Relectiile personale ale unui autor anonim...

“Pornind de la psihanaliza ca reper pentru descrierea inconstientului, Jung defineste umbra ca element al mintii inconstiente care are tupeu sa contrazica pe mult acceptatul-social constient, fiind apropiat si independent de acesta. Acum am inteles de ce oamenilor le e frica si de umbra lor… le e frica de ei insisi, de ceea ce sunt cu adevarat, chiar daca nu-s atat de rai pe cat se cred. Caci, cand nu stergi praful prin colturi, se extinde in toata camera. Umbra asta, primitiva si instinctuala, nu este valorificata cum trebuie. De aceea, se supara pe noi si apare-n vise in diverse forme si culori, ca un bau-bau inofensiv in esenta. Mie mi s-a intamplat sa port un dialog cu umbra, sa-l constientizez si sa-l inregistrez in memoria de lunga durata, cu toate ca nu mi-as fi dorit sa am acest vis… In continuare voi reda cateva fraze extrase din dialog:
umbra: - Bolue, ce-ai ajuns!! Un comedian de mana a treia, un element social care se zbate si ravneste dupa o clipa de atentie!
eu: - Era si previzibil. A existat candva un geniu, dar l-am ucis, am incetat sa ma uit in spate, nu mai existi pentru mine!
umbra: ai uitat de tot ce-ti doresti cu adevarat. te complaci in lumea lor. ai uitat cine esti, vai de capu tau!
eu: Am mai multe de castigat asa. constientul va triumfa, prin nemarginita lui ratiune!
umbra: esti prost. mi-e sila ca urmez astfel de specimen. preferam sa urmez unu din milioanele de surdomuti de afara cu minti astupate.
eu: Sunt doar oameni. n-ai cum sa-i intelegi cu absolutismul tau.
umbra: sunt niste insecte, n-ar trebui sa-ti pese de ei. nu poti sa-i omori, poti sa fugi, ai unde, baga-i la origini si fugi cat mai e timp.
eu: tu ramai neatinsa, eu ma aplec ca trestia, dupa cum bate vantul. m-am saturat sa-mi caut idealurile pe cer, nu ma mai iau dupa tine. ma simt bine printre ei, o sa devin un element util al societatii.
umbra: te dizolvi in suc propriu. o sa mori un sclav, si tot singur, ca oricum nu te va inghiti nimeni si nu vei lasa nimic in urma ta. faci umbra pamantului degeaba
eu: cred ca tu esti cea care face umbra. ma va inghiti pamantul si e suficient. nu vreau sa ajung in rai, am rau de inaltime, iar in urma las doar binecuvantarea lor.
umbra: ramai un produs al mediului. vad ca te agiti impotriva societatii, si ai si multi admiratori care te cunosc din cap pana-ntre picioare. morala oamenilor te-a distrus si acum o imbratisezi.
eu: vreau binele omenirii si vreau sa ma cunoasca lumea. si vreau ca tu sa dispari! razna! valea! zona! nu ma mai bantui, pana nu-mi pierd de tot mintile.
umbra: nu ti le pierzi, ti le oferi mie, singura parte a ta care conteaza. vei fi coplesit, voi da delete la softul pe care ti l-au bagat in cap, vei fi liber. adio, pancreatorule, ne vedem in ceruri.
eu: in rai se face bungee jumping? daca da, hai ca dau o tura, dar fara coarda, ca am avut destule pe pamant.
…. si se facu lumina.”

UMBRA…. LUI C.G. JUNG

Arhetipurile care influenteaza sau tulbura cel mai frecvent si cel mai intens Eul sunt UMBRA, ANIMA si ANIMUS.

In arhetipul umbrei sunt cuprinse acele dorinte care fiind mai slabe si mai putin adaptate raman in afara constiintei, formanad ceea ce se numeste subconstient individual.
In termeni generali, se poate spune ca in umbra se afla tot ceea ce este reprimat de catre o persoana deoarece aceasta considera ca este negativ, dar si tot ceea ce este disparut deoarece invidul il considera fara valoare.
Jung considera ca a-ti cunoaste propria umbra este o sarcina care necesita rabdare si curaj. A ne cunoaste umbra inseamna sa dezgolesti in fata ochilor tot ceea ce cu atata grija ascundem de noi si de ceilalti. Invidia, egoismul, ura, gelozia, sentimente considerate imorale sunt “arhivate” intr-un spatiu dincolo de limita constientului. Deoarece acestea raman nerezolvate, devin o puternica si permanenta risipa de energie.
In vise, acest arhetip apare intotdeauna ca avand acelsi sex cu cel al visatorului si isi asuma atitudini care in stare de veghe ne-ar ingrozi. Uneori, umbra poate dezvalui si caracteristici pozitive, pe care din ratiune de inconvenienta sociala nu indraznim sa le afisam. Spe exemplu, cazul unui avocat de succes cu excelente aptitudini artistice isi lasa in umbra toata creativitatea.
Umbra individuala proiecteaza asupra altora ceea ce personalitatea constienta refuza sa accepte ca fiindu-i propriu!
Si in cazul umbrei colective se intampla la fel. In al doilea Razboi Mondial pentru nemtii hitleristi umbra colectiva era reprezentata de catre evrei.

In conceptia lui Jung, inconstientul poate fi periculos, insa nu este in esenta rau sau distructiv. Cu toate acestea, exista o importanta componenta functionala a inconstientului, care, in anumite conditii poate deveni o sursa pentru mare parte din raul pe care fiintele umane il produc in lume. Aceasta componenta este umbra. Conform lui Jung, umbra este partea intunecata a personalitatii exprimate constient, persona. Umbra reprezinta acele calitati si caracteristici personale neacceptate de ego si care prin urmare lupta impotriva lor. Cele mai importane mecanisme de aparare de acest gen ale egoului sunt reprimarea si proiectia. Atunci cand reprimam ceva, egoul impinge aceste tendinte inacceptabile in inconstient, unde raman ca secrete personale rusinoase/penibile. Astfel, reprimarea necesita energie psihica si ne poate produce suferinta ca urmare a scaderii generale ulterioare a rezervelor noastre psihologice de energie. Reprimarea poate de asemenea sa ne produca durere deoarece umbra poate contine calitati benefice, pozitive necunoscute si neexprimate, cum ar fi capacitatea de a ne bucura, a iubi, a crea.
Mult mai periculos si continand un rau potential este, totusi, mecanismul de aparare constituit de proiectie. Prin proiectie, caracteristicile neacceptate ale umbrei sunt respinse la propria persoana si perceputa ca fiind localizate in exterior, de obicei in alte persoane. Astfel, de exemplu, un sentiment propriu neconstientizat de furie, ura, gelozie, egoism sau lacomie sunt in mod fals considerate ca apartinand unei alte persoane sau unui alt grup. Aceasta proiectie imaginara si inconstienta va determina in general o apreciere morala asupra acelui obiect, realizata constient, care ne va conduce gradat la un comportament negativ fata de acea inocenta persoana. In mod concret, acest fapt exprima disconfortul minor consecutiv unei simple dojeni sau unui comentariu nedorit la adresa propriei persoane pana la raul major care este violul, tortura, crima si problemele etnice.
Conform lui Jung, acestea rezulta din faptul ca umbra are un efect de completare si compensare asupra persoanei constiente. In conditiile in care persoana este evaluata ca fiind buna, umbra va fi considerata rea. Daca aceasta umbra negativa este proiectata apoi asupra altora, acele persoane vor fi catalogate si percepute ca fiind dusmanul nostru moral si ca urmare vom resimti constient ca justificat un anumit rau pe care l-am putea cauza acelor persoane, rau interpretat cu intelepciune de ego ca rau meritat. Astfel, raul (nemeritat) este apreciat ca fiind bun (meritat). Aceasta este dilema morala care poate fi produsa prin proiectie. Identificarea umbrei inconstiente ca fiind o importanta sursa de rau in cazul omului, nu contrazice ideea exprimata mai sus prin care tendinta spre rau se dezvolta odata cu emergenta constiintei egoului. Aceasta si pentru ca umbra insasi este un produs al dezvoltarii personalitatii. Umbra se formeaza astfel din trasaturile personalitatii luate ca intreg si care nu pot fi acceptate de constient. Deoarece aceste trasaturi nu sunt acceptate de constiinta, vor ajunge in inconstient unde vor forma constelatii sub forma unei umbre complexe.

Umbra este un arhetip care personifica partea cea mai arhaica si mai obscura a psihismului uman si care constituie zona cea mai joasa a personalitatii este UMBRA.
Jung spunea: “crusta noastra de civilizatie ascunde un soi de bruta cu aspect preistoric...” Tot ce este nai primitiv, mai bestial si violent in natura umana este atributul Umbrei.
Aceasta figura arhetipala care salasluieste in tenebrele inconstientului cuprinde elemente psihice personale sau colective care se opun tentintelor constiente sau care nu au fost traite ca experiente concrete. Ea este compusa din doua aspecte ale psihismului uman.
Pe de o parte semnifica zona psihica cea mai putin evoluata, mai intunecata, prin raportarea la normele morale ale unei constinte civilizate. Pe de alta parte este suma tuturor defectelor, slabiciunilor, tendintelor nefaste, care sunt respinse de catre ego-ul individului.
Aspectul terific al Umbrei, care se reveleaza in vise sub forma unor aparitii detestabile, diabolice, dusmanoase, criminale, populeaza straturile cele mai frustre din profunzimile insondabile ale inconstientului.
Arhetipul Umbrei este personalizat de catre Diavol, cel care dezbina, cel care tenteaza...
Este intr-un fel opusul arhetipului Sinelui, simbolizat prin Dumnezeu, cel care uneste armonios fiinta umana.
Aceasta violenta intrinseca aspectelor cele mai reprobabile si josnice ale personalitatii individului, egoismului cel mai acerb, barbariei si sadismului, orgoliului mistuitor si vindicativ, se dezvaluie la nivel colectiv cu ocazia razboaielor nimicitoare, desfasurare oarba de ura distructiva.
Dar ea este prezenta, de asemenea, in viata de zi cu zi, in conflictele familiale, la locul de munca, in viata politica, disputele religioase, etc., unde dorinta de dominatie, de aservire si pofta nesabuita de putere sunt expresia acelorasi pulsiuni obscure ale primitivismului unei naturi psihice neevoluate Umbra, pe care o purtam cu totii in adancul fiintei noastre, este partea din noi care trebuie prelucrata, materialul brut care supus procesului de analiza si transformarea, ne obliga sa iesim din propria ignoranta si permite in final, ca urmare a ptixzei de constiinta, evolutia sa se desfasoare. Caci evolutia este tocmai acest drum de la tenebrele inconstientului spre lumina constiintei.

Modelul cognitiv (al abuzului de substanţe şi a recăderii)

Modelul cognitiv reprezintă un sistem conceptual instructiv prin care se înţelege menţinerea comportamentelor legate de abuzul de substanţe, tendinţa recăderii şi ariile pe care le pot ocupa intervenţiile terapeutice. Modelul cognitiv, descrie fenomenul consumului de alcool ca fiind împărţit în 7 factori:
(1). Stimuli cu risc înalt. Prezenţa unor stimuli externi cum ar fi “oameni, locuri, lucruri” la care se referă programul “12 paşi” şi factori interni care sunt reprezentaţi de stări emoţionale şi psihice care amintesc subiectului substanţele de care au abuzat sau stimulează dorinţa de consum de alcool.
(2). Credinţe dezadaptative despre droguri. Credinţele şi miturile pe care cei care consumă alcool le menţin şi le folosesc drept argumente în menţinerea comportamentului adictiv.
(3). Gânduri automate. Idei instantanee şi imagini pe care clienţii le au atunci când sunt pe punctul de a recurge la consumul de substanţe ca urmare a nevoii şi dorinţei acute de a consuma alcool.
(4). Pofta şi nevoia acută Senzaţiile psihologice pe care individul le simte ca inconfortabile şi care fac dificilă decizia de a nu mai consuma substanţe.
(5). Gânduri care permit. Fenomenul “raţionalizării” prin care clientul argumentează că există un motiv bine întemeiat pentru consumul de substanţe sau că nu există suficiente motive pentru a a se abţine.
(6). Strategii instrumentale. Paşii comportamentali pe care consumatorii de alcool îi urmează pentru a¬-şi procura şi a consuma substanţele. Comportamente specifice (de genul mersului la toaletă) pentru a putea să-l sune pe cel care îi procură substanţele, mersul la un bar.
(7). Consumul de substanţe adictive. Pasul final al modelului celor 7 paşi reprezintă consumul de substanţe în sine.
Modelul cognitiv este prezentat în secvenţe successive. El oferă o practică şi teorie extrem de folositoare atât clinicienilor cât şi clienţilor adictivi.

de Leahy L.R.,1997

Alcoolismul parental ca factor de risc pentru abuzul şi dependenţa de alcool definite conform DSM-IV la femeile din America

Ipoteza studiului: comunicarea maritală pozitivă, definită ca frecvenţa interacţiunii şi inţelegerea problemelor substanţiale care afectează cuplul va media relaţia între părinţii alcoolici, mediul comun împărţit şi abuzul şi dependenţa de alcool la femeile COAs (copil adult care provine din părinţi alcoolici).
Metoda: subiecţii, în număr de 4449 femei , au fost aleşi întrei perioade diferite: 1984, 1989, 1994. Femeile aveau vârste cuprinse între 19-27 ani în 1984, 24-32 ani în 1989 şi 29-37 în 1994. 57% dintre ele erau căsătorite, în timp ce 22% nu au fost niciodată căsătorite.
21% (n=939) femei din acest studiu au intrat în categoria COAs.
19% (n=826) dintre femei au identificat că având doar tatal alcoolic şi nu ambii părinţi.
Instrumente de măsurare: suplimentarea consumului de substanţă şi alcool la femei NLSY(National Longitudinal Survery of Youth) în cele trei perioade amintite 1984, 1989 şi 1994 a inclus întrebări asupra patternului consumului de alcool, frecvenţa şi cantitatea consumului, problemele relatate asociate cu consumul de alcool, referitoare la cine e alcoolic şi e un băutor problemă şi nu în ultimul rând întrebări referitoare la impactul consumului de alcool în şcoală şi la slujbă.
Instrumente de măsurare: pentru a măsura coeziunea în comunicarea maritală autorii au folosit două scale:
 Dyadic Adjustment Scale (DAS) – care măsura coeziunea diadică
 Questions on the Marital Communication Scale (MCS) – care măsura comunicarea maritală
Rezultate obţinute şi conluzii: în acest studiu s-a identificat un mediator multiplu de model structural latent al transmiterii consumului de alcool între femeile COAs. Studiul încorporează perspectiva de-a lungul vietii şi modelul longitudinal. Rezultatele acestui studiu sugerează influenţa ulterioară directă pe care o are un părinte alcoolic în abuzul şi dependenţa de alcool în cursul vieţii şi aceasta poate fi diminuată la femeile COAs în jurul vârstei 20-30 ani.
Transmiterea atitudinilor familiale specifice alcoolului poate reprezenta o cale a influenţei factorilor psihosociali în transmiterea alcoolismului la generaţiile următoare.
În acest studiu patternul comunicării interpersonale moderează efectiv relaţia indirectă care există între alcoolismul parental, influenţa mediului şi consecinţele adverse ale alcoolului asupra femeilor COAs. Un feedback pozitiv în comunicarea intimă este indicată pentru interacţiunea diadică suportivă. Coeziunea diadică prezentă aici a sugerat că intensificarea şi dezvoltarea comportamentelor de comunicare efectivă pentru cuplurile cu probleme de alcool aflate în terapie, pentru unul sau ambii parteneri ar trebui să rămână un aspect terapeutic major şi scopuri de tratament.
Limitele studiului includ posibilitatea ca unele rezultate să reprezinte influenţa negativă a alcoolului în familie şi le privează de comunicarea maritală. Generalitatea poate fi limitată de factori cum ar fi adaptarea, comunicarea maritală autoraportată, certitudinea statusului COA. Aici sunt argumente valide pentru folosirea măsurilor de autoraportare, ambele în cazul comunicării maritale şi în evaluarea problemelor de alcool a membrilor familiei. De fapt, aceste evaluări ale alcoolisamului familial reprezintă erori lipsă în preferinţa relativă pentru un alcoolic oarecare decât în altă direcţie.
În final, rezultatele studiului reprezintă un pas important în înţelegerea faptului că consumul de alcool la femeile COAs poate fi moderat, dar sunt însă necesare mai multe studii care să confirme aceste date. Rezultatele menţin promisiunea pentru clarificarea viitoare în evaluarea copiilor de alcoolici şi sugerează că varietatea factorilor psihosociali în viaţa adultă a femeilor COAs poate servi la intensificarea optimismului cu respect a predilecţiei sau a vulnerabilităţii faţă de abuzul şi dependenţa de alcool.


de K.M.Jennison, K.A.Johnson, 2001

Tipuri de alcoolism după Jellink E.M.

Un studiu important asupra fazelor de evoluţie ale alcoolismului a fost efectuat de către profesorul american Jellink E.M. pe baza cercetării istoricului bolii a peste 2000 de pacienţi. Concluziile sale au fost publicate în raporturile O.M.S. şi constituie baza metodelor moderne de diagnostic şi tratament acestei afecţiuni. Jellink E.M. a descris cinci tipuri de alcoolism, descriind prin aceasta pierderea controlului şi a capacitaţii de abstinenţă. Jellinck, defineşte în 1960 alcoolismul ca "orice folosire a băuturilor alcoolice care produc daune individului, societăţii sau ambelor". El clasifică alcoolismul în cinci forme. După Jellinck, numai alcoolismul de tip gamma şi delta reprezintă boala reală, restul reprezentând probleme legate de abuzul de alcool.
Băutorii de tip alfa - consumă alcool pentru a se uşura, încercând prin aceasta să-şi rezolve diferitele probleme. Progresiv se instalează dependenţa, dar în această formă există încă control asupra consumului de alcool.
Băutorii de tip beta - consumă alcool frecvent, cu diferite ocazii fără să se instaleze dependenţa. Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice ale abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac etc).
Băutorii de tip gamma - dependenţi de alcool în primul rând psihic dar şi fizic. Nu mai pot controla cantitatea consumată (după primele pahare nu se mai pot opri până ajung la starea de ebrietate).
Băutorii de tip delta - dependenţi fizic de alcool, pot păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool (nu se îmbată tare dar nici nu pot renunţa).
Băutorii de tip epsilon (periodici) - beau necontolat timp de câteva zile, având însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv. Consumul de alcool este ciclic (Rieth E., 1999).

Studiu asupra dependentei de alcool la femei. Nr.1

Dr. Sylvia Lammers a observat pe baza studiului că, în comparaţie cu băutorii problemă de sex masculin, femeile din aceeaşi categorie provin mai ales din familii în care au existat probleme legate de alcool. Ele sunt mai predispuse la a dezvolta forme combinate de dependenţă la alcool şi bezodiazepine şi totodată suferă de tulburări organice mai mari din cauza băuturii. De asemenea, ele beau în mai mare măsură pentru a scăpa de sentimente negative ca tensiunea, anxietatea, melancolia şi alinarea.
Luptându-se cu prejudiciile, Lammers S. demonstrează că familiile care au probleme cu băutura nu sunt mai masculine decât celelalte femei. Ea este însă de acord cu faptul că unele femei se folosesc într-adevăr de un consum exagerat de alcool pentru a avea acces la „lumea bărbaţilor”. Lammers S. afirmă însă că şi acest lucru ar avea de a face cu fluctuaţiile hormonale datorate ciclului menstrual, care reduc stabilitatea în cazul farmacocineticii alcoolului, de aceea efectul alcoolului asupra femeilor este mai puţin predictibil decât în cazul bărbaţilor.
Autoarea descrie un studiu al funcţiilor fiziologice şi al efectelor consumului de alcool la un grup eterogen de 45 de femei băutoare problemă. Printr-un interviu semistructurat femeile au fost întrebate despre momentele importante din istoria dependenţei lor, despre efectele psihologice ale alcoolului şi despre relaţiile apărute în timp între abuzul sexual, problemele de cuplu şi problema cu alcoolul. Autoarea face o distincţie între funcţiile direct raportate la problemă şi cele care nu se raportează la problemă, între efectele pozitive şi negative şi între efectele asupra percepţiei şi asupra comportamentului. Toate femeile care au luat parte la studiu au părut a fi folosit alcool pentru a reduce sentimente negative (autoadministrare de medicament).
Pentru majoritatea femeilor totuşi alcoolul a avut şi multe alte funcţii. Multe dintre femei, consumând alcool au resimţit direct sau indirect efecte pozitive. De exemplu acesta le-a permis (a făcut posibil) să opună mult mai multă rezistenţă partenerului, sau dorinţelor partenerului, le-a imbunătăţit funcţionarea socială şi a servit ca semn de sfidare sau ca strigăt de ajutor. Funcţiile consumului de alcool s-au schimbat însă în timpul carierei de băutoare a femeii; la început erau multe funcţii pozitive. Într-un stadiu mai târziu, reducerea emoţiilor negative a ajuns să-şi depăsească rolul. Lammers S. examinează această funcţie a consumului de alcool în rezolvarea problemelor cu partenerul.(n=23) şi femei care au spus că aceasta nu a jucat un rol în încetarea problemelor lor cu alcoolul (n=18) demonstrează că primul grup a folosit mai frecvent alcool pentru a face faţă situaţiilor; băutul a făcut posibil pentru ele să continuie o relaţie nesatisfăcătoare pentru că le făcea posibil să işi suprime sentimentele negative sau să vină în întâmpinarea numai în sens sexual a dorinţelor partenerilor lor, asta pentru că sub influenţa alcoolului le era mai puţin teamă să spună „NU”.
Femeile care într-un anumit moment al vieţii lor au fost victima violenţelor sexuale (n=23) au declarat mai des că ajustarea sau constrângerea identităţii personale sau sexuale ar fi o funcţie a consumului de alcool decât femeile băutoare care nu au avut în trecut cazuri de violenţă sexuală (n=22). Şi mai mult, femeile abuzate sexual au declarat mai multe tentative de sinucidere, mai multe probleme de mâncare şi mai multe probleme cu băutul, şi de asemenea au declarat că au avut o perioadă mai scurtă în care au băut fără probleme înainte să ajungă la dependenţă. Printre aceste femei alcoolul a apărut a fi prezent mai des în miezul problemelor şi pentru aceste femei el a servit de asemenea şi altor funcţii pe lângă reducerea sentimentelor negative. În particular efectul reconfortant de a da o identitate pozitivă cauzat de băut se dovedeşte a fi important.

de S.Lammers, 1999
Traducere Ruxandra Marcu