Codul Etic al Federatiei Romane de Psihoterapie

Preambul

Psihoterapia – relatie interumana specifica, bazata pe contactul nemijlocit al psihoterapeutului cu persoane sau grupuri de persoane – implica multiple aspecte etice, a caror luare în considerare reprezinta o conditie primordiala pentru prestigiul psihoterapiei ca profesie stiintifica distincta, un pas indispensabil în procesul afirmarii si dezvoltarii acesteia în România.

Realizarea prezentului Cod Etic este efectul constientizarii de catre FRP a responsabilitatii pe care aceasta o are fata de membrii sai – ale caror interese le unifica si le reprezinta, în calitatea sa de organizatie umbrela – cât si fata de pacientii / clientii implicati în procesul psihoterapeutic, pe care îi protejeaza de o eventuala aplicare neetica a psihoterapiei.

Apartenenta la FRP implica necesitatea aderarii la Codul Etic al acesteia si la regulile si procedurile folosite pentru implementarea sa.

Telul prezentului Cod Etic este de a oferi un cadru general de principii si reguli de decizie care sa acopere cele mai multe din situatiile cu care se întâlnesc psihoterapeutii în activitatea lor profesionala, de a valorifica un set dinamic de standarde etice, de a atentiona si sensibiliza psihoterapeutii asupra consecintelor nedorite ce pot aparea în practica psihoterapeutica.

Prezentul Cod Etic se refera numai la activitatile legate de practica psihoterapeutilor.

Profesiunea psihoterapeutica

Profesiunea psihoterapeutica este o profesiune stiintifica distincta care se ocupa cu evaluarea, întelegerea în profunzime si tratamentul planificat al tulburarilor comportamentale si a starilor de suferinta psihosociala / psihosomatica cu ajutorul unor sisteme teoretice si metode specifice.

Procesul psihoterapeutic se bazeaza pe interactiunea dintre unul sau mai multi pacienti / clienti cu unul sau mai multi psihoterapeuti, în scopul facilitarii, ameliorarii sau vindecarii si a dezvoltarii armonioase a personalitatii.

În acest cadru, psihoterapeutii trebuie sa-si aplice cunostintele în sensul scopurilor enuntate mai sus, sa-si foloseasca îndemânarea tinând cont de demnitatea individului.

PRINCIPII GENERALE

Competenta

Psihoterapeutii trebuie sa-si declare pozitia profesionala în strânsa legatura cu pregatirea lor. Ei trebuie sa mentina standardele înalte de competenta în munca pe care o desfasoara, sa-si recunoasca limitele competentei specifice si a experientei de care dispun. Serviciile psihoterapeutilor trebuie sa se limiteze numai la acele tehnici în care sunt calificati în functie de profesia de baza, formare si experienta. Psihoterapeutii îsi vor limita practica la metodele de tratament în care se dovedeste ca au câstigat suficienta pricepere si experienta, îndrumând cazurile ce depasesc pregatirea lor specifica spre alti psihoterapeuti, în functie de acelasi criteriu al competentei.

Confidentialitatea

Toate informatiile care devin cunoscute psihoterapeutului ca urmare a relatiei psihoterapeutice sunt supuse principiului confidentialitatii.

Integritatea morala

Psihoterapeutii vor promova integritatea morala în munca pe care o desfasoara. În descrierile sau relatarile facute de catre psihoterapeutii cu privire la calificarea pe care o au, la metodele de terapie, la durata probabila si termenii financiari ai acestuia, psihoterapeutii trebuie sa se supuna principiului integritatii morale, manifestat prin cinste, corectitudine, respect fata de cei cu care intra în relatie, fie acestia pacienti / clienti sau colegi.

Informatiile oferite pacientilor / clientilor trebuie sa fie oneste, obiective si realiste, pe parcursul sau dupa încheierea relatiei profesionale.

În cazul în care intervin anumite conflicte legate de obligatiile si competentele psihoterapeutilor, acestia trebuie sa le rezolve în maniera responsabila.

Responsabilitatea profesionala si stiintifica

Standardele morale si de conduita ale psihoterapeutilor reprezinta o problema personala. Acestia vor tine seama de faptul ca prin conduita lor îsi pot compromite responsabilitatea profesionala sau pot duce la diminuarea încrederii în psihoterapie si psihoterapeuti.

Psihoterapeutii trebuie sa se comporte într-un mod responsabil, sa fie daruiti naturii speciale a relatiei psihoterapeutice, care este cladita în întregime pe încredere totala. Abuzul si zdruncinarea încrederii sunt considerate drept o neglijare de catre psihoterapeut a responsabilitatii sale profesionale, o încalcare a normelor deontologice, iar responsabilitatea pentru aceasta revine în întregime psihoterapeutului. Lipsa responsabilitatii în relatia bazata pe încredere constituie o serioasa eroare în tratamentul psihoterapeutic.

Psihoterapeutii se vor consulta cu colegii în scopul prevenirii unui comportament nonetic.

Respectarea demnitatii si a drepturilor omului

Psihoterapeutii trebuie sa respecte drepturile fundamentale ale omului, sa respecte dreptul pacientului / clientului la demnitate, încredere, autodeterminare, confidentialitate, intimitate. Psihoterapeutii vor tine cont în activitatea pe care o desfasoara de diferentele individuale, culturale, de rol, vârsta, sex, limba, rasa, etnie, religie, origine nationala, statut economic, orientare sexuala, handicap, si nu vor desfasura sau tolera practici nedrepte, discriminatorii.

Responsabilitatea sociala

Constienti de responsabilitatile lor profesionale fata de comunitatea în care muncesc si traiesc, psihoterapeutii vor cauta sa contribuie la mentinerea si crearea conditiilor care sa restabileasca si sa mentina sanatatea psihologica / mentala. Psihoterapeutii vor trebui sa acorde atentie si sa actioneze în vederea atenuarii cauzelor suferintelor umane, respectând legea si încurajând dezvoltarea politicilor sociale si legislative care servesc intereselor pacientilor / clientilor lor. Psihoterapeutii vor cauta sa evite folosirea în scopuri inadecvate a activitatii sau rezultatelor muncii lor.

ASPECTE DE ORDIN LEGISLATIV

Încalcarea normelor Codului Etic al FRP

Codul Etic constituie o baza pentru luarea de atitudine colectiva împotriva acelor comportamente care sunt apreciate drept încalcari flagrante ale principiilor eticii psihoterapeutice. Respectarea normelor codului constituie o obligatie morala pentru membrii FRP. Cazurile de încalcare a prezentului Cod Etic vor fi evaluate în cadrul unei Comisii de Etica a FRP. Actiunile considerate drept încalcari ale normelor prezentului Cod Etic implica sanctiuni plecând de la mustrare, pâna la retragerea calitatii de membru al FRP, precum si informarea altor organizatii profesionale cu privire la respectivele abateri.

Codul Etic al Asociatiei Europene de Psihoterapie (EAP)

Psihoterapeutii respecta demnitatea si valoarea fiintei individuale si lupta pentru pastrarea si protejarea drepturilor fundamentale ale omului.

Ei sunt angajati in a spori cunoasterea asupra comportamentului uman, intelegerea pe care oamenii o au fata de ei insisi si fata de ceilalti, precum si in utilizarea acestor cunostinte pentru a promova starea de bine a oamenilor.

Urmarind aceste obiective, ei fac toate eforturile pentru a proteja starea de bine a celor care apeleaza la serviciile lor, a persoanelor aflate in relatie cu cei care apeleaza la serviciile lor (cand aceasta nu intra in conflict cu nevoile clientilor lor) si a oricarui participant la cercetare care ar putea fi obiect de studiu.

Psihoterapeutii respecta alti membri ai profesiei lor si ai profesiilor conexe si fac toate eforturile, atat cat sunt capabili si cat aceasta nu intra in conflict cu interesele clientilor lor, sa furnizeze informatii complete si sa manifeste respect reciproc.

Ei isi folosesc priceperea doar pentru scopuri concordante cu aceste valori si nu permit cu buna stiinta utilizarea ei abuziva fata de altii.

In timp ce solicita pentru ei libertatea de a afla si a comunica, psihoterapeutii accepta totodata responsabilitatea pe care aceasta libertate o cere : competenta, obiectivitate in aplicarea abilitatilor si interes pentru binele clientilor, colegilor, studentilor, participantilor la cercetare si membrilor societatii.

In urmarirea acestor idealuri, psihoterapeutii subscriu la principiile etice enumerate mai jos si detaliate in continuare :

Principiul 1 : Responsabilitatea

Principiul 2 : Competenta

Principiul 3 : Standardele morale si legale

Principiul 4 : Confidentialitatea

Principiul 5 : Binele clientului

Principiul 6 : Relatia profesionala

Principiul 7 : Declaratiile publice

Principiul 8 : Tehnicile de evaluare

Principiul 9 : Cercetarea

PRINCIPIUL 10 : RESPONSABILITATEA

Principiul general: In furnizarea serviciilor, psihoterapeutii mentin cele mai inalte standarde ale profesiei lor. Ei accepta responsabilitatea pentru consecintele actelor lor si fac toate eforturile sa se asigure ca serviciile lor sunt folosite intr-un mod adecvat.

Principiul 1a : Ca practicieni, psihoterapeutii stiu ca poarta o mare responsabilitate sociala, deoarece recomandarile si actiunile lor profesionale pot modifica vietile altora. Ei sunt atenti la situatiile personale, sociale, organizationale, financiare, de mediu sau politice si la presiunile care ar putea conduce la folosirea gresita a influentei lor.

Principiul 1b : Psihoterapeutii clarifica de la inceput cu clientii lor toate problemele care ar putea tine de lucrul lor impreuna. Ei evita relatiile care le pot limita obiectivitatea sau care creaza un conflict de interese.

Principiul 1c : Psihoterapeutii au responsabilitatea de a incerca sa previna distorsionarea, folosirea gresita sau eliminarea datelor aflate, de catre o institutie sau agentie la care sunt angajati.

Principiul 1d : Ca membri ai organismelor nationale sau organizationale, psihoterapeutii raman raspunzatori ca indivizi fata de cele mai inalte standarde ale profesiei lor.

Principiul 1e : Ca profesori sau formatori, psihoterapeutii isi recunosc obligatia fundamentala de a-i ajuta pe altii sa dobandeasca abilitati si cunoastere. Ei mentin standarde inalte de instruire, prezentand informatiile in mod obiectiv, deplin si cu acuratete.

Principiul 1f : Ca cercetatori, psihoterapeutii accepta responsabilitatea pentru selectia temelor de cercetare si a metodelor utilizate in investigatie, analiza si raportare. Ei isi planifica cercetarea astfel incat sa minimizeze posibilitatea ca datele aflate sa induca in eroare. Ei furnizeaza comentarii amanuntite asupra limitelor datelor lor, in special atunci cand munca lor atinge politica sociala sau ar putea fi interpretata in detrimentul unor persoane de o anumita varsta, sex, apatenenta etnica, socio-economica sau alte grupuri sociale. In publicarea raporatelor muncii lor, ei nu elimina niciodata datele care nu confirma ipotezele initiale si admit existenta unor ipoteze si explicatii alternative pentru cele aflate. Psihoterapeutii isi atribuie doar munca pe care au facut-o in mod real. Ei clarifica de la inceput, cu toate persoanele potrivite si cu agentiile, asteptarile referitoare la impartasirea si utilizarea datelor de cercetare. Interferenta cu mediul in care datele sunt colectate este pastrata la minimum.

PRINCIPIUL 2 : COMPETENTA

Principiul general : Mentinerea standardelor inalte de competenta este o responsabilitate comuna, impartasita de toti psihoterapeutii, in interesul publicului si al profesiei ca intreg. Psihoterapeutii isi recunosc granitele competentei si limitele tehnicilor lor. Ei furnizeaza doar servicii si utilizeaza doar tehnici pentru care sunt calificati prin formare si experienta. In acele domenii in care deocamdata nu exista standarde recunoscute, psihoterapeutii isi iau toate precautiile necesare pentru a proteja starea de bine a clientilor lor. Ei se mentin la curent cu informatiile actuale despre sanatate, stiintifice si profesionale, legate de serviciile pe care le ofera.

Principiul 2a : Psihoterapeutii isi prezinta cu acuratete propria competenta, educatie, formare si experienta. Ei sustin ca evidenta pentru calificarile educationale si de formare profesionala doar acele titluri si calificari obtinute de la institutii de renume sau de la cele recunoscute de Asociatia Europeana de Psihoterapie (EAP). Ei se asigura ca satisfac in mod adecvat standardele profesionale minime, asa cum sunt ele stabilite de EAP, de criteriile Organizatiei Nationale de Acreditare (NAO) relevante si de criteriile Organizatiei de Acreditare Europeana a Metodei (EWAO), cand acestea exista. Ei respecta si alte surse de educatie, formare si experienta decat cele primite de ei.

Principiul 2b : Ca practicieni, profesori sau formatori, psihoterapeutii isi indeplinesc indatoririle pe baza unei atente pregatiri si promptitudini, astfel incat practica lor sa fie la cele mai inalte standarde, iar modul de comunicare sa fie precis, intr-un limbaj curent si relevant.

Principiul 2c : Psihoterapeutii recunosc nevoia de educatie continua si dezvoltare personala si sunt deschisi la noi proceduri si schimbari ale asteptarilor si valorilor de-a lungul timpului.

Principiul 2d : Psihoterapeutii recunosc diferentele dintre oameni, cum sunt cele care ar putea fi asociate cu varsta, sexul, nivelul socio-economic, etnia sau nevoile speciale ale celor care ar putea fi dezavantajati in mod specific. Atunci cand relationeaza cu aceste persoane, este de dorit ca ei sa obtina o formare, experienta sau consiliere, pentru a asigura servicii competente si adecvate.

Principiul 2e : Psihoterapeutii responsabili pentru decizii care implica persoane sau politici bazate pe rezultate la teste, este necesar sa aiba o intelegere profunda a tot ceea ce tine de masuratorile psihologice sau educationale, validare si cercetarea bazata pe teste.

Principiul 2f : Psihoterapeutii recunosc ca problemele personale si conflictele pot interfera cu eficienta profesionala. Prin urmare, ei se vor abtine sa-si asume orice activitate in care problemele lor personale ar putea conduce la o performanta inadecvata sau ar putea dauna unui client, coleg, student sau participant la cercetare. Daca sunt angajati intr-o astfel de activitate, cand devin constienti de problemele lor personale, ei apeleaza la asistenta profesionala competenta pentru a determina daca ar trebui sa suspende, sa termine sau sa limiteze scopul activitatii lor profesionale.

Principiul 2g : Psihoterapeutii care patrund in noi campuri de activitate se asigura ca si-au completat toate cerintele formative si profesionale legate de acel domeniul de activitate, inainte de a practica, si ca activitatea lor in acest nou domeniu este la cel mai inalt standard posibil. Ei se asigura ca nu exista o atenuare, confuzie sau conflict cu vreo activitate curenta.

PRINCIPIUL 3 : STANDARDE MORALE & LEGALE

Principiul general : Standardele morale si etice de comportament ale psihoterapeutilor sunt o chestiune personala, in aceeasi masura in care ele sunt pentru orice alt cetatean, cu exceptia cazurilor in care ele pot compromite indeplinirea responsabilitatilor profesionale sau reduce increderea publica in psihoterapie si psihoterapeuti. In ce priveste comportamentul lor personal, psihoterapeutii sunt receptivi la standardele predominante ale comunitatii si la posibilul impact pe care conformismul sau devierea de la acestea l-ar putea avea asupra calitatii performantei lor ca psihoterapeuti. Psihoterapeutii sunt de asemenea constienti de posibilul impact al comportamentului lor public asupra abilitatii colegilor de a-si indeplini indatoririle profesionale.

Principiul 3a : Ca profesionisti, psihoterapeutii actioneaza in acord cu principiile EAP si ale Organizatiei lor de Acreditare Nationala (NAO) si cu standardele si principiile legate de practica ale institutului / asociatiei lor. De asemenea, psihoterapeutii adera la legile si reglementarile guvernamentale relevante. Cand legile, reglementarile sau practicile europene, nationale, provinciale, organizationale sau institutionale sunt in conflict cu standardele si principiile Asociatiei Europene de Psihoterapie (EAP), Organizatiei Nationale de Acreditare (NAO) sau ale institutului / asociatiei lor, psihoterapeutii fac cunoscut angajamentul lor fata de principiile si standardele EAP, NAO si ale institutului / asociatiei lor si, pe cat posibil, actioneaza in sensul rezolvarii conflictului. Ca profesionisti, ei sunt preocupati de dezvoltarea unor astfel de reglementari legale si cvasi-legale, care sa serveasca cel mai bine interesul public, si actioneaza pentru a schimba reglementarile existente, care nu sunt benefice interesului public.

Principiul 3b : Ca angajati sau angajatori, psihoterapeutii nu se angajeaza in nici o practica inumana sau care au drept rezultat o actiune ilegala sau nejustificata. Asemenea practici includ, dar nu sunt limitate la acestea, pe cele bazate pe consideratii rasiale, de handicap, varsta, gen, preferinte sexuale, religioase sau de origine nationala, in practica, angajare, promovare sau formare.

Principiul 3c : In rolul lor profesional, psihoterapeutii evita orice actiune care violeaza sau diminueaza drepturile civile, legale si umane ale clientilor sau ale altora ce pot fi afectati.

Principiul 3d : Ca practicieni, profesori, formatori si cercetatori, psihoterapeutii sunt constienti de faptul ca valorile lor personale le pot afecta comunicarea, utilizarea tehnicilor, selectarea si prezentarea perspectivelor sau materialelor si natura sau implementarea cercetarii. Cand lucreaza cu teme care pot jigni, ei recunosc si respecta diferitele atitudini si sensibilitatile individuale, pe care clientii, studentii sau subiectii le pot avea fata de astfel de teme.

PRINCIPIUL 4 : CONFIDENTIALITATEA

Principiul general : Psihoterapeutii au obligatia fundamentala de a respecta confidentialitatea informatiilor obtinute de la persoane, in timpul activitatii lor ca psihoterapeuti. Ei dezvaluie astfel de informatii altor persoane numai cu consimtamantul persoanei in cauza (sau al reprezentatului legal al acesteia), cu exceptia acelor circumstante neobisnuite in care, nepocedand asa, ar rezulta probabil un pericol clar pentru persoana in cauza sau pentru ceilalti. Psihoterapeutii isi informeaza clientii cu privire la limitele legale ale confidentialitatii. Consimtamantul de a dezvalui informatiile, in mod normal, ar trebui obtinut in scris de la persoana in cauza.

Principiul 4a : Informatiile obtinute in relatia clinica sau de consultanta, sau datele de evaluare cu privire la copii, studenti, angajati si altii, sunt discutate doar in scop profesional si doar cu acele persoane pe care cazul respectiv le priveste in mod clar. Rapoartele scrise si orale prezinta doar datele strict legate de scopurile evaluarii sau de trimiterea catre alt specialist si vor fi facute toate eforturile pentru a se evita o invadare nedorita a intimitatii.

Principiul 4b : Psihoterapeutii care prezinta informatii personale, obtinute pe parcursul activitatii profesionale, in scrieri, seminarii sau alte forumuri publice, fie obtin anterior consimtamantul pentru a face acest lucru, fie deghizeaza in mod adecvat toate informatiile de identificare.

Principiul 4c : Pentru a mentine confidentialitatea, pihoterapeutii iau masuri de prevedere in ce priveste dispunerea si stocarea inregistrarilor, in eventualitatea propriei lor indisponibilitati.

Principiul 4d : Cand lucreaza cu minori sau alte persoane care nu sunt capabile sa isi dea voluntar consimtamantul informat, psihoterapeutii au grija in mod special sa protejeze binele acestor persoane si ii consulta pe ceilalti implicati, intr-un mod potrivit.

PRINCIPIUL 5 : BINELE CLIENTULUI

Principiul general : Psihoterapeutii respecta integritatea si protejeaza starea de bine a oamenilor si grupurilor cu care lucreaza. Cand apar conflicte de interese intre clienti si institutiile angajatoare ale psihoterapeutilor, acestia clarifica natura si directia loialitatii si responsabilitatii lor si informeaza toate partile implicate asupra angajamentelor lor. Psihoterapeutii informeaza complet clientii asupra naturii si scopului oricarei proceduri de evaluare, tratament, educationala sau de formare si recunosc deschis ca studentii, clientii sau participantii la cercetare au libertatea de a alege in ce priveste participarea. Constrangerea oamenilor sa participe sau sa primeasca in continuare servicii este non-etica.

Principiul 5a : Psihoterapeutii sunt permanent constienti de propriile nevoi si de potentiala lor pozitie de influenta fata de persoane cum sunt clientii, studentii si subordonatii. Ei evita sa exploateze increderea si dependenta unor astfel de persoane. Psihoterapeutii fac toate eforturile sa evite relatiile duale, care ar putea afecta judecata lor profesionala sau ar putea sa creasca riscul exploatarii. Exemple de asemenea relatii duale includ, dar nu se limiteaza la acestea, tratamentul profesionist sau cercetarea cu angajati, studenti, suprevizati, prieteni apropiati sau rude, precum si considerarea acestora participanti la cercetare. Intimitatea sexuala cu oricare dintre acestia : clienti, studenti, participanti la cercetare este non-etica.

Principiul 5b : Cand un psihoterapeut este de acord sa ofere servicii unui client la cererea unui tert, psihoterapeutul isi asuma responsabilitatea de a clarifica natura relatiilor cu toate partile implicate.

Principiul 5c : Cand cererile unei organizatii solicita ca psihoterapeutii sa incalce oricare dintre principiile etice, psihoterapeutii clarifica natura conflictului dintre cereri si principii. Ei informeaza toate partile asupra responsabilitatii lor etice ca psihoterapeuti si actioneaza in mod potrivit.

Principiul 5d : Psihoterapeutii stabilesc de la inceput aranjamente financiare, care sunt clar intelese de clienti, studenti sau participantii la cercetare si tin cont de interesele lor. Ei nu dau si nici nu primesc niciodata remuneratie pentru trimiterile date clientilor catre servicii profesionale.

Principiul 5e : Psihoterapeutii incheie o relatie clinica sau de consultanta deindata ce este in mod rezonabil clar ca acel client nu beneficiaza de ea sau oricand o solicita clientul. Ei se ofera sa ajute clientul sa localizeze surse alternative de asistenta.

PRINCIPIUL 6 : RELATIILE PROFESIONALE

Principiul general : Psihoterapeutii actioneaza cu respectul cuvenit fata de nevoile, competentele speciale si obligatiile colegilor lor in psihoterapie, psihologie, medicina si alte profesii. Ei respecta prerogativele si obligatiile institutiilor sau organizatiilor la care acesti colegi sunt asociati.

Principiul 6a : Psihoterapeutii inteleg domeniile de competenta ale profesiilor conexe. Ei folosesc din plin toate resursele profesionale, tehnice si administrative care servesc interesele consumatorilor. Absenta relatiilor formale cu alti profesionisti nu degreveaza psihoterapeutii de responsabilitatea de a asigura clientilor lor cele mai bune posibil servicii profesioniste, si nici nu-i degreveaza de obligatia de a-si exercita prevederea, sarguinta si tactul in obtinerea asistentei complementare sau alternative necesare.

Principiul 6b : Psihoterapeutii cunosc si iau in calcul traditiile si practicile altor grupuri profesionale cu care lucreaza si coopereaza din plin cu astfel de grupuri. Daca o persoana primeste servicii similare de la un alt profesionist, psihoterapeutul ia in considerare cu grija acea relatie profesionala si procedeaza cu precautie si sezitivitate, deopotriva la problemele terapeutice si la binele clientului. Psihoterapeutul discuta aceste probleme cu clientul, astfel incat sa minimizeze riscul confuziei si conflictului, si cauta, atunci cand e posibil, sa pastreze relatii clare si de acord cu alti profesionisti implicati.

Principiul 6c : Psihoterapeutii care angajeaza sau suprevizeaza alti profesionisti sau profesionisti aflati in formare accepta obligatia de a facilita dezvoltarea lor profesionala si actioneaza in sensul asigurarii competentei lor. Ei ofera conditii de lucru adecvate, evaluari potrivite, consultatii constructive si oportunitati de experienta.

Principiul 6d : Psihoterapeutii nu exploateaza sexual sau in alt mod relatiile lor profesionale cu clientii, suprevizatii, studentii, angajatii sau participantii la cercetare. Psihoterapeutii nu accepta si nu se angajeaza in hartuire sexuala. Hartuirea sexuala este definita prin comentarii, gesturi sau contacte fizice de natura sexuala, deliberate si repetate, nedorite de cel care le primeste.

Principiul 6e : Cand psihoterapeutii stiu despre violarea eticii de catre un alt psihoterapeut, si pare sa fie potrivit, ei incearca sa rezolve informal problema, aducand acel comportament in atentia psihoterapeutului. Daca comportamentul gresit este unul minor si / sau pare sa se datoreze lipsei de senzitivitate, cunoastere sau experienta, o asemenea solutie informala este de obicei potrivita. Asemenea eforturi corective informale se fac cu senzitivitate fata de toate drepturile de confidentialitate implicate. Daca violarea nu pare sa se supuna unei solutii informale sau este de o natura mai serioasa, psihoterapeutii o aduc in atentia institutiei, asociatiei sau comitetutului de etica potrivit.

Principiul 6f : Meritul pentru un material publicat este atribuit celor care au contribuit la el, proportional cu contributia profesionala a fiecaruia. Contributiile majore de ordin profesional, facute de mai multe persoane la un proiect comun, sunt recunoscute prin sistemul de co-autorat, cu persoana care a avut contributia majora in capul listei. Contributiile minore de natura profesionala, ca si redactarea extensiva sau asistenta neprofesionista similara, pot fi recunoscute in notele de subsol sau in prefata. Multumirile referitoare la citate specifice se fac atat pentru materialele nepublicate, cat si pentru cele publicate, care au influentat direct cercetarea sau scrierea. Psihoterapeutii care compileaza si editeaza materialul altora in scopul publicarii, publica materialul in numele grupului de origine si, daca e potrivit, cu numele lor ca editor sau coordonator. Toti cei care au contribuit la o lucrare vor fi recunoscuti si numiti.

Principiul 6g : In conducerea cercetarii in institutii sau organizatii, psihoterapeutii isi asigura autorizarea necesara pentru a conduce o astfel de cercetare. Ei sunt constienti de obligatia lor fata de viitorii lucratori in cercetare si se asigura ca institutiile gazda primesc informatii adecvate despre cercetare si recunoasteri adecvate ale contributiei lor.

PRINCIPIUL 7 : DECLARATII PUBLICE

Principiul general :

Principiul 7a : Cand fac publicitate sau isi anunta serviciile profesionale, psihoterapeutii pot enumera urmatoarele informatii pentru a descrie furnizorul si serviciile furnizate : nume, cel mai inalt grad academic relevant sau certificat de formare obtinut de la o institutie acreditata, data, tipul, recunoasterea prin CEP, apartenenta la organizatii de psihoterapie sau alte organisme profesionale relevante, adresa, numarul de telefon, programul de lucru, o scurta lista a tipurilor de servicii psihologice oferite, o informare adecvata asupra tarifelor, limbi straine vorbite, politica cu privire la asigurari sau platile facute de un tert si alte informatii scurte si pertinente. Alte informatii suplimentare relevante sau importante pentru consumator pot fi incluse, in masura in care nu sunt interzise in alte capitole ale acestui cod etic.

Principiul 7b : In publicitatea sau anuntarea serviciilor sau publicatiilor psihoterapeutice disponibile, psihoterapeutii nu isi prezinta afilierea la vreo organizatie intr-o maniera care sa implice in mod fals sponsorizarea sau certificarea de catre acea organizatie. In mod particular si ca exemplu, psihoterapeutii nu afirma inregistrarea europeana, nationala sau statutul institutional sau asociational intr-o maniera care sa sugereze ca un asemenea statut implica o competenta sau calificare profesionala specializata. Afirmatiile publice includ, dar nu se limiteaza la acestea, comunicarea prin: periodice, carti, liste, directoare, Internet, televiziune, radio sau film. Ele nu contin : (a) afirmatii false, frauduloase, distorsionate, amagitoare sau incorecte; (b) o interpretare gresita a faptelor sau o afirmatie susceptibila sa induca in eroare sau sa amageasca, urmare a faptului ca in context se dezvaluie doar partial faptele relevante; (c) o marturie de la un pacient cu privire la calitatea serviciilor sau produselor unui psihoterapeut; (d) o afirmatie intentionand sau susceptibila sa creeze asteptari false sau nejustificate ale unor rezultate favorabile; (e) o afirmatie care implica abilitati neobisnuite, unice si nemaintalnite; (f) o afirmatie intentionand sau susceptibila sa apeleze la temerile, anxietatile sau emotiile clientului cu privire la un posibil esec in obtinerea serviciile oferite ; (g) o afirmatie de solicitare directa a unor clienti individuali.

Principiul 7c : Psihoterapeutii nu recompenseaza si nu dau nimic de valoare unui reprezentant al presei, radioului, televiziunii sau altui mijloc de comunicare in masa, in mod anticipat sau ca urmare a publicitatii profesionale intr-o sectiune de stiri. O reclama platita trebuie sa fie identificata ca atare, cu exceptia cazului in care reiese din context ca este o reclama platita. Daca o reclama este comunicata publicului prin intermediul radioului sau televiziunii, ea va fi inregistrata in prealabil si aprobata spre difuzare de catre psihoterapeut. Copii ale reclamelor si inregistrari ale difuzarilor vor fi pastrate de catre psihoterapeut.

Principiul 7d : Anunturile sau reclamele la "grupurile de dezvoltare personala", sedintele cu grupuri cu interese speciale, cursuri, aplicatii clinice, formari si agentii vor oferi o afirmare clara a scopului si o descriere clara a experientelor sau formarii care vor fi furnizate. Educatia, formarea si experienta membrilor coordonatori sunt specificate in mod adecvat si vor fi disponibile inaintea inceperii grupului, cursului de formare sau serviciilor. O declarare clara a tarifelor si a oricaror implicatii contractuale vor fi disponibile inaintea inceperii activitatii.

Principiul 7e : Psihoterapeutii asociati cu dezvoltarea sau promovarea tehnicilor, produselor, cartilor de tip psihoterapeutic sau cu alte asemenea oferte pentru vanzarea comerciala vor face eforturi rezonabile sa se asigure ca asemenea anunturi si reclame sunt prezentate intr-o maniera informativa reala si etica, acceptabila d.p.d.v. profesional si stiintific.

Principiul 7f : Psihoterapeutii nu participa, pentru castig personal, la anunturi comerciale sau reclame, recomandand publicului cumpararea sau folosirea de produse si servicii brevetate sau cu sursa unica, cand aceasta participare este bazata doar pe identificarea lor ca psihoterapeuti.

Principiul 7g : Psihoterapeutii prezinta stiinta si arta psihoterapiei si isi ofera serviciile, produsele si publicatiile corect si cu acuratete, evitand reprezentarile gresite prin senzational, exagerare sau superficialitate. Psihoterapeutii sunt ghidati de obligatia fundamentala de a ajuta publicul in dezvoltarea judecatilor, opiniilor si alegerilor informate.

Principiul 7h : Ca profesori, psihoterapeutii se asigura ca afirmatiile din cataloage si schitele / planurile de curs sunt facute cu acuratete si nu induc in eroare, mai ales in ce priveste subiectele care vor fi tratate, criteriile pe baza carora se face evaluarea progresului si natura experientelor de curs. Anunturile, brosurile sau reclamele care descriu workshop-uri, seminarii sau alte programe educationale vor descrie cu acuratete auditoriul pentru care programul este conceput, ca si criteriile de eligibilitate, obiectivele educationale si natura subiectelor acoperite. De asemenea, aceste anunturi vor prezenta cu acuratete educatia, formarea si experienta psihoterapeutilor care prezinta programele, ca si orice taxe implicate.

Principiul 7i : Anunturile publice sau reclamele solicitand participanti la cercetare, in care sunt oferite ca stimulent servicii clinice sau alte servicii profesionale, vor specifica clar natura serviciilor, la fel de bine ca si costurile si alte obligatii care trebuie acceptate de participantii la cercetare.

Principiul 7j : Un psihoterapeut accepta obligatia de a-i corecta pe altii care prezinta calificarile profesionale ale psihoterapeutului sau asociatiile cu produse sau servicii, intr-o maniera incompatibila cu principiile de fata.

Principiul 7k : Serviciile terapeutice si diagnostice individuale sunt furnizate numai in contextul unei relatii profesionale psihoterapeutice. Cand se dau sfaturi persoanelor prin intermediul seminariilor sau demonstratiilor publice, articolelor de ziar sau revista, programelor de radio sau televiziune, posta sau alte mijloace media similare, psihoterapeutul utilizeaza cele mai relevante date curente si exercita cel mai inalt nivel de judecata profesionala.

Principiul 7i : Produsele care sunt descrise sau prezentate prin intermediul unor seminarii sau demonstratii publice, articole de ziar sau revista, programe de radio sau televiziune, posta sau alte mijloace media similare vor satisface aceleasi standarde recunoscute care exista pentru produsele folosite in contextul unei relatii profesionale.

PRINCIPIUL 8 : TEHNICILE DE EVALUARE

Principiul general : In dezvoltarea, publicarea si utilizarea tehnicilor psihologice de evaluare, psihoterapeutii fac toate eforturile pentru a promova bunastarea si interesele clientului. Ei vor avea grija ca rezultatele evaluarii sa nu fie utilizate defectuos. Ei vor respecta dreptul clientilor de a cunoaste rezultatele, interpratarile facute, precum si concluziile si recomandarile. Psihoterapeutii vor face toate eforturile pentru ca testele si alte tehnici de evaluare sa fie pastrate in siguranta, in limitele prevederilor legale. Ei se vor stradui sa asigure utilizarea potrivita de catre altii a tehnicilor de evaluare.

Principiul 8a : In utilizarea tehnicilor de evaluare, psihoterapeutii respecta dreptul clientilor de a primi explicatii detaliate in ceea ce priveste natura si scopul tehnicilor, intr-un limbaj accesibil clientilor, exceptie facand cazul in care s-a stabilit in prealabil, in mod explicit, o exceptie de la aceasta regula.

Cand explicatiile vor fi furnizate de alte persoane, psihoterapeutii stabilesc procedurile pentru a asigura adecvarea acestor explicatii.

Principiul 8b : Psihoterapeutii responsabili pentru dezvoltarea si standardizarea testelor psihologice si altor tehnici de evaluare, vor utiliza proceduri stiintifice stabilite si se vor conforma standardelor corespunzatoare ale EAP si ale insitutiilor sau organizatiilor nationale.

Principiul 8c : In raportarea rezultatelor evaluarii, psihoterapeutii vor indica orice rezerva care exista in privinta validitatii sau fidelitatii din cauza circumstantelor evaluarii sau a nepotrivirii normelor persoanei testate. Psihoterapeutii se lupta pentru a asigura ca rezultatele evaluarilor si interpretarea acestora nu vor fi utilizate in mod gresit de catre altii.

Principiul 8d : Psihoterapeutii recunosc ca rezultatele evaluarii pot deveni inactuale si nu reprezinta o imagine completa a celui evaluat. Ei fac toate eforturile pentru a evita si preveni utilizarea gresita a masuratorilor depasite si a evaluarilor incomplete.

Principiul 8e : Psihoterapeutii care ofera servicii de interpretare trebuie sa poata produce dovezi in sprijinul validitii programelor si procedurilor utilizate pentru obtinerea acelor rezultate. Oferirea publica a unui serviciu de interpretare este considerata o consultare de la profesionist la profesionist. Psihoterapeutii vor face tot posibilul pentru a evita utilizarea incorecta a rapoartelor de evalaure.

Principiul 8f : Psihoterapeutii nu incurajeaza sau promoveaza utilizarea tehnicilor de evaluare psihologica sau psihoterapeutica de catre persoane care nu au formarea necesara sau nu sunt calificate sa faca acest lucru.

PRINCIPIUL 9 : CERCETAREA

Principiul general : Decizia de a incepe activitatea de cercetare se bazeaza pe rationamentul fiecarui psihoterapeut referitor la cum sa contribuie cel mai bine la domeniul stiintific si la bunastarea umana. Luand decizia de a derula cercetarea, psihoterapeutul ia in considerare directiile alternative in care cercetarea s-ar putea indrepta si in care ar putea fi investite resursele. Pe baza acestui fapt, psihoterapeutul conduce investigatia respecatand si ingrijindu-se de demintatea si starea de bine a oamenilor care participa si avand cunoasterea normelor si standardelor profesionale care guverneaza derularea cercetarii cu subiecti umani.

Principiul 9a : In planificarea unui studiu, psihoterapeutul care conduce cercetarea are responsabilitatea de a evalua cu grija masura in care aceasta cercetare este acceptabila din punct de vedere etic. In masura in care cantarirea valorilor umane si stiintifice sugereaza un compromis asupra oricaruia dintre principii, cercetatorul are o obligatie serioasa de a apela la consiliere etica si de a considera masuri de securitate stringente pentru a proteja drepturile participantilor umani.

Principiul 9b : Considerarea faptului cand un participant la un studiu planificat va fi "un subiect expus riscului" sau "un subiect expus unui risc minim", in concordanta cu standardele recunoscute, este o preocupare etica de prima importanta pentru cercetator.

Principiul 9c : Cercetatorul isi asuma intotdeauna responsabilitatea de a asigura practici etice in cadrul cercetarii. Cercetatorul este, de asemenea, responsabil de tratamentul etic al participantilor la cercetare de catre colaboratori, asistenti, studenti si angajati, care au oricum si ei aceleasi obligatii.

Principiul 9d : Cu exceptia cercetarilor cu risc minim, cercetatorul stabileste intelegeri clare si oneste cu participantii la cercetare, inaintea participarii lor, care clarifica obligatiile si responsabilitatile fiecarei parti. Cercetatorul are obligatia de a-si onora toate promisiunile si angajamentele cuprinse in aceasta intelegere. Cercetatorul informeaza participantii asupra tuturor aspectelor cercetarii despre care in mod rezonabil ne putem astepta ca ar putea influenta dorinta de a participa si explica toate celelalte aspecte ale cercetarii despre care participantii intreaba. Esecul de a dezvalui pe deplin inainte de obtinerea consimtamantului informat necesita masuri suplimentare de securitate pentru a proteja starea de bine si demnitatea participantilor la cercetare. Cercetarea cu copii sau cu persoane cu afectiuni care limiteaza capacitatea de intelegere si/sau comunicare necesita proceduri speciale de securitate.

Principiul 9e: Cerintele metodologice ale unui studiu pot face ca folosirea ascunderii adevarului sau determinarea subiectilor sa creada ceva neadevarat sa para necesare. Inainte de inceperea unui astfel de studiu, cercetatorul are o responsibilitate speciala de (a) a determina daca folosirea unui astfel de studiu este justificata de valoarea stiintifica, educationala sau implicata presupusa, (b) a determina daca nu sunt disponibile proceduri care nu folosesc ascunderea adevarului sau determinarea participantilor sa creada ceva neadevarat, (c) a se asigura ca participantilor li se explica deindata ce este posibil. Exista prezumtia de a nu folosi astfel de tehnici.

Principiul 9f : Cercetatorul respecta libertatea individului de a refuza sa participe sau de a se retrage din cercetare in orice moment.

Legea 213/2004

LEGEA nr. 213
publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 492 din data 06/01/2004

L213/2004

Lege nr. 213 din 27 mai 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România

Parlamentul României
Lege nr. 213
din 27 mai 2004
privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 1 iunie 2004


Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementeaza modul de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica, precum si înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România.
Art. 2. - (1) Au dreptul sa exercite profesia de psiholog:
a) cetatenii români;
b) cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene si ai celorlalte state din Spatiul Economic European, prin stabilire în România sau în regim de servicii temporare;
c) cetatenii din alte tari cu care România are conventii bilaterale în domeniu.
(2) Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica se face de catre persoanele prevazute la alin. (1), care au absolvit o institutie de învatamânt superior de specialitate, cu diploma de licenta în psihologie sau asimilata, obtinuta într-o institutie de învatamânt superior acreditata, din România sau din strainatate, recunoscuta sau echivalata, dupa caz, potrivit legii.
Art. 3. - Psihologul cu drept de libera practica se supune, în exercitarea profesiei, prevederilor legislatiei nationale, europene si internationale, referitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Art. 4. - (1) Psihologul cu drept de libera practica îsi desfasoara activitatea pe baza principiului independentei profesionale, care îi confera dreptul de initiativa si decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplina a raspunderii pentru calitatea acestuia.
(2) Confidentialitatea actului psihologic este protejata prin lege si este o obligatie a oricarui psiholog.
Art. 5. - Psihologul cu drept de libera practica desfasoara urmatoarele tipuri de activitati:
a) studiul comportamentului uman si al proceselor mentale;
b) investigarea si recomandarea cailor de solutionare a problemelor psihologice;
c) elaborarea si aplicarea de teste pentru masurarea inteligentei, abilitatilor, aptitudinilor si a altor caracteristici umane;
d) testarea psihologica, prevenirea si psihoterapia tulburarilor emotionale si de personalitate, precum si a fenomenelor de inadaptare la mediul social si profesional;
e) interpretarea datelor obtinute si elaborarea recomandarilor pe care le considera necesare.
Art. 6. - Exercitarea profesiei de psiholog se desfasoara:
a) în sectorul privat, în regim salarial, sau independent cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor prezentei legi si ale altor reglementari si acte normative în vigoare;
b) în sectorul public, în care psihologii au, dupa caz, statutul de functionar public, cadru didactic si alte functii, potrivit prevederilor legilor speciale si regulamentelor sau statutelor institutiei respective.

CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica
SECTIUNEA 1
Dobândirea si exercitarea dreptului de libera practica

Art. 7. - (1) Dreptul de libera practica implica exercitarea activitatilor prevazute la art. 5 si asumarea deplina a raspunderii pentru calitatea actului profesional în raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea reglementarilor specifice în domeniu.
(2) Dreptul de libera practica se exercita olograf, cu mentionarea în clar a numelui, prenumelui si a codului personal din Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România, concomitent cu aplicarea parafei proprii.
Art. 8. - (1) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) dobândesc atestatul de libera practica în conditiile prezentei legi. Dobândirea atestatului atrage înscrierea în Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România.
(2) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b), atestate ca psihologi de autoritatile competente din statele membre ale Uniunii Europene si ale celorlalte state din Spatiul Economic European, dobândesc dreptul de libera practica în urma recunoasterii profesionale, în conformitate cu dispozitiile legii speciale si ale normelor europene în domeniu.
(3) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b), care presteaza servicii temporare, au obligatia de a face o declaratie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Psihologilor din România, acestea fiind exceptate de la procedura atestarii, precum si de la obligativitatea înscrierii în Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România sau de la plata unei taxe administrative. În acest caz se aplica o procedura simplificata, stabilita prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 9. - Atestatul de libera practica se elibereaza pe baza normelor metodologice de aplicare a prezentei legi si a starii de sanatate certificate.
Art. 10. - În functie de competenta si experienta profesionala ale solicitantului, se poate acorda una dintre urmatoarele forme de atestare:
a) atestatul de libera practica pentru activitate în conditii de supervizare, pentru psihologii fara experienta în domeniul respectiv;
b) atestatul de libera practica în regim de asociere, pentru psihologii care lucreaza în colective profesionale;
c) atestatul de libera practica autonoma, pentru psihologii care întrunesc criteriile de competenta si experienta profesionala stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 11. - Atestatele prevazute la art. 10 lit. a) si b) pot fi revizuite, la cerere, dupa minimum un an.
Art. 12. - Controlul si supravegherea modului de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica se fac în conformitate cu prevederile prezentei legi.

SECTIUNEA a 2-a
Forme de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica

Art. 13. - (1) Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de libera practica pot înfiinta, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societati civile profesionale sau îsi pot desfasura activitatea în temeiul unor contracte de munca, potrivit legii.
(2) Indiferent de forma de exercitare a profesiei, psihologii cu drept de libera practica pot angaja salariati, în conditiile legii.
Art. 14. - (1) Cabinetele individuale de psihologie, constituite potrivit legii, se declara la Colegiul Psihologilor din România. Raporturile contractuale se stabilesc între psihologul cu drept de libera practica si beneficiarul serviciilor oferite de acesta.
(2) Cabinetele individuale se pot asocia prin contract si se declara la Colegiul Psihologilor din România.
(3) Formele si modalitatile de exercitare a profesiei, declarate la Colegiul Psihologilor din România, sunt înregistrate în mod obligatoriu în Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România.
Art. 15. - (1) Societatile civile profesionale se constituie, în conditiile legii, prin contract de societate civila încheiat între 2 sau mai multi psihologi cu drept de libera practica, si sunt declarate la Colegiul Psihologilor din România.
(2) Raporturile contractuale se nasc între beneficiar si societatea civila profesionala, indiferent care dintre psihologii cu drept de libera practica asociati îndeplineste serviciul profesional.
(3) În cadrul societatilor civile profesionale patrimoniul este comun si apartine asociatiilor în cotele-parti stabilite prin contractul de societate civila.

SECTIUNEA a 3-a
Drepturile si obligatiile psihologilor cu drept de libera practica

Art. 16. - Psihologul cu drept de libera practica are urmatoarele drepturi:
a) sa desfasoare activitatile prevazute la art. 5, în conformitate cu tipul de atestat detinut;
b) sa obtina pentru serviciile prestate un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu beneficiarul.
Art. 17. - Psihologul cu drept de libera practica are urmatoarele obligatii:
a) sa cunoasca si sa respecte reglementarile legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica;
b) sa se conformeze si sa respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica;
c) sa exercite dreptul de libera practica în limitele stabilite prin tipul de atestat detinut;
d) sa se preocupe de perfectionarea calificarii profesionale;
e) sa îsi asume întreaga responsabilitate profesionala fata de beneficiar, manifestând constiinciozitate si probitate profesionala;
f) sa serveasca interesele beneficiarului în acord cu interesul public si cu exigentele profesionale.

SECTIUNEA a 4-a
Suspendarea si încetarea dreptului de libera practica.
Radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de libera
practica din România

Art. 18. - Dreptul de libera practica se suspenda:
a) temporar, la cererea persoanei înscrise;
b) dupa 6 luni de neplata, fara justificare, a cotizatiei anuale catre Colegiul Psihologilor din România, pâna la achitarea ei integrala;
c) cu titlu de sanctiune disciplinara, pe toata durata sanctiunii;
d) pe perioada suspendarii dreptului de a profesa, dispusa prin hotarâre judecatoreasca definitiva.
Art. 19. - (1) Dreptul de libera practica înceteaza:
a) prin renuntarea în scris la exercitiul dreptului de libera practica;
b) daca persoana înscrisa a fost condamnata pentru o fapta prevazuta de lege, în legatura cu exercitarea dreptului de libera practica, sau daca i s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a exercita profesia printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.
(2) Încetarea dreptului de libera practica atrage radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România.

SECTIUNEA a 5-a
Interdictii si incompatibilitati în exercitarea profesiei
de psiholog cu drept de libera practica

Art. 20. - Nu poate exercita profesia de psiholog cu drept de libera practica:
a) psihologul care a fost condamnat definitiv pentru savârsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii în împrejurari legate de exercitarea profesiei de psiholog si pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b) psihologul caruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia, pe durata stabilita prin hotarâre judecatoreasca;
c) psihologul caruia i s-a suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sanctiune disciplinara, pe durata suspendarii.
Art. 21. - Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica este incompatibila cu:
a) desfasurarea oricarei activitati de natura a aduce atingere demnitatii profesionale sau bunelor moravuri;
b) starea de sanatate necorespunzatoare, certificata de Comisia de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, potrivit legii;
c) folosirea cu buna stiinta a cunostintelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal.
Art. 22. - Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) si c) trebuie sa faca dovada ca nu se afla într-o situatie definita la art. 20 si 21, prin documente provenite de la autoritatile competente din tarile respective.

CAPITOLUL III
Colegiul Psihologilor din România
SECTIUNEA 1
Organizare si atributii

Art. 23. - (1) Colegiul Psihologilor din România, denumit în continuare Colegiu, este o organizatie profesionala, cu personalitate juridica, de drept privat, apolitica, autonoma si independenta, de interes public, cu patrimoniu si buget proprii. Colegiul are rolul de a reprezenta si de a ocroti la nivel national si international interesele profesiei de psiholog cu drept de libera practica.
(2) Colegiul are sediul central în municipiul Bucuresti.
(3) Colegiul se constituie din totalitatea psihologilor cu drept de libera practica din România.
(4) Psihologii cu drept de libera practica au dreptul, fara nici o îngradire, sa adere la alte forme de asociere profesionala.
(5) Colegiul are obligatia de a publica anual Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România.
Art. 24. - Atributiile Colegiului sunt urmatoarele:
a) asigura respectarea cadrului organizatoric pentru exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica în conditiile prezentei legi;
b) instituie standarde de calitate a serviciilor psihologice;
c) instituie un cadru de promovare si de dezvoltare a competentei profesionale;
d) instituie si promoveaza norme deontologice în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica;
e) reprezinta interesele membrilor sai în fata autoritatilor publice si administrative, precum si în organismele profesionale internationale;
f) atesta dreptul de libera practica al psihologilor si gestioneaza Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România.

SECTIUNEA a 2-a
Forurile de conducere

Art. 25. - (1) Forurile de conducere ale Colegiului sunt:
a) Conventia nationala;
b) Consiliul Colegiului;
c) Comitetul director;
d) presedintele Colegiului.
(2) Alegerea forurilor de conducere ale Colegiului se face numai prin vot secret.
(3) Persoanele alese în forurile de conducere exercita un mandat de 4 ani si nu mai mult de doua ori consecutiv.
(4) Forurile de conducere colectiva iau hotarâri prin vot deschis, daca nu hotarasc altfel.
Art. 26. - (1) Conventia nationala este constituita din reprezentantii membrilor Consiliului, pe baza unei norme de reprezentare, proportional cu numarul membrilor din fiecare filiala.
(2) Conventia se întruneste, de regula, o data la 4 ani. Ea se poate întruni în sesiune extraordinara la solicitarea majoritatii simple a membrilor Consiliului Colegiului.
(3) Convocarea Conventiei nationale se face prin mass-media, cu cel putin 3 luni înainte de data fixata.
(4) Conventia nationala este precedata de conventii teritoriale, care aproba reprezentantii în conformitate cu norma de reprezentare.
(5) Conventia nationala este legal constituita în prezenta a doua treimi din numarul reprezentantilor delegati. Daca la prima convocare conditia de cvorum nu este îndeplinita, Comitetul director stabileste o noua data, nu mai devreme de 15 zile calendaristice. În aceasta situatie, Conventia nationala este legal constituita în prezenta majoritatii membrilor delegati si adopta hotarâri cu majoritatea membrilor prezenti.
Art. 27. - Conventia nationala are urmatoarele atributii:
a) aproba Regulamentul de organizare si functionare interna, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica, Codul de procedura disciplinara, Normele de avizare a metodelor si tehnicilor de evaluare si asistenta psihologica, precum si modificarile la acestea;
b) alege si revoca presedintele Colegiului si membrii Comitetului director;
c) aproba raportul de activitate al Consiliului Colegiului si alte documente.
Art. 28. - Consiliul Colegiului este constituit din presedintele Colegiului, care este si presedinte al Consiliului Colegiului, membrii Comitetului director si presedintii filialelor teritoriale.
Art. 29. - (1) Consiliul Colegiului se întruneste anual, la convocarea presedintelui Colegiului.
(2) Consiliul Colegiului se poate întruni si în mod exceptional, la solicitarea majoritatii simple a membrilor sai.
Art. 30. - Atributiile Consiliului Colegiului sunt urmatoarele:
a) stabileste liniile directoare în legatura cu problemele fundamentale ale profesiei de psiholog cu drept de libera practica si ale activitatii Colegiului;
b) analizeaza si aproba raportul de activitate al Comitetului director;
c) aproba cotizatia anuala si nivelul taxelor necesare acoperirii costurilor de atestare si a altor servicii prestate;
d) aproba structurile administrative ale Comitetului director, înfiintarea de noi comisii sau restructurarea celor existente;
e) aproba raportul de audit financiar, efectuat de o firma independenta;
f) aproba bugetul de venituri si cheltuieli al Colegiului, bilantul Colegiului si descarca Comitetul director de gestiunea fondurilor.
Art. 31. - Comitetul director este constituit din presedintele Colegiului, care detine si calitatea de presedinte al Comitetului director, presedintii comisiilor prevazute la art. 35 si membrii acestora.
Art. 32. - Înlocuitorul de drept al presedintelui Comitetului director, în caz de indisponibilitate, este presedintele Comisiei de deontologie si disciplina sau alt presedinte de comisie, desemnat de Comitetul director.
Art. 33. - Comitetul director are urmatoarele atributii:
a) elibereaza atestatul de psiholog cu drept de libera practica;
b) elibereaza avizul pentru metodele si tehnicile de evaluare si asistenta psihologica, precum si modul de utilizare a acestora;
c) propune institutiilor abilitate cursuri si alte forme de educatie permanenta în domeniul psihologiei, în conformitate cu prevederile legale;
d) elaboreaza Regulamentul de organizare si functionare interna;
e) elaboreaza Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica;
f) elaboreaza, împreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
g) elaboreaza Codul de procedura disciplinara si urmareste aplicarea acestuia;
h) elaboreaza Normele de avizare a metodelor si tehnicilor de evaluare si asistenta psihologica;
i) întocmeste, reactualizeaza si face public Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România;
j) mediaza litigiile dintre psihologi cu drept de libera practica, dintre acestia si beneficiarii serviciilor psihologice, precum si dintre psihologi si angajatorii acestora, în probleme legate de exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica;
k) sesizeaza organele în drept în cazurile de exercitare ilicita a profesiei de psiholog cu drept de libera practica;
l) propune nivelul taxelor pentru serviciile prestate, precum si al cotizatiei anuale.
Art. 34. - Comitetul director functioneaza prin sedinte în plen si pe comisii, ale caror competente si periodicitate sunt stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare interna.
Art. 35. - (1) În cadrul Comitetului director functioneaza urmatoarele comisii:
a) comisii aplicative: Comisia de psihologie clinica si psihoterapie; Comisia de psihologia muncii, transporturilor si serviciilor; Comisia de psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala; Comisia de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala;
b) Comisia metodologica;
c) Comisia de deontologie si disciplina.
(2) Comisiile prevazute la alin. (1) sunt structuri organizatorice de specialitate ale caror atributii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare interna.
(3) În functie de necesitati, se pot înfiinta, desfiinta sau restructura comisiile existente.
Art. 36. - Comisiile au urmatoarele atributii:
a) comisiile aplicative desfasoara procedurile prevazute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi si propun Comitetului director eliberarea atestatului în domeniile de specializare corespunzatoare;
b) Comisia metodologica avizeaza metodele si tehnicile de asistenta psihologica în conformitate cu Normele de avizare a metodelor si tehnicilor de evaluare si asistenta psihologica;
c) Comisia de deontologie si disciplina urmareste respectarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica, judeca abaterile de la prevederile acestuia si aplica sanctiuni, conform prezentei legi.
Art. 37. - Fiecare comisie este condusa de un birou constituit din presedinte, vicepresedinte, secretar si dispune de un secretariat tehnic.
Art. 38. - Comisiile elaboreaza norme si proceduri de control si supervizare profesionala în domeniile proprii, aprobate de catre Consiliul Colegiului, asigurând pregatirea persoanelor cu atributii de control.
Art. 39. - Membrii Comitetului director si ai conducerii filialelor teritoriale au dreptul la indemnizatii de sedinta stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare interna si la decontarea cheltuielilor de deplasare legate de îndeplinirea atributiilor specifice.
Art. 40. - Presedintele Colegiului si presedintii comisiilor prevazute la art. 35 asigura conducerea operativa a Colegiului.
Art. 41. - Presedintele Colegiului are urmatoarele atributii:
a) reprezinta Colegiul în relatiile cu alte organizatii si institutii din tara si din strainatate;
b) încheie conventii si contracte în numele Colegiului, cu aprobarea Comitetului director;
c) convoaca si conduce sedintele Comitetului director, Consiliului Colegiului si Conventiei nationale;
d) ordonanteaza cheltuielile bugetare ale Comitetului director.

SECTIUNEA a 3-a
Filialele teritoriale ale Colegiului

Art. 42. - (1) Colegiul are filiale teritoriale, la nivel de judet si în municipiul Bucuresti.
(2) Daca într-un judet exista mai putin de 50 de psihologi cu drept de libera practica, se vor putea înfiinta filiale teritoriale prin asocierea psihologilor din judete limitrofe.
Art. 43. - Forurile de conducere ale filialelor teritoriale sunt:
a) conventia filialei;
b) comitetul filialei;
c) presedintele filialei.
Art. 44. - Conventia filialei reprezinta forul de dezbatere al membrilor Colegiului, cu domiciliul în zona respectiva, si are urmatoarele atributii:
a) dezbate problemele specifice ale practicii profesionale curente;
b) aproba raportul anual de activitate al comitetului filialei;
c) alege si revoca presedintele si membrii comitetului filialei;
d) alege reprezentantii pentru Conventia nationala;
e) propune candidati la functia de presedinte al Colegiului si de membru al Comitetului director.
Art. 45. - Conventia filialei se întruneste anual la convocarea presedintelui filialei sau la solicitarea majoritatii membrilor filialei.
Art. 46. - (1) Comitetul filialei este structura de coordonare la nivel teritorial si se afla sub autoritatea Comitetului director.
(2) Comitetul filialei este condus de un presedinte si este constituit dintr-un numar impar de membri.
(3) Atributiile comitetului filialei:
a) elaboreaza raportul anual de activitate si, dupa aprobarea acestuia de conventia filialei, îl înainteaza Comitetului director;
b) informeaza membrii cu privire la hotarârile Colegiului;
c) poate face propuneri de reprezentare la Conventia nationala;
d) poate face propuneri de candidaturi pentru presedinte si membrii Comitetului director;
e) controleaza activitatea profesionala a membrilor Colegiului din zona filialei respective, pe baza mandatului dat de Comitetul director, si avizeaza dosarele psihologilor cu drept de libera practica propusi pentru activitati de control;
f) primeste dosarele de atestare, verifica conformitatea lor si le transmite Comitetului director.
Art. 47. - Înlocuitorul de drept al presedintelui filialei este membrul din comitetul filialei cu vechimea profesionala cea mai mare.

SECTIUNEA a 4-a
Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România

Art. 48. - (1) Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din România cuprinde lista psihologilor cu drept de libera practica, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Registrul este un document public, fiind pus la dispozitia beneficiarilor serviciilor psihologice, cu scopul de a certifica dreptul de libera practica si domeniile de competenta ale membrilor Colegiului.
(3) Comitetul director are obligatia sa asigure publicitatea Registrului unic al psihologilor cu drept de libera practica din România, prin mijloace electronice si prin editarea anuala a acestuia.

CAPITOLUL IV
Finantarea activitatii Colegiului

Art. 49. - Sursele de finantare ale Colegiului sunt urmatoarele:
a) cotizatii;
b) taxe;
c) donatii si sponsorizari din partea unor persoane fizice si juridice;
d) alte surse, conform legilor în vigoare.
Art. 50. - Repartizarea bugetului pentru Comitetul director si comitetele filialelor se aproba de catre Consiliul Colegiului.
Art. 51. - Fondurile banesti se utilizeaza pentru cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, investitii si dotari, precum si pentru alte scopuri apartinând domeniului specific de activitate.
Art. 52. - Activitatea financiara se supune controlului organelor în drept.

CAPITOLUL V
Raspunderea disciplinara

Art. 53. - Comitetul director al Colegiului judeca litigiile si abaterile deontologice, disciplinare si profesionale ale psihologilor, în conformitate cu Codul de procedura disciplinara.
Art. 54. - (1) Psihologii cu drept de libera practica care încalca prevederile prezentei legi si regulamentele specifice privind exercitarea profesiei de psiholog sau nu respecta Codul deontologic raspund disciplinar în functie de gravitatea abaterii, putând fi sanctionati cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) suspendarea temporara, pe un interval de 6-12 luni, a avizului de exercitare a profesiei;
d) retragerea definitiva a atestatului.
(2) Sanctiunile prevazute la alin. (1) se comunica în termen de 10 zile inspectoratului teritorial de munca, precum si institutiei sau unitatii cu care psihologul sanctionat a încheiat contractul de munca.
Art. 55. - Sanctiunile prevazute la art. 54 alin. (1) lit. a) si b) se aplica de catre Comisia de deontologie si disciplina, la propunerea comisiilor de specialitate ale Comitetului director, iar cele mentionate la art. 54 alin. (1) lit. c) si d), de catre Comitetul director, la propunerea Comisiei de deontologie si disciplina.
Art. 56. - Sanctiunile prevazute la art. 54 alin. (1) lit. a) si b) pot fi contestate la Comitetul director, iar cele mentionate la art. 54 alin. (1) lit. c) si d), la Consiliul Colegiului.
Art. 57. - Raspunderea disciplinara a psihologilor cu drept de libera practica atestati potrivit prezentei legi nu exclude raspunderea penala, contraventionala, civila sau materiala, conform prevederilor legale.
Art. 58. - Practicarea profesiei de psiholog, în conditii de libera practica, de catre o persoana care nu are aceasta calitate constituie infractiune si se pedepseste conform Codului penal.

CAPITOLUL VI
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 59. - Asociatia Psihologilor din România desemneaza un comitet de initiativa care convoaca Adunarea de constituire a Colegiului, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 60. - Adunarea de constituire a Colegiului alege Comitetul director provizoriu, presedintele interimar si desemneaza comitete de initiativa teritoriale.
Art. 61. - Comitetul director ales de Adunarea de constituire a Colegiului elaboreaza în termen de 6 luni documentele prevazute la art. 33 lit. d), e), g) si h) si, în acelasi termen, convoaca Conventia nationala a Colegiului.
Art. 62. - Cu 3 luni înaintea Conventiei nationale, comitetele filialelor teritoriale ale Colegiului organizeaza conventiile filialelor, care aleg membrii comitetelor, desemneaza reprezentantii la Conventia nationala si aproba propunerile pentru functiile la nivelul Colegiului.
Art. 63. - Conventia nationala aproba documentele de organizare si functionare prevazute de prezenta lege, alege presedintele si membrii Comitetului director, pentru un mandat de 4 ani.
Art. 64. - Impunerea de catre Colegiu a unor restrictii privind amplasarea si numarul cabinetelor psihologice de libera practica este strict interzisa.
Art. 65. - Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba prin hotarâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la constituirea forurilor de conducere ale Colegiului.
Art. 66. - Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicata.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
GHEORGHE BUZATU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 18 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicata.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
CONSTANTIN NITA

Bucuresti, 27 mai 2004.
Nr. 213.

Codul Deontologic al Psihologului Clinician, Consilierului Psihologic si Psihoterapeutului din Romania

Principii Generale:
Persoana care doreşte să funcţioneze ca psiholog clinician, consilier psihologic şi psihoterapeut (în organizaţii publice ori particulare) este încurajată să deţină şi să îşi structureze un set cât mai larg de informaţii (cunoştinţe) de specialitate (în conformitate cu standardele A.P.A. - American Psychology Association, KSV - Knowledges-Skills-Values), abilităţi de interrelaţionare cu subiectul uman şi experienţă pe care să le folosească în beneficiul indivizilor din societate, ca şi în beneficiul comunităţii. De asemenea, profesionistii psihologi mai sus mentionati sunt încurajaţi sa respecte alaturi de normele deontologice mentionate in prezentul act, mai ales cand apar situatii care nu sunt în mod detaliat descrise in prezentul Cod Deontologic, principiile de deontologie profesionala internationale dupa cum urmeaza: psihologii clinicieni sa respecte generic principiile codului deontologic al American Psychology Association, consilierii psihologici sa respecte principiile codului deontologic al European Counselling Association, iar psihoterapeutii sa respecte generic principiile codului deontologic al European Association for Psychotherapy.
Psihologul clinician, consilierul psihologic şi psihoterapeutul (indiferent de zona strict delimitată în care lucrează) trebuie să facă dovada efectivă a respectului faţă de terţi şi să facă tot ce poate pentru cunoaşterea şi apărarea de către beneficiarii lor drepturilor şi demnităţii umane.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să vegheze ca orice subiect (persoană aflată în intercomunicare în plan profesional) să fie apt (să devină împuternicit) să contribuie efectiv la luarea propriilor decizii, să înveţe pentru a şti ce să pretindă (solicite) serviciilor de asistenţă psihologică.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul are îndatorirea de a susţine cauza subiecţilor lui mai ales când aceştia nu sunt capabili să o facă singuri şi când autoprotecţia este necesară şi aceasta nu se obiectivează în practică.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul sunt specialiştii care dispun de capacităţi (abilităţi), cunoştinţe şi valori (morale) pentru a aşeza responsabilitatea profesională mai presus de interesele personale.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să dovedească responsabilitate profesională şi morală pentru solicitările (standardele impuse de profesie – ocupaţie) şi să continue instruirea şi formarea lui profesională de tip „educaţie continuă”.

Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul – ca profesionişti vor depune eforturi pentru a colabora, a se interrelaţiona flexibil cu alţii în interesul pacientului său.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să respecte şi să promoveze cu deschidere diversitatea etnică şi culturală în exercitarea efectivă a meseriei: să nu judece greşit o anumită etnie, persoane cu anumite credinţe religioase, respectiv să nu discrimineze, să nu marginalizeze în nici un fel!
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul vor trebui să fie conştienţi de importanţa respectării confidenţialităţii informaţiilor şi să nu divulge secretele profesionale. Poate face excepţii în cazuri limită ori de mare pericol pentru familie şi colectivitate.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să fie apţi (fizic şi psihomoral) pentru ca în profesia lor să respecte toate aceste condiţii obligatorii pentru ca serviciile oferite să fie viabile şi responsabile.

Norme Specifice:
Art. 1. Cerinţe legate de relaţionare
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii discută cu pacienţii lor – în măsura în care acest lucru este fezabil, probleme legate de relaţia terapeutică precum: natura şi cursul anticipat al terapiei, onorariul şi confidenţialitatea (aspecte care se regăsesc în detaliu în capitolele privind onorariile şi aranjamentele financiare şi limitele de confidenţialitate)
Când munca cu pacientul va fi supervizată, aceştia sunt anunţaţi de această activitate cât şi numele supervizorului când acesta împarte responsabilitatea legală pentru caz.
Când viitorul profesionist este în formare (student în programul de master, etc.) de asemenea pacientul este informat despre aceasta.
Psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii vor face eforturi raţionale să poată răspunde la întrebările pacienţilor şi să evite posibilele neînţelegeri sau înţelegerea eronată privind terapia. De câte ori este posibil, psihologii vor furniza informaţii verbale, utilizând un limbaj accesibil pacientilor.

Art. 2. Consimţământul informat privind terapia / Informare despre consimţământul de efectuare a terapiei
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii obţin consimţământul bazat pe informare adecvată, utilizând un limbaj accesibil participanţilor. Conţinutul informării despre consimţământ poate varia în funcţie de circumstanţe deşi, de obicei, este necesar ca persoana: să aibă capacitatea de a consimţi, să primească informaţie semnificativă despre procedura respectivă, să-şi fi exprimat consimţământul liber, neinfluenţat şi ca acest consimţământ să poată fi bine documentat.
Când persoanele nu sunt în mod legal capabile să dea consimţământul, profesionistul psiholog va obţine informarea despre accept (permis) de la o persoană autorizată, dacă această substituire este legală.
În plus, psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii: a) se vor informa de o asemenea manieră încât să le permită acestora să înţeleagă conform capacităţii lor, persoanele care sunt în mod legal incapabile să dea consimţământul legat de intervenţiile propuse; b) le vor cere aprobarea pentru intervenţiile respective şi c) vor lua în consideraţie preferinţele şi interesul optim al persoanelor respective.

Art. 3. Relaţii de familie şi cuplu
Când profesionistul psiholog este de acord să ofere servicii mai multor persoane care sunt între ele în relaţie (de exemplu soţ–soţie, părinte–copil etc.) va încerca să clarifice de la început: a) care dintre persoane sunt pacienţii sau clienţii săi şi b) relaţia pe care o va avea cu fiecare dintre aceste persoane. Această clarificare va include rolul psihologului şi utilizările probabile ale serviciilor furnizate sau informaţiilor obţinute (v. şi regulile privind confidenţialitatea).
Când devine evident că profesionistul psiholog va avea un rol de mediator de conflict (consilier marital pentru soţ-soţie), sau când este martor al uneia dintre părţi într-un proces de divorţ, psihologul va proceda la clarificări şi adaptări, sau se va retrage, în funcţie de situaţia respectivă (se adaugă şi regulile privind clarificarea acestui rol, sau cele implicate în activităţi juridice)

Art. 4. Furnizarea unor servicii de sănătate mentală unor persoane care sunt în evidenţă în alte servicii la alţi specialişti
Când vor decide dacă să se angajeze în astfel de servicii, profesionistii psihologi vor lua în consideraţie cu atenţie problemele care ţin de tratament şi condiţia de bunăstare a potenţialului client sau pacient. Vor discuta aceste probe cu persoanele respective, sau cu o altă persoană autorizată în numele pacientului, pentru a minimiza riscul de confuzie şi conflict, se va consulta cu celălalt furnizor de servicii când acest lucru este adecvat şi va proceda cu precauţie şi deschidere faţă de problemele terapeutice.

Art. 5. Intimitate sexuală cu pacienţi sau clienţi curenţi
Psihologilor clinicieni, consilierilor psihologici şi psihoterapeuţilor nu li se permite să se angajează în intimităţi sexuale sau relatii exagerate de socializare cu pacienţi sau clienţii aflaţi în tratament (curent).

Art. 6. Terapia cu parteneri sexuali anteriori
Se recomandă ca psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii să nu accepte ca pacienţi în terapie sau clienţi persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.

Art. 7. Intimitate sexuală cu foştii pacienţi în terapie
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu se vor angaja în intimităţi sexuale cu foşti pacienţi în terapie dacă nu au trecut cel puţin 2 ani de la încheierea serviciilor profesionale.
Datorită faptului că intimităţile sexuale cu un fost client sau pacient de terapie sunt de regulă şi în mod frecvent dăunătoare clientului sau pacientului şi pentru că astfel de intimităţi subminează încrederea publicului în profesia de psiholog descurajând astfel utilizarea de către public a serviciilor de care are nevoie, psihologii nu se vor angaja în intimităţi sexuale cu un fost client şi pacient în terapie chiar după ce au trecut 2 ani. Profesionistul psiholog care se angajează în astfel de relaţii după 2 ani de la încheierea terapiei poartă povara de a demonstra, în lumina unor factori şi situaţii relevante, că nu este vorba de o exploatare. Astfel de factori relevanţi includ: a) timpul scurs de la terminarea terapiei; b) natura şi durata terapiei; c) circumstanţele în care s-a încheiat; d) istoria personală a clientului sau pacientului; e) statutul mental curent al clientului sau pacientului; f) probabilitatea unui impact adversiv asupra clientului sau altora; g) orice afirmaţii sau acţiuni făcute de terapeut în cursul terapiei sugerând sau invocând posibilitatea unei relaţii sexuale cu pacientul după încheierea terapiei (v. şi standardele generale şi regulile incluse în relaţionarea multiplă).

Art. 8. Întreruperea serviciilor
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii vor întreprinde eforturi rezonabile pentru a facilita îngrijirea în eventualitatea că serviciile psihologice sunt întrerupte de factori precum boala psihologului, incompatibilitate ca urmare a unor aspecte relationale rezultante ale activităţii profesionale (ex. contra-transfer sau transfer care interferează cu procesul psihoterapeutic), relocalizarea sau incapacitatea sa, sau datorate relocalizării clientului sau limitărilor financiare ale acestuia (v. şi capitolul „Păstrarea înregistrărilor şi datelor”).
Când se intră în relaţia contractuală, psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii vor asigura o soluţionare adecvată alocării responsabilităţii pentru îngrijirea clientului sau pacientului în eventualitatea în care relaţia contractuală se încheie, cu luarea în consideraţie în cel mai înalt grad a binelui clientului sau pacientului.

Art. 9. Încheierea relaţiei profesionale
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu-şi vor abandona clienţii sau pacienţii (v. şi regulile de la paragraful Onorariu şi aranjamente financiare).

Psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii vor încheia relaţia profesională în momentul când devine clar şi rezonabil că pacientul sau clientul nu mai are nevoie de aceste servicii, nu mai beneficiază de aceasta sau continuarea serviciului îi poate face rău.
Indiferent de motiv, înainte de încheierea serviciilor, cu excepţia situaţiei în care aceasta depinde de conduita clientului sau pacientului, profesionistul psiholog discută cu clientul sau pacientul opiniile şi nevoile sale, furnizează consilierea anterioară terminării adecvată şi întreprinde orice acţiune rezonabilă pentru a facilita transferul de responsabilitate altui coleg dacă pacientul sau clientul are nevoie de un asemenea sprijin imediat.

Art. 10. Norme de metodologia cercetarii clinice (vezi Anexa)
1. Diagnostic si evaluare clinica
a. Testele si probele psihologice utilizate trebuie sa corespunda criteriilor psihometrice asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie.
b. Se pot face exceptii de la etalonarea nationala in cazul unor scale clinice, cand sunt promovate etaloane locale, riguros construite.
2. Tehnici de interventie psihologica
a. Eficienta tehnicilor trebuie sa fie documentata prin studii clinice. Trebuie sa existe protocoale de interventie la un nivel de detaliere care sa permita replicarea procedurilor de interventie
3. Cercetare
a. Vor fi asimilate normele generale de cercetare asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie.
b. Utilizarea procedurii placebo se face respectand dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se spune ca exista 50% sansa sa fie inclus in grupul placebo si 50% sansa sa fie inclus in grupul terapeutic.
c. Pacientii inclusi in studiu – pe baza consimtamantului liber exprimat – trebuie sa fie corect informatii cu privire la natura studiului si la riscurile acestuia. Siguranta pacientilor inclusi in studiu este mai importanta decat derularea cercetarii.
d. Toate datele brute de cercetare trebuie pastrate cca. 2 ani de zile. Baza de date electronica se pastreaza trei ani de zile si poate fi accesibila la cererea partii interesate.
e. Sponsorii si partile interesate in cercetare trebuie facute publice odata cu proiectul de cercetare sau cu publicarea rezultatelor.
f. Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirma ipotezele avansate se considera frauda.

III. Răspunderea Disciplinară:
Art. 1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii care încalcă prevederile Legii 213 şi ale prezentului Cod Deontologic răspund disciplinar în funcţie de gravitatea abaterii (Anexa 2 prezinta un model de rezolvare a plangerilor conform European Association for Gestalt Therapy; EAGT) putând fi sancţionaţi cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) suspendarea temporară pe un interval de 6-12 luni a atestatului (acreditarii) de liberă practică;
d) retragerea definitivă a atestatului.
Art. 2. Aceste sanctiuni se aplică de către Comisia de deontologie şi disciplină la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie
Art. 3. Practicarea profesiei de psiholog clinician, consilier psihologic sau psihoterapeut (psiholog sau asimilat acestuia) de către o persoană care nu are atestat de liberă practică acordat de Colegiul Psihologilor din Romania la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie se pedepseşte conform Codului Penal.


IV. Anexa:

Anexa 1.
DETALIERI PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN DOMENIUL PRACTICII PSIHOLOGIEI CLINICE, PSIHOTERAPIEI ŞI CONSILIERII ÎN CONTEXTE CLINICE ŞI NONCLINICE

Conform declaraţiei de la Strasbourg asupra psihoterapiei - 1990:
1. Psihoterapia este o disciplină ştiinţifică independentă, a cărei practică reprezintă o profesie independentă şi liberă.
2. Trainingul în psihoterapie se desfăşoară la un înalt nivel ştiinţific şi de calificare.
3. Multiplicitatea metodelor psihoterapeutice este asigurată şi garantată.
4. Un training psihoterapeutic complet acoperă teorie, experienţă personală şi practică sub supervizare. Se obţine astfel cunoaşterea adecvată a variatelor procese psihoterapeutice.
5. Accesul la training este asigurat/se face prin variate calificări preliminare, în mod particular în ştiinţe umane şi sociale.
Pentru ca metodologia cercetării este familiară specialiştilor implicaţi în mod curent sau angajaţi prin natura postului de muncă în activităţi de cercetare, vom face o referire specială la practicienii specialişti sau cei în curs de formare, în psihologia clinica, consiliere şi psihoterapie.
Dovada dobândirii de către practician a cunoştinţelor de bază în domeniul metodologiei cercetării este absolut necesară, pentru că acestea îi oferă accesul la înţelegerea datelor de cercetare, facilitând implementarea acestora în practică şi confirmând psihoterapiei, consilierii şi practicii psihologiei clinice calitatea de discipline ştiinţifice.
Principii si sugestii:
Cercetarea este făcută în primul rând ca să susţină şi să îmbunătăţească practica în varietatea şi infinitatea ei.
Maniera defectuoasă în care multe design-uri de cercetare simplifică nepermis complexitatea interacţiunii terapeutice i-a îndepărtat pe mulţi practicieni de cercetare.
Implicarea în activităţi de cercetare nu poate fi impusă practicienilor.
Participarea la cercetare a practicienilor:
- poate fi încurajată şi stimulată;
- s-a dovedit şi se poate dovedi utilă în multiple moduri, care trebuie cunoscute;
- a ajuns şi va deveni tot mai necesară şi cerută.
Implicarea practicienilor în cercetare poate fi şi trebuie încurajată de asociaţiile profesionale într-o varietate de moduri, de exemplu prin:
- oferire de consultanţă în domeniu;
- informarea cu privire la utilitatea şi avantajele realizării de cercetări, ca şi a utilizării datelor de cercetare în practică;
- invitarea participării în proiecte de cercetare exterioare cadrului de muncă al practicianului;
- promovarea recunoaşterii profesionale a specialiştilor care contribuie la cercetare etc.
Participarea la cercetare şi utilizarea în practică a datelor de cercetare s-a dovedit utilă în diverse moduri, din care vom preciza doar câteva:
- creşterea caracterului de tip documentare, demonstrabil (respectiv ştiinţific) al eficacităţii (sau ineficacităţii) intervenţiilor utilizate şi a serviciilor oferite;
- posibilitatea de a primi feedback concret şi constant care în timp creşte expertiza şi de a realiza decizii informate în elaborarea sau modificarea planului terapeutic;
- posibilitatea de a solicita şi primi supervizare într-o manieră individualizată, specifică şi corect orientată de evoluţia unui caz anume sau de datele obţinute de la mai mulţi clienţi aflaţi în terapie (consiliere);
- poate proteja specialistul sau instituţia de reacţiile de ostilitate ale clientului concretizate sau nu în acţiuni juridice.
Implicarea în cercetare a practicienilor a ajuns deja cunoscută în anumite contexte din Europa şi America şi va deveni tot mai necesară şi cerută:
- de clienţi, care sunt tot mai informaţi referitor la ce expectaţii să aibă faţă de serviciile psihologice şi medicale, şi care solicită mai des utilizarea de proceduri cu rezultate şi efecte demonstrabile şi evidente;
- de finanţatori, fie ei Case de Asigurări, aparţinători legali, asociaţii nonprofit şi instituţii finanţatoare internaţionale etc., care solicită tot mai mult documentarea adecvată şi cu informaţii relevante şi obiectivabile, a rezultatelor serviciilor plătite.
Pentru a realiza acest important obiectiv, implicarea practicienilor în cercetare, este necesară şi cunoaşterea şi promovarea aspectelor particulare ale cercetării din domeniul practicii clinice şi non-clinice a psihoterapiei şi consilierii, pe lângă asimilarea normelor generale de cercetare aşa cum sunt ele stabilite de către Comisia de Metodologie.
Câteva din principalele tipurile de cercetări cantitative la care sunt invitaţi practicienii să participe sunt:
- cercetările orientate pe rezultat (schimbări observabile dorite);
- cercetările de eficacitate, în contexte riguros controlate (simple - comparaţia cu placebo sau non-tratament, diferenţiale - comparaţia între mai multe tipuri de intervenţie);
- cercetările de eficienţă, surprinderea semnificaţiei clinice a rezultatelor intervenţiilor desfăşurate în contexte obişnuite de activitate profesională;
- cercetările orientate pe proces, care încearcă să surprindă participarea anumitor factori din contextul intervenţiei la rezultatul final şi modul în care interacţionează între ei;
- cercetări cost-beneficiu.
Efectul optim al intervenţiei este cuantificat şi măsurat în termeni de:
- proces - variabile descriind factori care intervin asupra rezultatelor pozitive
- rezultat - variabile descriind schimbarea dorită.
Aspectele critice ale efectului optim al intervenţiei:
a) schimbarea relevantă din punct de vedere clinic;
b) satisfacţia faţă de serviciul oferit şi de rezultatul obţinut;
c) costurile (cercetări cost-beneficiu).
Probleme etice în evaluarea rezultatelor:
Consimţământul informat
Pacienţii incluşi în studiu –pe bază de consimţământ liber exprimat - trebuie sa fie corect informaţi cu privire la natura studiului şi la riscurile acestuia.
Practicile deceptive
Utilizarea procedurii placebo se face respectând dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se poate spune ca exista 50% şanse sa fie inclus în grupul placebo şi 50% şansă să fie inclus în grupul terapeutic.
Intimitate, caracter anonim, confidenţialitate
Minimalizarea efectelor negative şi protecţia participanţilor
Siguranţa pacienţilor incluşi în studiu este mai importantă decât derularea cercetării.
Caracterul etic al activităţilor cu datele şi rezultatele cercetării
Toate datele brute de cercetare trebuie păstrate 2 ani de zile. Baza de date electronică se păstrează trei ani de zile şi poate fi accesibilă la cererea părţii interesate.
Sponsorii şi părţile interesate în cercetare trebuie făcute publice odată cu proiectul de cercetare sau cu publicarea rezultatelor.
Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirmă ipotezele avansate sunt considerate fraudă.
Manualizarea. Trebuie să existe protocoale de intervenţie la un nivel de detaliere care să permită replicarea procedurilor de intervenţie.
Documentarea. Tehnicile de intervenţie psihologică trebuie sa aibă eficacitatea şi eficienţa documentată prin studii clinice controlate.

Anexa 2: Procedurile de depunere a plangerilor si de apel

Comitetul de solutionare a plangerilor. Acest comitet administreaza procedura de solutionare a plangerilor. Se face un raport annual care pastreaza anonimitatea Comitetului de Etica si a Comitetului Executiv. Raportul include natura, numarul, rezultatele si orice procese generate de procedura de solutionare a plangerilor. Comitatul cuprinde cel putin trei membri.

Grupul de solutionare a plangerilor. Pentru a rezolva fiecare plangere in parte, presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor va numi un grup de trei persoane. Acest grup va cuprinde cel putin un membru al comitetului de solutionare a plangerilor si pana la doi membri numiti adhoc, dupa cum este cazul. Grupul va emite un raport scris catre presedintele comitetului de solutionare a plangerilor.

In cazul unui apel, vor fi implicate urmatoarele organisme:

Coordonatorul de apeluri. Coordonatorul de apeluri este membru plin al EAGT. Acesta/aceasta va stabili daca exista un motiv intemeiat de apel si apoi va numi un grup de solutionare a apelurilor din care va face parte.

Grupul de solutionare a apelurilor. Grupul va include trei persoane, coordonatorul de apeluri, un membru al Comitetului de etica si o persoana independenta. Grupul va organiza si va aplica procedura de solutionare a apelurilor si va emite un raport privind constatarile lor.

Comitetul de etica. Comitetul de etica este disponibil pentru a sprijini procesul de rezolvare a apelurilor. Membri comitetului pot fi de asemenea consultati cu privire la echivalenta sanctiunilor propuse de grupul de solutionare a apelurilor. Acest comitet intocmeste un raport annual catre Membri.

Comitetul executiv. Acest organism ratifica orice sanctiune severa si este informat in legatura cu orice proceduri de solutionare a plangerilor sau apelurilor intr-un raport annual care pastreaza anonimitatea.

Nota: Clientii Membrilor au dreptul sa fie information in legatura cu procedura de solutionare a plangerilor si a apelurilor si Codul de Etica relevant.

C.1. Procedura de solutionare a plangerilor
C.1.1. Urmatoarele proceduri au scopul de a forma un forum de comunicatii, pentru prezentarea punctelor de vedere, inevstigarea, solutionarea, reconcilierea si redresarea, prin care partile implicate intr-o plangere pot fi sprijiniti si se pot face auziti. In mod potential, sunt trei stadii:
O intalnire informala intre cel care face plangerea si Membrul impotriva caruia este formulate plangerea, cu o persoana independenta/persoane independente care sa faciliteze procesul;
Un grup official de solutionare a plangerilor format din trei membri;
Un apel official.
C.1.2. Plangerile trebuie facute cat mai repede fata de momentul de origine. Plangerile privind evenimente care s-au petrecut cu mai mult de sapte ani inainte de prima abordare a conducerii Comitetului de etica nu mai sunt supuse comisiei in mod normal. Relatiile confuze de interdependenta, cum ar fi de pilda abuzul sexual, vor fi audiate intr-o perioada de pana la zece ani de la producere.
C.1.3. Partea impotriva careia se formuleaza plangerea trebuie sa fi fost un Membru al EAGT la momentul producerii presupusei incalcari a Codului de etica si/sau a Practicii profesionale. Nici un membru nu poate demisiona din EAGT in timpul unei proceduri de solutionare a unei plangeri sau a unui apel.
C.1.4. Plangerile privind probleme juridice sau contractuale nu sunt de competenta Comitetului de etica.
C.1.5. In cazul in care cel care formuleaza plangerea nu stie sigur daca plangerea este indreptatita, atunci acesta se poate adresa secretarului EAGT, care va aranja o intalnire cu unul dintre membrii Comitetului de solutionare a plangerilor pentru a discuta problema.
C.1.6. Cand, la prima vedere, este vorba de (presupusa) abatere disciplinara grava si/sau infractiune grava care se reclama sau este reclamata din alta sursa, atunci Procedura de solutionare a plangerii va incepe in mod normal de la procesul formal al plangerii.
C.1.7. In cazul in care exista o plangere impotriva unui membru al EAGT, autorul va depune plangerea catre secretarul Comitetului Executiv. Secretarul va inregistra plangerea si va confirma primirea plangerii atat reclamantului cat si membrului impotriva caruia se face reclamatia in termen de sapte zile lucratoare. Secretarul va inainta dupa acees plangerea catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii.
C.1.8 Comitetul de solutionare a plangerii il va contact ape reclamant in termen de 14 zile lucrartoare pentru a discuta optiunile si procedurile pe care le are la dispozitie reclamantul. Acest membru al Comitetului va incerca, ca prim pas, sa incurajeze un dialog informal Membrul respectiv, pentru a ajunge la un accord satisfacator privind o solutie.
C.1.9. In cazul in care acest dialog informal nu se poate aranja sau in cazul in care nu are ca rezultat ajungerea la un accord, atunci acelasi membru al comitetului va recomanda ca doi mediatori, care nu sunt in mod necesar membri EAGT si care sunt acceptabili pentru ambele parti, sa fie desemnati pentru a media dialogul dintre cei doi.
C.1.10. In cazul in care medierea este respinsa sau nu reuseste sa ajunga la un accord, reclamantul poate face o plangere oficiala in scris catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii al EAGT. Membrul Comitetului de solutionare a plangerii care a fost implicat in incercarea de rezolvare se va retrage din procesul urmator. Comitetul de solutionare a plangerii poate returna plangerea catre reclamant pentru clarificari privind formatul si/sau continutul plangerii. In acest moment, membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea va primi o notificare scrisa privind existenta plangerii.
C.1.11. Comitetul de solutionare a plangerilor va stabili cat mai repede cu putinta daca exista suficiente elemente pentru o plangere formala. In cazul in care exista, presedintele va inregistra cererea si va trimite o confirmare de primire reclamantului. In cazul in care Comitetul de solutionare a plangerilor nu contine suficiente elemente care sa justifice o plangere formala, presedintele Comitetului ii va notifica reclamantului consideratiile sale.
C.1.12. Daca plangerea este acceptata, o copie a plangerii scrise va fi trimisa Membrului impotriva caruia a fost formulata in acelasi timp cu notificarea celui care a facut plangerea. Membrul reclamat trebuie sa trimita un raspuns in scris in termen de 21 de zile lucratoare de la primirea plangerii catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii, care ii va trimite o copie reclamantului.
C.1.13. Presedintele desemneaza un grup de trei Membri pentru a solutiona plangerea respective. Grupul va include cel putin un membru al Comitetului de solutionare a plangerii si doi membri desemnati ad hoc. Cel putin o persoana trebuie sa fie din afara EAGT. Presedintele va face eforturile necesare pentru a desemna un Grup cat mai impartial cu putinta. Termenul de desemnare a Grupului este de 21 de zile lucratoare. Daca unii membri nu sunt disponibili sau daca exista alte motive intemeiate care intarzie desemnarea Grupului, intarzierea trebuie comunicata, iar Comitetul va lua decizia de a prelungi acest termen.
C.1.14. Grupul de solutionare notifica ambelor parti detaliile intalnirii de arbitraj. Acest lucru presupune in mod normal o intalnire fata in fata a Grupului cu amandoua partile. In cazul in care acest lucru nu este posibil, Grupul de solutionare a plangerii va incerca gaseasca o alta forma alternativa de cominicare intr-o limita de timp rezonabila.
C.1.15. Atat reclamantul cat si Membrul impotriva caruia a fost facuta plangerea au dreptul de a fi asistati de un consilier/supporter care trebuie sa fie disponibil pentru a lua parte la arbitraj. Consilierul/suporterul nu se poate adresa in mod direct Grupului.
C.1.16. Grupul de solutionare a plangrii isi va asuma responsabilitatea pentru inregistrarea audio a procesului de arbitrare. Inregistrarea, impreuna cu toate materialele scrise vor fi transmise catre Comitetul de Etica unde vor fi pastrate pana la solutionarea cauzei, dupa care vor fi sterse si distruse.
C.1.17. Grupul va solicita toata documentatia relevanta nu mai tarziu de 20 de zile inainte de sedinta de arbitarj, in asa fel incat aceasta sa poata fi transmisa atat celeilalte partic cat si Grupului.
C.1.18. Grupul de solutionare a plangerilor va trimite un raport scris, precum si recomandarile sale catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor in termen de zece zile lucratoare. Copii ale acestui raport vor fi trimise de catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor catre presedintele Comitetului de Etica, reclamantului si membrului impotriva caruia s-a formulat plangerea, in termen de o saptamana de la primirea acestuia. Comitetul de Etica poate fi consultat cu privire la echivalenta sanctiunilor propuse de catre Grupul de solutionare a plangerilor.
C.1.19. Raportul va clarifica natura plangerii, procedurile ce trebuie urmate si rezultatul procesului pentru ambele parti. Optiunile finale ale Grupului sunt: problema a fost rezolvata in mod satisfactory pentru toate partile; nu s-a luat nici o masura; plangerea nu este retinuta in nici un mod; plangerea a fost retinuta din toate punctele de vedere sau numai din anumite pancte de vedere. In cazul in care plangerea a fost retinuta, atunci raportul va contine declaratii specifice cu privire la faptul daca fiecare dintre presupusele incalcari ale clauzelor Codului de etica si practica sunt retinute. Numai in cazul in care plangerea este retiunuta din orice motiv, grupul de solutionare a plangerilor poate propune oricare dintre urmatoarele sanctiuni: interirea supevizarii; revizuirea practicii Membrului; instruire suplimentara; un avertisment formal care sa contina cerinta ca Membrul sa se angajeze ca va inceta sa lucreze intr-un anumit mod. Suspensia sau retragerea calitatii de membru poate fi recomandata in cazurile de abatere disciplinara grava, cum ar fi relatiile sexuale cu un client. Grupul de solutionare a plangerilor trebuie sa mentioneze si o limita de timp in care sanctiunile sunt valabile. Comitetul de Etica raspunde de monitorizarea acestui process se de raportarea catre Comitetul Director al EAGP dup ace santiunile au fost aplicate.
C.1.20. Rezultatele plangerilor care sunt retinute trebuie notificate catre Comitetul Director. Recomandarile privind suspendarea sau retragerea calitatii de membru vor fi raportate Comitetului Director pentru a fi ratificate de acesta din urma. Reclamantul si membrul impotriva caruia s-a formulta cererea vor fi notificati cu privire la faptul daca plangerea a fost sau nu retinuta, in termen de 21 de zile lucratoare de la sedinta Grupului. Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea va fi notificat in legatura cu orice sanctiune la care trebuie sa se supuna, precum si limita de timp in care sanctiunea trebuie aplicata. Cand este necesara ratificarea de catre Comitetul Executiv, partile vor fi notificate in termen de zece zile de la urmatoare sedinta a Comitetului Director.
C.1.21. Procedura de plangere are un onorariu. Acest onorariu impreuna cu cheluielile aferente vor fi suportate de catre reclamant sau, daca plangerea se dovedeste indreptatita, de catre Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea. Negocierea nivelului acestui onorariu ramane la discretia Grupului de solutionare a plangerilor.

C.2. Procedura de apel
C.2.1. Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea si reclamantul pot face apel impotriva deciziei Grupului de solutionare a plangerilor. Decizia de a face apel trebuie trimisa catre presedintele Comitetului de Etica in termen de 15 zile lucratoare de la primirea raportului Grupului de solutionare a plangerilor.
C.2.2. Apelantul trebuie sa vina cu argumente clare si convingatoare in sprijinul opiniei sale, in asa fel incat una sau amandoua din urmatoarele conditii sa fie indeplinite:
• Rezultatul plangerii nu este conform cu situatia.
• Procedurile de solutionare a plangerilor nu au fost respectate, intr-o asemenea masura incat a fost prejudiciat rezultatul plangerii intr-un anumit fel.
C.2.3. Apelurile sunt analizate de catre Coordonatorul de apeluri, a carui sarcina este de a stabili daca exista o cauza legitima pentru un apel. Coordonatorul de apel este un membru independent al EAGT care a candidat pentru aceasta pozitie si a fost ales prin vot de catre Adunarea Membrilor.
C.2.4. Procedura de apel are aceeasi structura a onorariului ca si procedura plangerilor. Negocierea nivelului acestor onorarii ramane la discretia Grupului de Apel.
C.2.5. Daca apelul este acceptat de catre Coordonatorul de Apel, acesta va informa ambele parti despre apel. Prezenta ambelor parti la apel este la discretia Grupului de apel.
C.2.6. Grupul de Apel este convocat de catre Coordonatorul de Apel. Grupul va contine trei membri care vor fi Coordonatorul de Apel, un membru al Comitetului de Etica si un presedinte, care va fi o persoana independenta – de preferat cu experienta juridical. Trebuie acordata mare atentie pentru a preveni orice fel de conflicte de interese.
C.2.7. Toate documentele si inregistrarea audio care au fost disponibile in timpul procedurii de plangere vor fi disponibile si Grupului de Apel. (nici un material additional – fie verbal sau scris - nu poate fi remis de nici una dintre partile plangerii).
C.2.8. In timpul organizari si desfasurarii apelului. Membrii Grupului pot decide sa tina sedinta prin teleconferinta, pentru a evita contrangerile deplasarilor. Se intentioneaza ca procesul de apel, odata ce a fost acceptat, sa fie finalizat in termen de 30 de zile lucratoare.
C.2.9. decizia Grupului de Apel va fi comunicata in scris catre presedintele Comitetului de Etica, al Comitetului Executiv si catre Coordonatorul de Apel. Coordonatorul de Apel il/ii va informa pe appellant/i despre rezultatul apelului in termen de sapte zile lucratoare. Aceasta decizie va fi finala si obligatory pentru toate partile implicate.
C.2.10. Toate probele si alte documente scrise, precum si marturiile apelului vor fi pastrate in conformitate cu prevederile legale.