Evoluţia dependenţei de alcool

Simptomele ce vor fi descrise în continuare nu trebuie să apară în mod obligatoriu la fiecare caz în ordinea enunţată şi nici nu trebuie să fie prezente toate sintomele unei faze. Deja prezenţa câtorva simptome ale fazei respective arată că ea a fost atinsă.

Faza prealcoolică (a primelor simptome)
● Destindere şi uşurare
Primul consum de alcool apare aproape întotdeauna cu o motivaţie socială. Spre deosebire de consumatorul normal de băutori alcoolice la viitorul dependent se manifestă mai pronunţat un efect de destindere şi de uşurare. Aceasta, fie din cauză că el suferă de nişte stări de tensiune mai puternice decât cei din anturajul lui, fie că nu a învăţat cum să-şi stăpânească prin alte metode aceste stări.
● Căutarea unor ocazii
Iniţial, băutorul consideră că starea de uşurare se datorează mai mult anturajului vesel, atmosferei de sărbătoare, decât băuturii. De aceea, el caută asemenea ocazii la care se consumă şi băuturi alcoolice.
● Refugiul zilnic
După o perioadă de aproximativ jumătate de an, până la doi ani, în care uşurarea prin băutură a fost resimţită doar ocazional, toleranţa la frustrare (rezistenţala stress) scade într-o asemenea măsură încât se ajunge practic la un refugiu zilnic în relaxarea care se instalează în urma consumului de alcool. De regulă, nu se ajunge la starea de ebrietate, dar către seară se atinge un stadiu în care încetează tensiunea psihică, un fel de narcoză sufletească. Nici el şi nici familia, prietenii (cei apropiaţi) nu găsesc nimic alarmant în acest consum.
● Creşterea toleranţei
După o anumită perioadă, băutorul are nevoie de doze tot mai mari de alcool, pentru a ajunge la starea de calmare şi de relaxare. Acest fenomen se numeşte creşterea toleranţei.
● Consumul permanent pentru uşurare
Această metodă de a consuma băuturi alcoolice se întinde, în funcţie de situaţie, de la câteva luni la doi ani, trecând de la stadiul de relaxare ocazională la cel de căutare permanentă de uşurare.

Faza prodromală (premergătoare toxicomaniei)
● Lacune ale memoriei
La începutul acestei faze apar dintr-o dată lacune ale memoriei, tulburări – amnezii. Ele pot să apară chiar şi fără semnele evidente ale ebrietăţii. Băutorul, care poate nu a consumat mai mult de 50 – 60 grame de alcool pur (500 grame vin sau 200 grame ţuică de 30%) este în stare să întreţină o atmosferă normală, să execute anumite lucrări dificile, dar a doua zi să nu-şi mai poată aminti nimic, sau numai fragmente disparate din cele întâmplate. Spirtoasele, vinul chiar şi berea, nu mai sunt simple băuturi, ci îşi etalează tot mai clar valenţele de "drog", de al cărui efect băutorul nu se mai poate dispensa(19).
● Consumul tăinuit
Unele aspecte indică faptul că băutorul începe să conştientizeze vag că modul lui de a consuma alcool diferă de al celor din jur. Acesta începe să bea pe ascuns. Chiar şi la o petrecere caută să dea pe gât câteva pahare fără să observe ceilalţi. Acesta se teme să nu fie "judecat greşit".
● Preocuparea permanentă privind băutura
Nevoia crescăndă de alcool se manifestă şi prin faptul că tot mai des apare gândul la băuturi şi preocuparea de a nu rămâne fără "rezervă". Uneori această fază nu apare evidentă, mai ales la cei care prin natura ocupaţiei şi programului lor au practic toată ziua băutura la îndemână.
● Consumul lacom
Evoluţia dependenţei de alcool se poate manifesta şi prin faptul că, după câteva zile sau după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele două pahare sunt consumate cu "sete", chiar cu lăcomie. Unii alcoolici, mai ales din păturile sociale mai elevate, consumă cu un stil "elegant" până la degradarea totală, autoamăgindu-se că dacă îşi menţin anumite tabieturi nu pot deveni dependenţi.
● Sentimente de vinovăţie
Deoarece băutorul începe treptat să-şi dea seama că ceva în modul său de a consuma băutura alcoolică nu este în regulă, apar sentimente de vinovăţie(1). Acestea devin cu atât mai apăsătoare cu cât reuşeşte mai puţin să-şi controleze consumul.
● Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool
Din motive menţionate în discuţii, cel în cauză evită pe cât posibil toate aluziile referitoare la băutură.
● Agravarea tulburărilor de memorie
Acest mod de comportament, împreună cu creşterea frecvenţei cu care se manifestă lacune ale memoriei, constituie un semnal de alarmă premergător instalării toxicomaniei alcoolice.
! Concluzii
Consumul de băuturi alcoolice este ridicat în faza prodromală, însă nu este considerat ca fiind alarmant, deoarece nu duce la o stare de ebrietate evidentă. Cel care devine tot dependent de alcool, prin consumul său atinge către seară un stadiu care poate fi numit "narcoza sufletului". Abuzul de alcool începe să perturbe buna funcţionare a sistemului nervos şi procesele metabolice. La început, alcoolul servea doar drept mijloc pentru a depăşi unele probleme sociale, însă funcţia lui se schimbă tot mai mult. Băutorul începe să-şi ascundă consumul real de alcool, din teama de a nu fi privit în mod negativ de către societate. Faza prodromală poate dura de la şase luni la patru sau cinci ani. Ea este urmată de faza critică, în care se manifestă pierderea controlului. Din acest punct începe toxicomania alcoolică.

Faza critică
● Pierderea controlului
Pierderea controlului este trecerea spre "faza critică" a alcoolismului. "Pierderea controlului " înseamnă că, imediat după ce o cantitate mică de alcool a pătruns în organism, apare o dorinţă puternică de a consuma mai mult. Aceasta este resimţită de către băutor ca o necesitate organică, însă ar putea fi şi un fenomen psihic. Această dorinţă imperioasă persistă până când băutorul este fie presa beat pentru a mai consuma, fie prea bolnav pentru a mai putea suporta alcoolul. Aceste excese nu se declanşează neapărat din cauza unei nevoi individuale acute (de exemplu, printr-o stare conflictuală), ci ele pot fi provocate chiar de un singur pahar, cu ocazia unui eveniment social. După trezirea din beţie nu pierde controlul, adică necesitatea organică, reală sau aparentă, este cea care duce la un nou exces după câteva zile sau chiar săptămâni; reluarea consumului de alcool este legată de reactualizarea conflictelor iniţiale sau de un banal nou prilej oferit de viaţa socială. Pierderea controlului se manifestă practic numai după ce individul a început să consume alcool. Dependentul poate decide dacă la o anumită ocazie începe sau nu să bea. Faptul se confirmă prin aceea că el poate şi după instalarea "pierderii controlului" să-şi impună în mod voluntar perioada de abstinenţă. Se pune întrebarea, de ce băutorul după atâtea experienţe nefaste se întoarce mereu şi mereu la alcool ? Chiar dacă nu recunoaşte, dependentul de alcool crede că şi-a pierdut voinţa şi că doar prin efort poate să şi-o redobândească. Nu este conştient că în el s-a petrecut un proces care îl pune în imposibilitatea de a-şi mai controla consumul de alcool. Cea mai importantă problemă devine pentru el "să-şi controleze voinţa". În cazul apariţiei unor tensiuni, remediul cel mai la îndemână este "un pahar" şi este convins că după această dată se va opri după unul sau două pahare.
● Încercări de justificare a modului de a bea
Odată cu pierderea controlului bolnavul dependent de alcool începe să dea explicaţii despre modul său de a bea: sunt aşa zisele "alibiuri ale alcoolului". El găseşte explicaţii care îl conving că nu şi-a pierdut controlul şi are motive întemeiate să bea şi că fără aceste circumstanţe nefaste ar fi în stare să consume alcool în cantităţi moderate sau să nu se atingă deloc de el(22). Aceste justificări îi dau posibilitatea să continue abuzul de alcool ceea ce pentru el, care nu cunoaşte alte posibilităţi de a-şi rezolva problemele, este foarte important.

● Probleme sociale
Acesta este începutul unui întreg "sistem de explicaţii" care cuprinde tot mai multe planuri ale existenţei sale. Serveşte, nu în ultimul rând ca apărare împotriva problemelor sociale care apar în urma pierderii controlului. Acum, modul abuziv de a consuma băuturi alcoolice nu mai poate fi trecut cu vederea. Aparţinătorii şi superiorii încep să-i atragă atenţia şi să-l avertizeze(18).
● Afişarea unei siguranţe de sine exagerate
În ciuda tuturor explicaţiilor se produce o pierdere importantă a respectului de sine. Într-o încercare de compensare, dependentul de alcool încearcă să afişeze în exterior o siguranţă de sine exagerată. Prin unele cheltuieli extravagante şi afirmaţii cu atitudine grandomană, vrea să se convingă singur că încă nu a ajuns aşa de rău cum se pare câteodată.
● Comportamentul agresiv
Din "sistemul de explicaţii" ia naştere "sistemul de autoizolare". Explicaţiile găsite duc la convingerea că greşeala nu este a sa ci a celorlalţi. Primul semn al acestei atitudini este un comportament agresiv ieşit din comun.
● Remuşcări permanente
Prin comportamentul descris apar sentimente de vinovăţie. Dacă în faza prodromală remuşcările au fost sporadice, acum devin un însoţitor permanent. Prin starea tensională creată apare astfel încă un motiv de a căuta uşurare prin consumul de alcool, intrând într-un cerc vicios.
● Perioada de obişnuinţă
Din cauza presiunilor din mediul social dependentul de alcool îşi impune perioade mai scurte sau mai lungi de abstinenţă totală.
● Schimbarea modului de a consuma alcool
Există şi o altă metodă prin care cel dependent speră să poată controla consumul de alcool. El crede că dificultăţile pe care le are provin din cauza modului său de a bea. Începe astfel să-şi fixeze anumite reguli: să nu bea înainte de o anumită oră, să nu bea decât în anumite locuri şi în unele împrejurări, să nu consume decât anumite sortimente şi cantităţi de băuturi alcoolice fixate de el în prealabil, etc. Nu reuşeşte însă să respecte aceste reguli pentru multă vreme.
● Comportamentul ostil şi izolarea
Ignoranţa anturajului care consideră că "un pahar de vin" nu strică, îi confirmă atitudinea descrisă. Lupta pe care o duce îi creşte însă ostilitatea faţă de mediul său social, începe să-şi abandoneze prietenii vechi şi să părăsească locul de muncă.
● Părăsirea locului de muncă
Unii prieteni încep la rândul lor să-l evite şi uneori îşi pierde serviciul din cauza unor probleme legate de abuzul său de alcool, dar adesea cel dependent preia iniţiativa şi îşi dă singur demisia "preventiv".
● Pierderea interesului şi autocompătimire pronunţată
Izolarea devine tot mai mare, toate preocupările concentrându-se asupra alcoolului. Se gândeşte mai mult cum o anumită activitate i-ar putea afecta modul de a consuma alcool, decât să se gândească cum consumul de alcool poate afecta munca. Urmează pierderea interesului şi deprecierea relaţiilor interumane. În acelaşi timp apar sentimente puternice de autocompătimire.
● Evadare imaginară sau reală
Uneori, din cauza izolării şi a sistemului de explicaţii greşite, bolnavul caută o rezolvare prin părăsirea anturajului. Aceasta rămâne deseori o intenţie, dar alteori se pune in practică prin părăsirea localitaţii ("evadarea geografică").
● Schimbări în viaţa familială
În urma comportamentului descris apar diferite perturbări şi în viaţa de familie. Uneori, soţul (soţia) şi copii se retrag din viaţa socială din sentimente de teamă sau ruşine, alteori dimpotrivă se implică în diverse activităţi cu scopul de a ieşi din mediul familial(26).
● Nemulţumire neîntemeiată
Schimbările enumerate mai sus duc la o insatisfacţire neîntemeiată şi exprimarea nemulţumirii faţă de tot ceea ce este în jur.
● Asigurarea proviziei de alcool
Preocupările fiind concentrate asupra alcoolului, cel dependent are grijă să-şi asigure o provizie suficientă.
● Neglijarea alimentaţiei
Consumul abuziv de alcool (care are şi un conţinut caloric ridicat) duce la neglijarea unei alimentaţii corespunzătoare, ceea ce are drept consecinţă un efect şi mai puternic al alcoolului asupra organismului.
● Internarea în spital din cauza alcoolului
Afectarea diferitelor organe (creier, nervi periferici, ficat, stomac, aparat cardio-vascular) prin efectul toxic al alcoolului duce la suferinţe care necesită un tratament de specialitate. Internarea este adesea solicitată pentru diferite afecţiuni secundare şi nu pentru dependenţa de alcool care de fapt le-a generat.
● Scăderea dorintei sexuale
Una din cele mai frecvente consecinţe organice ale abuzului de alcool la bărbat este scăderea instinctului sexual.
● Gelozia alcoolică
În acelaşi timp creşte ostilitatea faţă de soţie care este suspectată de a întreţine relaţii extraconjugale. Astfel se naşte "gelozia alcoolică".
● Consumul matinal de alcool
În această perioadă, remuşcările, nemulţumirea confruntarea între îndatoriri şi dorinţa de a consuma alcool, pierderea respectului de sine, incertitudinile, dar şi atitudinile greşite ale celor din jur, l-au adus într-o asemenea stare de bulversare pe cel dependent de alcool încât nu poate începe ziua fără a se calma imediat după sculare, sau chiar înainte, cu alcool. Dacă în trecut consumul matinal de alcool era un fenomen ocazional, acum devine regulat.


Concluzie:
În timpul fazei critice, consumul de alcool începe de obicei în cursul după amiezii, iar spre seară este atinsă starea de ebrietate. Faza critică este caracterizată de lupta aprigă a celui dependent împotriva pierderii totale a poziţiei sale sociale. Uneori, dimineaţa are probleme să-şi revină după beţia din seara precedentă, dar în general poate să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. În schimb îşi neglijează familia(12). Depune eforturi deosebite pentru a nu se îmbăta în timpul zilei. În cursul fazei critice, rezistenţa psihică dar şi cea fizică sunt subminate treptat de evoluţia toxicomaniei.

Faza cronică
● Starea de ebrietate prelungită
Rolul tot mai dominant al alcoolului şi dorinţa nestăvilită declanşată de consumul matinal anihilează în cele din urmă rezistenţa celui dependent şi i se întâmplă pentru prima dată să se îmbete în plină zi sau la mijlocul săptămânii, respectiv în timpul perioadei de activitate profesională(1). În acest stadiu rămâne timp de câteva zile, până ce este total incapabil de a mai întreprinde ceva. Apar tot mai frecvent stări de ebrietate prelungite.
● Degradarea etică şi alterarea raţionamentului
Excesele prelungite duc de regulă la o importantă degradare etică şi la alterarea raţionamentului. Aceste procese pot fi însă într-o măsură mai mare sau mai mică reversibile.
● Psihoze alcoolice
La aproximativ 10% dintre alcoolici, în această fază pot apărea "psihoze alcoolice" – tulburări psihice grave datorate alcoolului.
● Consumul de alcool cu persoane cu mult sub nivelul său social
Pierderea moralului este atât de avansată încât dependentul, în anumite situaţii acceptă compania la băutură a unor persoane aflate cu mult sub nivelul său social şi total necunoscute(18).
● Recurgerea la consumul de produse tehnice
În cazul în care alcoolicul nu poate să-şi procure nici un fel de băuturi alcoolice, recurgre la consumul unor produse nealimentare, tehnice sau medicale (de exemplu, loţiuni de păr, de bărbierit, spirt sanitar, frecţii antireumatice). Nu mai ţine cont de gustul neplăcut şi de toxicitatea suplimentară a acestora.
● Scăderea toleraţei faţă de alcool
În faza cronică scade toleranţa faţă de alcool. Aceasta înseamnă că persoana respectivă poate suporta tot mai puţin alcoolul, respectiv starea de ebrietate se produce din cantităţi din ce în ce mai mici de alcool.
● Stări de anxietate nedefinite, tremurături, tulburări psihomotorii
Stările de teamă fără un obiect anume şi tremurăturile devin fenomene frecvente, uneori permanente. În cursul fazei cronice aceste simptome apar atunci când alcoolul dispare din organism. De aceea cel dependent combate aceste simptome care fac parte din sindromul de sevraj, prin reluarea consumului de alcool. Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele tulburări psihomotorii, de exemplu incapacitatea de a efectua unele operaţii simple. Acestea devin posibile doar după consumul unei anumite doze de alcool.
● Consumul de alcool devenit manie
Nevoia de a controla aceste simptome ale sindromului de sevraj este acum problema principală a celui dependent de alcool şi devine mai importantă decât dorinţa de a rezolva problemele iniţiale. Persoana în cauză intră tot mai adânc într-un cerc vicios şi consumul de alcool capătă trăsăturile unei manii, obsesii.
● Dorinţe religioase nedefinite
La aproximativ 60% din persoanele dependente de alcool apar anumite dorinţe mistico-religioase, care devin cu atât, mai pronunţate, cu cât încercările lor de a oferi explicaţii raţionale pentru situaţia lor devin tot mai slabe.
● Sistemul de explicaţii eşuează
Explicaţiile invocate pentru a justifica modul abuziv de a consuma alcool sunt distruse de confruntările frecvente şi dure cu realitatea. Cel dependent trebuie să-şi recunoască înfrângerea.
● Crize depresive
Adesea, în cursul acestei evoluţii, cel bolnav ajunge la crize depresive de o intensitate extremă care impun o asistenţă medicală corespunzătoare. Foarte des se ajunge la tentative de sinucidere.
● Delirul alcoolic
O parte din cei bolnavi de alcoolism pot ajunge la manifestarea unor tulburări neuropsihice marcante(15). Pot fi prezente elemente schizoide şi paranoide. Apar modificări de personalitate. În cazul psihozelor alcoolice se instalează halucinaţii predominant vizuale şi tactile cu caracter terifiant (frecvent sunt percepute animale mici, pe care bolnavul încearcă să le prindă sau să fugă de ele). Degradarea progresivă a personalităţii este inevitabilă în cazul în care nu se opreşte complet şi definitiv consumul de alcool şi bolnavul nu este supus unui tratament adecvat, complex şi competent.

Cum puteţi recunoaşte dacă cineva din familie este alcoolic?

Dacă o persoană cunoscută se regaseste într-unul sau două din următoarele cazuri, s-ar putea să fie dependenta de alcool.
• bea la o anumită oră
• are nevoie să bea a doua zi de dimineaţă
• îşi pierde vremea după programul de lucru cautad motiv sa bea
• bea singur
• ascunde alcoolul
• are pierderi de memorie în timp ce bea sau după ce a băut
• devine furios, întristat sau iritat după ce a băut
• se simte vinovat sau deprimat din cauza comportamentului său când bea
• evită prietenii sau activităţile sociale din cauza alcoolului
• afectează comportamentul celorlalţi din familie datorita consumului de acool
• se plânge de schimbări fizice precum:scăderea în greutate, insomnia,accidentele
• se scuza cand bea "de nevoie".

Modelul cognitiv (al abuzului de substanţe şi a recăderii)

Modelul cognitiv reprezintă un sistem conceptual instructiv prin care se înţelege menţinerea comportamentelor legate de abuzul de substanţe, tendinţa recăderii şi ariile pe care le pot ocupa intervenţiile terapeutice. Modelul cognitiv, descrie fenomenul consumului de alcool ca fiind împărţit în 7 factori:
(1). Stimuli cu risc înalt. Prezenţa unor stimuli externi cum ar fi “oameni, locuri, lucruri” la care se referă programul “12 paşi” şi factori interni care sunt reprezentaţi de stări emoţionale şi psihice care amintesc subiectului substanţele de care au abuzat sau stimulează dorinţa de consum de alcool.
(2). Credinţe dezadaptative despre droguri. Credinţele şi miturile pe care cei care consumă alcool le menţin şi le folosesc drept argumente în menţinerea comportamentului adictiv.
(3). Gânduri automate. Idei instantanee şi imagini pe care clienţii le au atunci când sunt pe punctul de a recurge la consumul de substanţe ca urmare a nevoii şi dorinţei acute de a consuma alcool.
(4). Pofta şi nevoia acută Senzaţiile psihologice pe care individul le simte ca inconfortabile şi care fac dificilă decizia de a nu mai consuma substanţe.
(5). Gânduri care permit. Fenomenul “raţionalizării” prin care clientul argumentează că există un motiv bine întemeiat pentru consumul de substanţe sau că nu există suficiente motive pentru a a se abţine.
(6). Strategii instrumentale. Paşii comportamentali pe care consumatorii de alcool îi urmează pentru a¬-şi procura şi a consuma substanţele. Comportamente specifice (de genul mersului la toaletă) pentru a putea să-l sune pe cel care îi procură substanţele, mersul la un bar.
(7). Consumul de substanţe adictive. Pasul final al modelului celor 7 paşi reprezintă consumul de substanţe în sine.
Modelul cognitiv este prezentat în secvenţe successive. El oferă o practică şi teorie extrem de folositoare atât clinicienilor cât şi clienţilor adictivi.

de Leahy L.R.,1997

Alcoolismul parental ca factor de risc pentru abuzul şi dependenţa de alcool definite conform DSM-IV la femeile din America

Ipoteza studiului: comunicarea maritală pozitivă, definită ca frecvenţa interacţiunii şi inţelegerea problemelor substanţiale care afectează cuplul va media relaţia între părinţii alcoolici, mediul comun împărţit şi abuzul şi dependenţa de alcool la femeile COAs (copil adult care provine din părinţi alcoolici).
Metoda: subiecţii, în număr de 4449 femei , au fost aleşi întrei perioade diferite: 1984, 1989, 1994. Femeile aveau vârste cuprinse între 19-27 ani în 1984, 24-32 ani în 1989 şi 29-37 în 1994. 57% dintre ele erau căsătorite, în timp ce 22% nu au fost niciodată căsătorite.
21% (n=939) femei din acest studiu au intrat în categoria COAs.
19% (n=826) dintre femei au identificat că având doar tatal alcoolic şi nu ambii părinţi.
Instrumente de măsurare: suplimentarea consumului de substanţă şi alcool la femei NLSY(National Longitudinal Survery of Youth) în cele trei perioade amintite 1984, 1989 şi 1994 a inclus întrebări asupra patternului consumului de alcool, frecvenţa şi cantitatea consumului, problemele relatate asociate cu consumul de alcool, referitoare la cine e alcoolic şi e un băutor problemă şi nu în ultimul rând întrebări referitoare la impactul consumului de alcool în şcoală şi la slujbă.
Instrumente de măsurare: pentru a măsura coeziunea în comunicarea maritală autorii au folosit două scale:
 Dyadic Adjustment Scale (DAS) – care măsura coeziunea diadică
 Questions on the Marital Communication Scale (MCS) – care măsura comunicarea maritală
Rezultate obţinute şi conluzii: în acest studiu s-a identificat un mediator multiplu de model structural latent al transmiterii consumului de alcool între femeile COAs. Studiul încorporează perspectiva de-a lungul vietii şi modelul longitudinal. Rezultatele acestui studiu sugerează influenţa ulterioară directă pe care o are un părinte alcoolic în abuzul şi dependenţa de alcool în cursul vieţii şi aceasta poate fi diminuată la femeile COAs în jurul vârstei 20-30 ani.
Transmiterea atitudinilor familiale specifice alcoolului poate reprezenta o cale a influenţei factorilor psihosociali în transmiterea alcoolismului la generaţiile următoare.
În acest studiu patternul comunicării interpersonale moderează efectiv relaţia indirectă care există între alcoolismul parental, influenţa mediului şi consecinţele adverse ale alcoolului asupra femeilor COAs. Un feedback pozitiv în comunicarea intimă este indicată pentru interacţiunea diadică suportivă. Coeziunea diadică prezentă aici a sugerat că intensificarea şi dezvoltarea comportamentelor de comunicare efectivă pentru cuplurile cu probleme de alcool aflate în terapie, pentru unul sau ambii parteneri ar trebui să rămână un aspect terapeutic major şi scopuri de tratament.
Limitele studiului includ posibilitatea ca unele rezultate să reprezinte influenţa negativă a alcoolului în familie şi le privează de comunicarea maritală. Generalitatea poate fi limitată de factori cum ar fi adaptarea, comunicarea maritală autoraportată, certitudinea statusului COA. Aici sunt argumente valide pentru folosirea măsurilor de autoraportare, ambele în cazul comunicării maritale şi în evaluarea problemelor de alcool a membrilor familiei. De fapt, aceste evaluări ale alcoolisamului familial reprezintă erori lipsă în preferinţa relativă pentru un alcoolic oarecare decât în altă direcţie.
În final, rezultatele studiului reprezintă un pas important în înţelegerea faptului că consumul de alcool la femeile COAs poate fi moderat, dar sunt însă necesare mai multe studii care să confirme aceste date. Rezultatele menţin promisiunea pentru clarificarea viitoare în evaluarea copiilor de alcoolici şi sugerează că varietatea factorilor psihosociali în viaţa adultă a femeilor COAs poate servi la intensificarea optimismului cu respect a predilecţiei sau a vulnerabilităţii faţă de abuzul şi dependenţa de alcool.


de K.M.Jennison, K.A.Johnson, 2001

Tipuri de alcoolism după Jellink E.M.

Un studiu important asupra fazelor de evoluţie ale alcoolismului a fost efectuat de către profesorul american Jellink E.M. pe baza cercetării istoricului bolii a peste 2000 de pacienţi. Concluziile sale au fost publicate în raporturile O.M.S. şi constituie baza metodelor moderne de diagnostic şi tratament acestei afecţiuni. Jellink E.M. a descris cinci tipuri de alcoolism, descriind prin aceasta pierderea controlului şi a capacitaţii de abstinenţă. Jellinck, defineşte în 1960 alcoolismul ca "orice folosire a băuturilor alcoolice care produc daune individului, societăţii sau ambelor". El clasifică alcoolismul în cinci forme. După Jellinck, numai alcoolismul de tip gamma şi delta reprezintă boala reală, restul reprezentând probleme legate de abuzul de alcool.
Băutorii de tip alfa - consumă alcool pentru a se uşura, încercând prin aceasta să-şi rezolve diferitele probleme. Progresiv se instalează dependenţa, dar în această formă există încă control asupra consumului de alcool.
Băutorii de tip beta - consumă alcool frecvent, cu diferite ocazii fără să se instaleze dependenţa. Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice ale abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac etc).
Băutorii de tip gamma - dependenţi de alcool în primul rând psihic dar şi fizic. Nu mai pot controla cantitatea consumată (după primele pahare nu se mai pot opri până ajung la starea de ebrietate).
Băutorii de tip delta - dependenţi fizic de alcool, pot păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool (nu se îmbată tare dar nici nu pot renunţa).
Băutorii de tip epsilon (periodici) - beau necontolat timp de câteva zile, având însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv. Consumul de alcool este ciclic (Rieth E., 1999).

Studiu asupra dependentei de alcool la femei. Nr.1

Dr. Sylvia Lammers a observat pe baza studiului că, în comparaţie cu băutorii problemă de sex masculin, femeile din aceeaşi categorie provin mai ales din familii în care au existat probleme legate de alcool. Ele sunt mai predispuse la a dezvolta forme combinate de dependenţă la alcool şi bezodiazepine şi totodată suferă de tulburări organice mai mari din cauza băuturii. De asemenea, ele beau în mai mare măsură pentru a scăpa de sentimente negative ca tensiunea, anxietatea, melancolia şi alinarea.
Luptându-se cu prejudiciile, Lammers S. demonstrează că familiile care au probleme cu băutura nu sunt mai masculine decât celelalte femei. Ea este însă de acord cu faptul că unele femei se folosesc într-adevăr de un consum exagerat de alcool pentru a avea acces la „lumea bărbaţilor”. Lammers S. afirmă însă că şi acest lucru ar avea de a face cu fluctuaţiile hormonale datorate ciclului menstrual, care reduc stabilitatea în cazul farmacocineticii alcoolului, de aceea efectul alcoolului asupra femeilor este mai puţin predictibil decât în cazul bărbaţilor.
Autoarea descrie un studiu al funcţiilor fiziologice şi al efectelor consumului de alcool la un grup eterogen de 45 de femei băutoare problemă. Printr-un interviu semistructurat femeile au fost întrebate despre momentele importante din istoria dependenţei lor, despre efectele psihologice ale alcoolului şi despre relaţiile apărute în timp între abuzul sexual, problemele de cuplu şi problema cu alcoolul. Autoarea face o distincţie între funcţiile direct raportate la problemă şi cele care nu se raportează la problemă, între efectele pozitive şi negative şi între efectele asupra percepţiei şi asupra comportamentului. Toate femeile care au luat parte la studiu au părut a fi folosit alcool pentru a reduce sentimente negative (autoadministrare de medicament).
Pentru majoritatea femeilor totuşi alcoolul a avut şi multe alte funcţii. Multe dintre femei, consumând alcool au resimţit direct sau indirect efecte pozitive. De exemplu acesta le-a permis (a făcut posibil) să opună mult mai multă rezistenţă partenerului, sau dorinţelor partenerului, le-a imbunătăţit funcţionarea socială şi a servit ca semn de sfidare sau ca strigăt de ajutor. Funcţiile consumului de alcool s-au schimbat însă în timpul carierei de băutoare a femeii; la început erau multe funcţii pozitive. Într-un stadiu mai târziu, reducerea emoţiilor negative a ajuns să-şi depăsească rolul. Lammers S. examinează această funcţie a consumului de alcool în rezolvarea problemelor cu partenerul.(n=23) şi femei care au spus că aceasta nu a jucat un rol în încetarea problemelor lor cu alcoolul (n=18) demonstrează că primul grup a folosit mai frecvent alcool pentru a face faţă situaţiilor; băutul a făcut posibil pentru ele să continuie o relaţie nesatisfăcătoare pentru că le făcea posibil să işi suprime sentimentele negative sau să vină în întâmpinarea numai în sens sexual a dorinţelor partenerilor lor, asta pentru că sub influenţa alcoolului le era mai puţin teamă să spună „NU”.
Femeile care într-un anumit moment al vieţii lor au fost victima violenţelor sexuale (n=23) au declarat mai des că ajustarea sau constrângerea identităţii personale sau sexuale ar fi o funcţie a consumului de alcool decât femeile băutoare care nu au avut în trecut cazuri de violenţă sexuală (n=22). Şi mai mult, femeile abuzate sexual au declarat mai multe tentative de sinucidere, mai multe probleme de mâncare şi mai multe probleme cu băutul, şi de asemenea au declarat că au avut o perioadă mai scurtă în care au băut fără probleme înainte să ajungă la dependenţă. Printre aceste femei alcoolul a apărut a fi prezent mai des în miezul problemelor şi pentru aceste femei el a servit de asemenea şi altor funcţii pe lângă reducerea sentimentelor negative. În particular efectul reconfortant de a da o identitate pozitivă cauzat de băut se dovedeşte a fi important.

de S.Lammers, 1999
Traducere Ruxandra Marcu