constau in istoria de viata a pacientului, simptomele acestuia si obiectivele de lucru pe care le fixam impreuna si care sa fie raportate la problema pacientului. Alteori explic pacientilor mei ca procesul psihoterapeuric este acela asemanator unui bebelus care invata pe masura ce creste sa mearga, avand la inceput nevoie de prijin, apoi gasindu-si singur ancorele de sprijing, nu mai are nevoie de suport.

Psihoterapie include atat autocunoasterea cat si interventie specifica pe problema cu care vine pacientul/clientul in psihoterapie.

Psihoterapie este necesara uneori in viata fiecaruia dintre noi, fie ca facem parte din domeniu, fie ca suntem in afara acestuia, problemele in viata noastra apar, fara a putea sa le controlam directia. Asa ca unul dintre obiectivele mele in relatia cu pacientii/clientii mei este acela de a-i invata sa devina propiul lor terapeut, sa-si foloseasca resursele pe care le identificam in procesul psihoterapeutic, atunci cand in viata lor apare o noua problema.

Pana data viitoare, va doresc ca totul sa fie spre binele vostru!
Cu drag,
Ruxandra

Consiliere Psihologică On-Line

Experienta cu clientii mi-a spus ca nu toti au acces la terapia individuala din cabinet. Multi dintre pacientii care nu erau in tara sau care nu erau deplasabili, si-au dorit să aiba pe cineva cu care să stea de vorbă, cu care să se consulte, sa se descarce, sa se simta intelesi.

Uneori e dificil atunci cand timpul te preseaza, sau cand efectiv nu te poti deplasa la un cabinet medical din motive de sanatate sau legate de distanta.

De aceea am decis sa vin in intampinarea celor care isi exprima dorinta de a primi consultatii on-line, putand sa ne intalnim pe Internet.

Cum vom proceda?

Decizia este tot a ta: putem să ne vedem pe Skype la o dată şi o oră stabilită de comun acord prin email. Este important sa iti creezi un cont pe Skype, in cazul in care nu ai deja unul. Experienta terapiei on-line este asemanatoare consultatiilor din cabinet, avand acces la interactiunea face-to-face prin webcam. Interactiunea se desfasoara intr-un timp real. Pe de alta parte beneficiezi de confortul caminului tau.

Implicarea in procesul terapeutic este importanta, deschiderea, sinceritatea fiind punctele de pornire in relatia terapeutica in care confidentialitatea informatiilor este garantata de codul deontologic al profesiei de psiholog.

Daca doresti o schimbare in viata ta, acest lucru are toate sansele sa se intample atata timp cat esti determinat si implicat.

Cum se plateste consiliera on-line?

În momentul în care te-ai decis că doreşti consiliere on-line prin email, Skype, te rog să mă contactezi la adresa de e-mail: cabinet_psihoterapie@yahoo.com, pentru a-mi face o scurtă descriere a problemei tale şi pentru a-mi da câteva date despre tine.

După ce voi avea confirmarea plăţii şedinţelor, în termen de 48 de ore vom stabili data şi ora la care vom începe şedinţele pe Skype.

In ceea ce priveste modalitatea de plata, vei primi un cont unde se face plata inainte de sedinta cu 24 ore. Poti achita in avans 5 sedinte, iar a 6-a este gratuita.

Camila perfecta

Cu ani în urmã, patru discipoli au cãlãtorit prin desertul Kawir, cu o caravanã. Seara, ei se strângeau în jurul focului si discutau despre experientele lor. Toti aveau o admiratie deplinã pentru cãmile. Erau uimiti de linistea lor, admirau forta lor si gãseau rãbdarea lor modestã aproape de neânteles. “Noi suntem maestrii condeiului”, a spus unul. “Haideti sã descriem sau sã desenãm acest animal, în asa fel încât sã pretuim si sã onorãm cãmila. “În timp ce spunea aceste cuvinte, el a luat o rolã de pergament si a intrat într-un cort, care era luminat de o lampã cu ulei. Dupã câteva minute, el a iesit si a arãtat lucrarea sa celor trei prieteni. El desenase o cãmilã, care tocmai se ridica dupã ce se odihnise. Cãmila era atãt de bine desenatã, încât cineva aproape ar fi crezut cã era vie. Atunci, urmãtorul bãrbat a intrat în cort si curând a iesit. El fãcuse o scurtã înfãtisare a avantajelor pe care cãmila le aduce pentru o caravanã. Al treilea a scris un poem încãntãtor. Atunci, al patrulea bãrbat, în cele din urmã a intrat în cort si le-a interzis celorlati sã-l deranjeze. Câteva ore mai târziu, focul s-a stins si ceilalti adormiserã deja. Dar, din micul colt întunecat încã se auzea scârtâitul si cântecul monoton al penitei. Urmãtoarea zi, cei trei l-au asteptat zadarnic pe colegul lor, la fel si a treia zi. La fel ca stânca, care s-a închis în spatele lui Aladin, cortul era închis celor patru discipoli. În sfãrsit, în cea de-a cincea zi, intrarea cortului s-a deschis, si cel mai silitor dintre cei mai silitori au pãsit afarã, mort de obosealã, cu ochii încercãnati si obrajii supti. Barba sa era nerasã. Cu pasii obositi si cu o privire, ca si cum ar fi mâncat lãmâi verzi, el s-a apropiat de ceilalti. El a aruncat pe covor o legãturã de pergamente. Pe fata primei role, el a scris cu litere mari, “Cãmila perfectã, sau cum ar trebui sã fie o cãmilã…”